Complexitatea problemelor ridicate de Larry Watts in discutia Grupului Prospectiv.

Complexitatea problemelor ridicate de Larry Watts in discutia Grupului Prospectiv-21 nov.2014

Prospectiv FCh   Cu Petre Opris, despre Larry Watts

Iata un text al dl-ui. Opris despre lucrarile lui Larry Watts aparute si in Romania. Dansul a avut amabilitatea sa-l trimita pentru dezbaterea coprospectivilor si, odata cu publicarea pe blog, a celor interesati si avizati.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Problema „Larry L. Watts”
Detaliile din cărţile publicate de Larry L. Watts demonstrează că nu cunoaşte toate aspectele problemelor pe care le abordează. Nu ştiu dacă el a greşit sau traducătorul, însă amănuntele pe care vi le-am semnalat mi-au sărit în ochi. Cronologia elementară scârţie şi orice istoric ştie faptul că fundamentul unei opere se creează cu ajutorul cronologiei. În concluzie, Larry L. Watts nu prezintă încredere, deşi a indicat foarte multe surse documentare. Practic, a inundat cititorul cu asemenea surse – în opinia mea, într-un mod propagandistic. O carte de 700 de pagini impresionează prin dimensiunile sale şi cititorii obişnuiţi pot spune fără să citească: „Da, omul acesta a făcut o carte bună”.
Recenzia pe care am făcut-o, la cea de-a doua carte a sa, am trimis-o deja în România. Nu am dorit să scriu despre sistemul de propagandă „în buclă” pe care Larry L. Watts l-a folosit din plin şi în prima sa carte. Spaţiul tipografic al unei reviste este limitat şi, pe de altă parte, nu doresc să îi fac de râs pe Larry L. Watts şi Ioan Talpeş. Am înţeles că lui Larry Watts îi place în România şi doreşte să fie prieten al românilor, aşa că evit să spun tot ceea ce cred despre operele sale. Aşa se cuvine din punct de vedere politic.
L-am întrebat public pe Mark Kramer, la conferinţa de la Leuven (Belgia), ce părere are despre sursele utilizate de Larry L. Watts în cărţile sale? El a răspuns într-un mod diplomatic. Nu l-a criticat pe Watts, ci a spus că, prin ideile sale, Watts susţine reabilitarea lui Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu. Sunt două chestiuni de care Watts este foarte ataşat în cercetarea sa.
Şi eu am observat acelaşi lucru. În plus, Larry L. Watts critică într-un mod voalat sau direct anumiţi analişti americani: Ronald Asmuss, A. Ross Johnson, Douglas Clarke, Mark Kramer, Juliana Pilon şi Vojtech Mastny. Totodată, Larry L. Watts a scris de mai multe ori „Constantin şi Olteanu (2013)”, deşi sursa corectă este evidentă. „generalul Constantin Olteanu”.
Oare toată lumea a greşit şi doar Larry L. Watts are dreptate? Nu cred aşa ceva. Experienţa îmi spune că „este ceva putred în Danemarca”.

Dacă am încercat un contact cu Watts?
Am discutat în primăvara anului 2012 cu domnul A. Ross Johnson la Centrul „Woodrow Wilson” deoarece s-a arătat interesat de opiniile mele despre prima carte publicată de Larry L. Watts în România. I-am pus la dispoziţie materialul pe care l-aţi primit şi dvs. şi mi-a spus că îl va aduce la cunoştinţa lui Larry Watts.
În concluzie, Larry Watts nu a avut un redactor de carte care să elimine greşelile de cronologie etc. Nu ştiu dacă Watts a scris cărţile respective sau au fost „ajutat” de Ioan Talpeş, preluând masiv din ideile vehiculate de fostul şef al SIE.
Subiectul acesta nu mă interesează în mod deosebit deoarece nu am timp să mă ocup în detaliu de operele altora. Le analizez, le utilizez şi, pentru prieteni, îmi exprim punctele vedere

 Nedeea Burca Intr-adevar, Larry Watts nu a avut parte de un redactor de carte profesionist. Destule greseli si la note, si la indici. In ceea ce ma priveste, eu nu cred ca acesta este un aspect relevant. In alta ordine de idei, atat Ceausescu, cat si Antonescu au fost atat de demonizati si nu li s-a recunoscut nicio calitate intr-o asemenea masura, incat orice abordare diferita poate fi perceputa ca o incercare de reabilitare. Cred , insa, ca mai devreme sau mai tarziu vom fi nevoiti sa recunoastem cu totii, mai ales prin comparatie, ca politica externa a Romaniei a fost in acele vremuri absolut remarcabila. Fireste, eu nu sunt istoric si nu am pretentia ca pot face o analiza foarte temeinica din acest punct de vedere. Am gasit insa descrierea exceptionala a catorva evenimente si imprejurari pe care le cunosteam bine, la prima mana, ca sa zic asa, iar acuratetea prezentarii lor mi s-a parut impresionanta. Impresia mea este ca opera lui Larry Watts nu poate fi decat incomoda cata vreme schimba in mod esential paradigmele cu care am fost deprinsi, care ne-au fost inoculate. Demersul sau este, din acest punct de vedere, asemanator celui al lui Suvorov, fiecare dintre acestia doi spunand o alta poveste decat aceea oficiala, dar foarte temeinic asamblata. Desigur, dpdv ideologic cei doi se afla pe baricade distincte. Eu cred ca aceleasi evenimente pot fi privite diferit, ca uneori chiar trebuie sa le privim diferit, ca adevarul are intotdeauna o multitudine de fatete (mai cu seama atunci cand vorbim despre istorie) si ca abordarile diferite nu fac decat sa ne oblige sa gandim. Sunt unii care cred ca Larry Watts face "propaganda". De parca "tabara" celalata ar face altceva. O imagine cat de cat apropiata de ceea ce va fi fi fost adevarul se poate obtine numai cunoscand si sintetizand ambele "" puncte de vedere".

Petre Opris Stimată doamnă Nedeea Burca Sunt de acord cu ceea ce aţi afirmat în comentariul dumneavoastră. Uneori este bine să privim şi să analizăm evenimentele istorice şi din alte unghiuri. Important este să nu ne pierdem capul, crezând că noile abordări sunt 100% adevărate. Despre redactorul de carte nu mai comentez şi nici despre cine ar putea fi în spatele "uşilor închise", îndemnându-l şi sfătuindu-l pe cercetătorul Larry L. Watts să publice asemenea cărţi. Am spus clar şi repet: să publice asemenea cărţi.

Ionel Iani Velciov Sa nu uitam un aspect esential al istoriei: un eveniment, zis istoric, are un anumit efect imediat dupa producerea lui si un alt efect in timp (de multe ori efectele, peste generatii si generatii, sunt sau contrare sau efecte nestiute si neluate in seama in perioada post-producerii evenimentelor) !!! Din acest punct de vedere "un istoric" nu este doar un tehnoredactor, sau doar un compilator de texte, sau un colectionar de texte vechi, el este cu mult mai mult, istoricul, este un descoperitor al unor noi efecte, al unor noi legitati istorice al unor noi conexiuni cauza-efect !!!

P.O  Dragă Ionel Iani Velciov, pe scurt, mesajul tău sună cam aşa: Vezi de unde vine lanţul! :))))))))

Gavrila Ch Faptul ca anumiti istorici nu sunt de acord cu Larry Watts nu trebuie sa surprinda, cata vreme aceia sunt partizani politici declarati ai neoliberalismului. La cat s-a muncit dinafara /cu cozi de topor indigene, pentru demonizarea Romaniei, o voce lucida si documentata ce pledeaza pentru o mai justa apreciere a tarii noastre este mai mult decat binevenita- e vitala cand atatia rinoceri incearca sfasierea tarii. D-le Opris, de ce parte sunteti, care va e parti-pris pe bune? Referinta la un Tismaneanu sau Aligica naste suspiciuni indreptatite vis-a-vis buna credinta cu care pledati pe acest forum. Romania, prin actiunile si luarile de pozitie ale unor intelectuali cu simbrie, se autoculpabilizeaza cu un elan masochist jalnic. Industria vinii lucreaza overtime si inca angajeaza casuals. Speranta mea ramane cel putin in dreptatea imanenta.

N.B  Domnule Petre Opris, timp de peste doua milenii scrierea istoriei s-a bazat pe studiul documentelor contemporane sau aproape contemporne cu evenimentele descrise, perceptiile populare asupra trecutului fiind influentate de ceea ce s-a scris in cartile de istorie. In vremuri mai recente, numeroase expuneri ale evenimentelor din trecut care intrau in contradictie cu unele perspective general acceptate, au ajuns sa fie numite inselatorii. Pe de alta parte, asa cum afirma Peter Brook, "in momentul in care o societate vrea sa ofere o versiune oficiala asupra ei insasi, aceasta devine o minciuna." Prin urmare eu nu cred in abordari 100%adevarate, indiferent ale cui vor fi, indiferent din ce parte vin ele. Toate generatiile isi iau dreptul de a rearanja faptele conform propriei perspective (spune Hannah Arendt). Trecutul, indiferent daca este documentat sau nu, ofera o sursa inepuizabila pentru constructii simbolice si pentru afirmatii pragmatice, dintre care unele sunt prezentate cu buna credinta, in ciuda posibilei lor inautenticitati istorice, iar altele pot fi plasmuite inselator, autorii acestoa din urma putand sa se infierbante usor si sa devina chiar aparatori sinceri ai propriilor minciuni, pe care ei le percep drept adevarate. Din aceasta dilema nu putem iesi. In alta ordine de idei, daca discutam despre cei "din spatele usilor inchise", cine vor fi fiind acestia, in cazul lui Larry Watts , nu putem sa omitem nici gruparile similare din spatele istoricilor asa zis oficiali. Despre care nu pot decat sa constat ca s-au facut luntre si punte pentru a inocula doze uriase de defetism, incercand cu tot dinadinsul "implementarea" unui sentiment de culpabilizare generala. Daca fostii " tovarasi de drum", transformati in inchizitori, pot pretinde ca fac istorie negnd nu un sistem, ci milioane si milioane de existente, prea putini dovedindu-se dispusi si capabili sa priveasca inapoi cu luciditate si responsabilitate, de ce n-ar avea dreptul Larry Watts sa aduca in discutie si argumentele celorlalti, care au fost redusi la tacere nu din cine stie ce mare imperativ al istoriei, ci doar pentru ca intoleranta fauritorilor de vremuri noi a fost pe masura incapacitatii lor de a se achita onest de misiunea pe care si-au asumat-o? Si, inca ceva. Dupa 1990, armata a fost supusa unei decredibilizari sistematice si perfect organizate. In ce scop, putem intelege din ce in ce mai bine. Nu cred ca ar trebui sa fim deranjati de documentatia pusa in circulatie de Larry Watts, sau prin intermediul lui, daca va convine mai degraba asa, o documentatie in masura sa demonteze multe minciuni si multe vinovatii care au fost puse in carca armatei de catre sumedenia de frustrati care se considera, laolalta cu ideile lor, periclitati de tocmai de miezul tare al valorilor acestui corp cu adevarat de elita al Romaniei.

Smaranda Dobrescu Materialul D-lui Opris este un inceput de opinie. Ca sa comparam ce am citit la LW cu o noua viziune mai stiintifica (nu pseudo stiintifica, cum o considera D-l Opris pe cea a lui LW)) avem nevoie de detalii si eventual surse, asa cum am citit la LW. Altfel ramanem indecisi precum ne lasa de exemplu afirmatia "uneori ploua in desertul Gobi"

P.O  Gavrila Ch Eu nu sunt de nici o parte/tabără, pur şi simplu încerc să analizez documentele la care am avut acces în România şi SUA şi să mă gândesc la evenimentele care au avut loc în timpul Războiului Rece. Locuiesc de câţiva ani în Polonia, dar scriu în continuare despre România. Am susţinut în februarie 2008 teza de doctorat la Iaşi, având tema "România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)". Teza a fost publicată în acelaşi an la Editura Militară. Particip la diferite conferinţe internaţionale în calitate de invitat pentru a prezenta diferite evenimente şi situaţii în care s-a aflat România în timpul Războiului Rece. Ultimele două conferinţe la care am participat au avut loc la Visby (Suedia, septembrie 2013) şi Leuven (Belgia, octombrie 2014). Nu m-am referit pe acest forum la domnii Tismăneanu şi Aligică, dar am votat pentru Klaus Iohannis deoarece nu am avut încredere în Victor Ponta. Nu am votat pentru un partid, ci pentru un om. Da, a fost un vot negativ împotriva lui Victor Ponta. Nu este vina mea dacă liderii PSD nu ştiu să desemneze oameni responsabili pentru a candida la funcţia supremă în stat. Cam atât cu divagaţiile mele şi vă mulţumesc pentru înţelegere. Pentru alte lămuriri, putem discuta on line prin mesaje private.

P.O  Stimata doamnă Nedeea Burca Sunt de acord cu multe idei şi întrebări retorice pe care le-aţi scris în mesajul precedent. Fără îndoială, istoricul Larry L. Watts are dreptul să scrie ceea ce ştie despre România şi liderii săi din secolul XX. Important este să nu cădem dintr-o extremă în cealaltă. Echilibrul este cuvântul cheie în analiză. Da, s-au făcut greşeli în ultimii 25 de ani în România, politicienii fiind ţinta criticilor pe bună dreptate. În opinia mea, există o sciziune la nivelul societăţii româneşti, între generaţii, între oamenii care au apucat să înţeleagă ce înseamnă comunismul şi cei care doar au beneficiat de anumite avantaje în perioada respectivă şi doresc să le perpetueze cât mai mult. Discuţia noastră alunecă astfel de la ideile pe care le-am expus despre opera cercetătorului Larry L. Watts către o realitate cotidiană inconfortabilă pentru majoritatea cetăţenilor care locuiesc în România (sunt extrem de indulgent când folosesc asemenea cuvinte). Într-adevăr, există mai multe tabere care critică sau încearcă să promoveze anumite fapte care au avut loc în România în secolul XX. Nu sunt politician, ci fost ofiţer al Armatei Române şi timp de 7 ani ofiţer în cadrul Servicului de Protecţie şi Pază. Am absolvit un liceu militar (1987) şi o şcoală militară de ofiţeri din România (1990) şi cred că îmi aduc bine aminte cum era armata română în perioada 1983-1989. Ceea ce doresc este un echilibru, o prezentare fără părtinire a punctelor pozitive şi a defectelor inerente. În cazul de faţă, cercetătorul Larry L. Watts a pus în circulaţie nişte informaţii despre existenţa unor documente importante pentru istoria României. În opinia mea, modul de interpretare a unor documente a fost făcut părtinitor şi există mai multe greşeli de cronologie. Apreciez foarte mult informaţiile oferite de istoricul american despre existenţa documentelor respective. De fapt, acesta este singurul lucru pozitiv pe care pot să îl scriu despre cele două volume publicate de Larry L. Watts.

P.O  Stimată doamnă Smaranda Dobrescu, sunt de acord cu dumneavoastră. Detaliile vor apare în curând. Cu stimă, P. Opriş

S.D  Apreciez, Domnule Opris! Cu cat ne veti bucura cu acele detalii mai curand, cu atat mai bine avand in vedere interesul fata de subiect cat si viteza de aparitie/disparitie a subiectelor pe FB. (e drept, unele perisabile)

Zoe Petre Ca istoric, astept cu mare interes publicatia pe care o anunta dl. Opris. Cartea lui LW e tendentioasa si cu argumente inselatoare.

Prospectiv FCh . Doamna Petre, daca aveti si date pe care va bazati calificarile facute cartii lui Watts, va rog sa le impartasiti cu noi. Venind de la un istoric, ca si cele ale d-lui Opris, vor vi cu atat mai valoroase.

Va multumesc.

Preda Mihailescu Deocamdata exista o magistrala repetitivitate a surprinzatoarelor argumente anti-Watts. Eu as avea unele mai simple si mai sincere - dar care lasa cititorilor libertatea de a gandi. Am citit de la trei experti in ermetisme ca Watts "minte in bucla" sau "in suveica" sau in "lemniscata lui Bernoulli", si aia o bucla dubla (a treia este inventia mea, pentru cei mai incetinei). Nu stiu ce inseamna - dar uite cum se inteleg ei intre ei. Am citit ca Watts are niste scopuri de reabilitare - daca are scopuri asa nefaste, nu este asa, nu mai este nevoie sa discutam sursele, caci ... este nefast. Pe vremea mea asta se nume proces de intentie si se socotea ceva mai rau decat prostul gust ... asa, o anticamera a calomniei. Iata ca apare o categorie ceva mai obiectiva in discutie - acea a cronologiei: ar fi probleme cu cronologia. Eu sincer sa fiu NU CRED! De ce? Pentru ca am citit cartile, cu greu, sunt atat de stufoase incat nu este usor sa le urmaresti argumentatia - dar CERT nu au un fir cronologic linear si nici nu isi propun acest lucru. Prin urmare, ma intreb de il impiedica pe domnul Opris sa dezvaluie mai mult despre problemele cronologice descoperite? Mare blocada generalizata la cei nemultumiti de Watts: nu stiu sa vorveasca romaneste, transparent, concret, insiruit si exemplificat; se rezuma la verdicte. O fi ceva cronic?

P.M  Zoe Petre @ "... e tendentioasa si cu argumente inselatoare." - stimata doamna, ca ruda a mult iubitului si apreciatului, Grigore Moisile, veti fi desigur capabila sa oferiti o definitie plauzibila a termenului "argument inselator", care sa poata fi dovedita de dumneavoastra pe context. Pentru ca stiti - prostii poti fi inselati in MULTE chipuri! Om fi cu totii prosti?

P.M  Ooops - am raman diverse typos, caci pe sistemul meu nu pot citi textul inainte de a-l trimite,

 dispare sub prima linie. Exemple: Moisil desigur si nu Moisile, sau "vorveasca" in loc de vorbeasca etc. Regret, si sper ca nu necesita multa fantezie pentru a corecta nefericitele typosuri. Multumesc!

P.M  Opris @ "Eu nu sunt de nici o parte/tabără, pur şi simplu încerc să analizez documentele la care am avut acces în România şi SUA şi să mă gândesc la evenimentele care au avut loc în timpul Războiului Rece. " - Asta este o ocazie FENOMENALA. Puteit desigur sa verificati si sursele mentionate de Watts - si sa incepeti sa ne faceti o lista clara de surse falsificate de el. Caci este dupa cum sunteti de acord cu alti studiosi, un personaj plin de intentii neclare si undeva trebuie sa se ascunda aceasta tendinta pe care la unison o criticati, si in redarea surselor - sunt convins ca gasiti ceva mai convingator decat un batran sef de servicii, oarecum neatent sau poate santajabil. Ceva in surse - caci sper ca nu veti veni cu o lume paralela din America!

P.O  Domnule Preda Mihailescu Dacă sunteţi amabil, vă rog să menţionaţi numele celor trei experţi în ermetisme despre care aţi pomenit. Vă rog să faceţi acest lucru deoarece eu nu am discutat cu nici unul dintre ei, din câte îmi aduc aminte (sunt ironic la adresa dvs., domnule Preda Mihailescu , exact aşa cum sunteţi dvs. la adresa mea). Cu toate acestea, am ajuns la aceeaşi concluzie: Larry L. Watts foloseşte sistemul "buclă" pentru a-şi promova tezele. Minte sau spune adevărul? În opinia mea, cerectătorul american manipulează nişte documente şi idei pentru a apăra un punct de vedere obscur. Apropo, am observat că aţi fost pe la ETH Zurich. Întâmplător, am avut ocazia să public de două ori pe site-ul Parallel History Project on NATO and the Warsaw Pact (2006 şi 2010), găzduit cu generozitate de ETH Zurich şi nu am fost niciodată persiflat ironic pentru opiniile mele de către profesorii de acolo sau de absolvenţii instituţiei respective. Dvs. atacaţi persoana (pe mine şi pe doamna Zoe Petre), deşi acest lucru nu este permis în instituţia unde aţi avut ocazia să învăţaţi carte.

P.O  Domnule Preda Mihailescu Referitor la cronologie, nu am impus cercetătorului american o structură de redare cronologică liniară a faptelor în cărţile sale. Pur şi simplu domnul Larry L. Watts nu cunoaşte când au avut loc anumite evenimente şi s-a apucat să "boteze" istorici şi lideri politici. În plus, domnule Preda Mihailescu, dacă aveaţi curiozitatea să citiţi comentariile precedente, aţi fi aflat că există un material care va fi publicat şi Prospectiv FCh îl va face public în curând.

P.O  Domnule Preda Mihailescu Dacă aşteptaţi de la mine liste cu documentele pe care le-a găsit domnul Watts în arhivele americane şi eu le-am văzut cam în acelaşi timp, vă spun doar că o să aşteptaţi până la calendele greceşti. Povestea "mură-n gură" costă timp şi bani, iar dvs. oferiţi doar ironii de duzină. Dacă nu credeţi ceea ce spun este problema dumneavoastră, nu a mea. Eu nu am nici un parti-pris de apărat, spre deosebire de dumneavoastră.

P.M  Domnul Petre Opris, tot respectul meu pentru incercarea unui raspuns. Iata, prima persoana care l-a atacat in public (in internet de fpat) pe Watts spunea la fel de mult nimic ca si dumneavoastra, si tragea concluzia ca Watts "minte in suveica" (era o femeie, suveica este un obiect cu care pe vremuri munceau mai mult femeile), o afirmatia care mi-a ramas, deoarece desigur nu am ineles de fel ce vrea sa spuna. Acum, veniti dumneavoastra si spuneti exact acelas lucru: minte in "bucla". Vreau sa spun ca sunt absolut surprins cum la interval de cinci ani doi oameni care poate nici nu se cunosc (oare?) folosesc aceeasi expresia care la majoritatea romanilor pe care i-am mai intrebat, nu le spune NIMIC. Dar SUNA BINE. Dar vreau sa spun, dle Opris ca eu nu sunt ironic - sunt numai dureros de realist: ironia o produceti voi prin comportament. Este o deosebire importanta. Iata, am intalnit cativa tineri aparent bine intentionati - care in discutii pe diverse teme, ajungeau sa il critice foarte sever pe dl Watts - zic si eu, modest "dar ce aveti de criticat la el". Raspunsul din poignee spune "pai, pentru ca minte din suveica". Putea sa minte si din bucla, domnul Opris. Dar voi va bateti joc de oameni pentru ca nu ati spus nimic, dar le semnalati sa nu se preocupe de ce spune Watts, ca s-ar putea sa nu le mearga bine. Si ei ca pe vremea oitelor indobitocite, percep si receptioneaza acest mesaj. Caci NU ATI SPUS NIMIC dle Opris, absolut nici o informati valabila, nici cei dinaintea dvoastra si nici dvoastra aici, care sa se refere la Watts. Cum puteti sa atacati cronologia cand cartile lui nu urmeaza cronologia? Urmaresc niste idei ordonatoare ale sale - puteti bine sa criticati faptul ca acestea nu sunt foarte transparente, caci ati avea dreptate. Si poate vi s-ar putea raspunde "da, ideile lui sunt ordonate in chip greu de inteles - dar poate aceasta oare fi si o consecinta a istoriei recente, ea insasi, care nu s-a mai povestit in adevar si este incarcata de contradictii aparente? In orice chip, insinuarea dvoastra ca ar avea probleme cu CUNAOSTEREA cronologiei, este alta gluma la fel de deplasata ca si suveica si cu bucla!

P.O  Pentru toţi cititorii mesajelor anterioare: Încă un aspect pe care nu l-am evidenţiat suficient în comentariul meu iniţial. Cele două volume publicate de cercetătorul american NU au bibliografie. Este bizar acest lucru dacă ţinem cont de faptul că unul dintre sfătuitorii domnului Watts este domnul Ioan Talpeş, fost director al Editurii Militare. Şi în această editură se respectă regulile privind aparatul critic, o ştiu din proprie experienţă deoarece am publicat teza mea de doctorat la Editura Militară în anul 2008. Din aparatul critic al unei lucrări nu trebuie să lipsească bibliografia. Este o condiţie tehnică esenţială, pe care o ştiu inclusiv studenţii care prezintă lucrări de dizertaţie la absolvirea unei facultăţi.

P.O  Domnule Preda Mihailescu Sunteţi capabil să scrieţi în limba română? Dacă răspunsul este negativ, vă rog să trimiteţi mesajele în limba engleză. Sper să fie mult mai bine formulate. Cât priveşte teoria conspiraţiei, lăsa-ţi-o mai domol. Nu ţine!

P.M  Opris @ Continuare (retineti in mod tolerant faptul ca folosesc un editor care nu imi arata ca am scris, ceea ce este destul de dificil - dar totusi imi dau toata silinta sa va raspund ca sa ma INTELEGETI corect, si nu dupa voia vreunui ego nemultumit....Vezi mai mult

P.O  Domnule Preda Mihailescu Am înţeles, aveţi probleme de urmărire a mesajelor pe care le scrieţi. Nu am ştiut acest lucru. În rest, vă rog doar să aveţi răbdare, aşa cum Prospectiv FCh a avut răbdare vreo două săptămâni până când a primit un material în care abordez pe larg şi subiectul "cronologie". Aveţi puţină încredere, doar atât şi nimic mai mult! Va apare articolul respectiv şi putem comenta apoi din nou despre ceea ce am scris. Vă mulţumesc!

P.M  Dl Opris @ Un ultim lucru, in incheiere va somez sa dovediti spusele dvoastra "Dvs. atacaţi persoana", va referiti la Dna Zoe Petre si la dvoastra. Daca indrazniti sa ma acuzati, dovediti ce spuneti aici. Eu nu am atacat pe nimeni personal, ci dimpotriva, am aratata ca se folosesc mijloace de atac ad hominem si nu cu dovezi, referitor la un anumit cetatean care a scris carti. Asa. Deci ar fi fost firesc sa discutam aici despre tema si nu de parcursul in viata al fiecaruia. Nu vi se pare?

P.M  Opris @ Si inca un lucru: sa stiti ca oamenii nu sunt asa prosti cum va temeti. Deci Watts nu poate sa "minta in bucla" cum pretindeti (banuiesc ca prin aceasta figura de stil intentionati sa va referiti la o incercare de argumentare circulara, care aduce concluzii eronate), pentru ca Watts in 80% din carte insiruie documente si fapte izolate. Acelea sunt cele mai interesante - nu am eu ca roman nevoie de concluziile americanului Watts privitoarea la perioada cea mai dramatica a istoriei acestui neam. Dar distanta lui relaxata si sursele valoroase pe care le aduce sunt foarte utile. ASTA ESTE! Si cand spuneti "Pur şi simplu domnul Larry L. Watts nu cunoaşte când au avut loc anumite evenimente şi s-a apucat să "boteze" istorici şi lideri politici." ar fi extraordinar de util daca v-ati lua timpul sa aduceti in context un minim de trei exemple. Am invata mai multe decat in incursiunile dvoastra pe urmele biografiei mele, cred ca suntem de acord! Si v-ati asigura interesul tuturor cititorilor.

P.O  Domnule Preda Mihailescu Concluziile doamnei Zoe Petre şi ale mele nu vă convin şi încercaţi să manipulaţi discuţia spre terenul definiţiilor, menţionând printre altele despre familia doamnei profesor. Aşa ceva nu se cuvine, stimate domn. Luaţi-o mai uşor cu pianul pe scări!

P.M  Opris @ " Povestea "mură-n gură" costă timp şi bani," - Aha, welcome to my world dl Opris. Costa timp si bani - deci dvoastra defaimati pe baza de impresii? Cam asa reiese. Nu dl Opris, ironiille vin dela dvoastra - eu v-am raspuns doar pe acelas taram si se pare ca nu va place, credeti ca aveti autoritatea sa fiti singurul care persifleaza munca altora prin argumente vagi, sau chiar ad hominem (ma refer la critica lui Watts), caci o replica serioasa ar cere timp si bani. Daca nu aveti acel timp si bani, de ce va aventurati in aceste critici pe care nu le sustineti cu fapte? Cred ca nu imi veti reprosa ca aceasta intrebare ar fi o persiflare? Eu o socotesc foarte corecta!

P.M  Opris @ Imi spuneti dovastra mie: "Aşa ceva nu se cuvine, stimate domn." - incetinel, nu mai incercati rasturnarea situatiei. Daca se cuvine sa afirmi in vant "Cartea este tendentioasa cu argumente inselatoare" (citat din venerabila dna istoric Z. Petre) - dar nu este cuvenit sa intrebi pe doamna care emite sentinte finale de asemenea acuitate, ce exact intelege prin aceste sentinte, si cumva cum le poate dovedi - atunci traiti intr-o lume autocrata in care doar voi aveti dreptul la vorba si produs sentinte. Problema este in mod evident faptul ca eu nu am acceptat sentintele fara se le "hinterfragen" (ati fost la Zürich,intelegieti, nu pot traduce vorba). Meseria mea este sa ma indoiesc si sa caut argumente pentru a ma convinge intr-o directie sau alta! Iertati-ma dar nu pot sa ma conformez la convingerea prin presiune, am parasit autocratia de mai de mult.

P.M  Opris - Va urez o zi placuta, trebuie sa intrerup. Si poate recitind ce v-am spus, va concentrati mai mult pe chemarea atentiei la durerile si problemele actuale ale Romaniei. Lasati polemica inutila la o parte...

P.M  Opris @ Stimate domn, am citit in diagonala diverse afirmatii sugubete la adresa mea, peste care trec si ma opresc cu bucurie la promisiunea ca veti aduce niste date care sa sustina macar afirmatiile cu privire la problemele cronologice - ar fi imbucurator. Ma intreb insa, eu cand afirm ca un coleg are probleme intr-un articol, le-am descoperit deja, si cind cineva ma intreaba, pot sa le mentionez. Mi se pare surpinzator ca aveti nevoie de 2 saptamani? Un om mai sceptic decat mine s-ar gandi ca dovezile trebuie inca sa va parvina de undeva ... Cat despre "Eu nu am nici un parti-pris de apărat, spre deosebire de dumneavoastră.", aici cred ca au ras toti cititorii. Eu v-am spus, pot sa enunt probleme simple ale lui Watts - dar nu descurajez oamenii sa citeasca, caci este informativ. De ce vreti voi sa il distrugeti, este o problema asupra carora las pe altii sa discute - eu pastrez veselia produsa de modestia cu care respingeti supozitia unui parti pris. Hasta luego!

P.O  I-aţi uitat pe drum pe cei trei experţi în ermetisme despre care aţi pomenit în primul mesaj, domnule Preda Mihailescu. Aţi procedat exact ca Larry L. Watts în cărţile sale. Din partea mea, puteţi crede ce doriţi, aveţi liber ca de la Vodă Ghica.

P.M  Petre Opris @ "I-aţi uitat pe drum pe cei trei experţi în ermetisme despre care aţi pomenit în primul mesaj"

P.M  Aha: daca cumva ati citit Watts (indoielnic, caci ati fi putut dovedi afirmatiile facute pe loc si nu in doua saptamani , l-ati citit la fel ca cele spuse de mine. Ia reveniti mai sus, cu putintica atentie, si poate va retrageti cuvintele ca un om corect. Eu va ajut - incepe explicatia cu "Iata, prima persoana care l-a atacat in public (in internet de fpat) pe Watts spunea la fel de mult nimic ca si dumneavoastra, si tragea concluzia ca Watts "minte in suveica" ... etc. Sunt mai multi, pentru ca doamna respectiva a facut scoala - dvoastra sunteti cel mai recent pe lista. Vad ca incercarea de a discuta afirmatiile dvoastra a fost mai mult decat suportati. Chiar nu suportatia o discutie deschisa, domnul Opris - coborati indeobste la nivelul acesta: "puteţi crede ce doriţi, aveţi liber ca de la Vodă Ghica. "

P.M  Trist, pentru ca ati lasat impresia ca sunteti dispus pentru o discutie argumentata de puncte de vedere. Eu am pornit pur si simplu dela un challenge al unor afirmatii pe care le-ati emis...

P.FCh . Iata si dataliile domnului Petre Opris:

http://pefacebook.prospectiv.org/.../date-suplimentare-la...

CÂTEVA „UMBRE” EXISTENTE ÎN DOUĂ VOLUME DESPRE ROMÂNIA ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE

- un material pentru blog şi Facebook -

PETRE OPRIŞ

În urmă cu două săptămâni discutam pe Facebook despre România cu co-fondatorul unui blog pe care nu îl cunoşteam.  La un moment dat, dialogul nostru a devenit mai amplu ca urmare a abordării unui subiect interesant: volumele publicate în România de cercetătorul american Larry L. Watts.

Materialul de faţă nu este o recenzie a volumelor apărute la Editura RAO în 2011 (Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România) şi 2013 (Cei din dintâi vor fi cei din urmă. România şi sfârşitul Războiului Rece), ci doar o creionare a unor idei mai vechi şi mai noi despre cele două cărţi, referindu-mă strict la conţinutul şi la forma lor. Procedez astfel deoarece sper, într-un viitor apropiat, să fie corectate greşelile existente în primele ediţii ale celor două volume. Pe de altă parte, am cedat rugăminţii co-fondatorului blogului şi am promis că îmi voi expune ideile pentru membrii „Grupului Prospectiv” existent pe Facebook. Nu ştiu aproape nimic despre membrii grupului respectiv, nu cunosc identitatea celui care m-a îndemnat să prezint public opiniile mele despre cărţile scrise de cercetătorul american Larry L. Watts, însă o fac deoarece nu am văzut până în prezent, în publicaţiile din România, o analiză obiectivă referitoare la volumele respective.

De la început se cuvine să precizăm faptul că autorul acestor cărţi este cunoscut în SUA drept un promotor a două mituri româneşti: cel al mareşalului Ion Antonescu şi cel al lui Nicolae Ceauşescu. Din păcate, teoriile pe care le vehiculează cercetătorul Larry L. Watts sunt repetate printr-o formă de propagandă de tip „buclă”, folosită de televiziunile care difuzează ştiri non-stop, timp de 24 de ore. Teoriile şi informaţiile-cheie apar într-un mod obsedant şi acea formă ne aminteşte de o şenilă care se roteşte continuu, fără ca tancul să avanseze. Astfel, numărul de pagini al celor două lucrări a ajuns foarte mare (796, respectiv 700).

Dacă lăsăm la o parte forma aleasă de cercetătorul american pentru a-şi expune ideile şi intrăm în fondul lucrărilor sale, ne frapează greşelile elementare de cronologie şi scrierea greşită a numelor unor lideri români sau istorici. Alexandru Drăghici şi Florian Banu (nu Florin Bratu) au fost „botezaţi” de autor, la fel Grigore Preoteasa (nu Gheorghe, aşa cum a scris cercetătorul american), iar generalul Constantin Olteanu, ministru al Apărării Naţionale, apare exact sub această formă, în timp ce, la aparatul critic, a fost consemnat de mai multe ori „Olteanu şi Constantin”. În plus, greşelile de cronologie sunt mai mult decât evidente, deşi acurateţea ştiinţifică în asemenea cazuri este esenţială. De exemplu: „La 14 mai 1955, Moscova a semnat tratatul prin care se încheia ocupaţia Austriei şi, de aceea, nu mai exista bază legală pentru a putea păstra forţe pe teritoriul României (aceea de a proteja legăturile de comunicaţii cu trupele din Austria)”. Greşit, acel tratat a fost semnat la 15 mai 1955.

Un alt exemplu: „Imediat după încheierea tratatului austriaco-sovietic, URSS a anunţat înfiinţarea Tratatului de la Varşovia, convocând în grabă, la Moscova, reprezentanţi din România, Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia, Bulgaria şi Albania, pentru a-l semna în aceeaşi zi cu tratatul austriaco-sovietic, creând astfel o nouă bază legală pentru menţinerea trupelor sovietice în zonă”. Este greşit, în opinia noastră! Nu a existat un tratat austriaco-sovietic, ci tratatul dintre Austria, pe de-o parte, şi cele patru Mari Puteri (SUA, URSS, Marea Britanie şi Franţa), pe de altă parte. Acesta a fost semnat la 15 mai 1955, la o zi după încheierea Tratatului de la Varşovia. Documentul referitor la înfiinţarea Organizaţiei Tratatului de la Varşovia nu a fost semnat la Moscova, ci la Varşovia, la 14 mai 1955.

Un alt exemplu, reluat în „buclă” de autorul american: „În 1959, liderii români au zburat cu o aeronavă şi cu echipaj sovietic pentru o întâlnire la Moscova. Avionul s-a prăbuşit la aterizare în Moscova, omorându-l pe Gheorghe Preoteasa şi rănindu-l pe Nicolae Ceauşescu”; „[...] încă din anii 1950, atunci când, la Moscova, s-a produs prăbuşirea unui avion cu echipaj sovietic, având la bord o delegaţie de partid din România, în care şi-a pierdut viaţa Gheorghe Preoteasa şi a fost rănit Nicolae Ceauşescu (Gheorghiu-Dej renunţase să mai facă parte din delegaţie, cu numai câteva minute înainte de decolare)”; „Avionul s-a prăbuşit pe aeroportul din Moscova în vara anului 1959. Echipajul sovietic a murit în accident”.

Acel zbor a avut loc la 4 noiembrie 1957, Grigore (nu Gheorghe) Preoteasa a decedat şi Gheorghe Gheorghiu-Dej a renunţat la 2 noiembrie să facă parte din delegaţie, nu cu câteva minute înainte de decolarea din 4 noiembrie. Cercetând circumstanţele îmbolnăvirii misterioase, istoricul Dan Cătănuş a descoperit că decizia privind rămânerea liderului P.M.R. în România a fost aprobată la reuniunea din 2 noiembrie 1957 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. şi Gheorghe Apostol a fost cel care a semnat protocolul acelei şedinţe, în locul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

În volumul publicat în anul 2011, autorul american a susţinut că, „la mijlocul anului 1965, România a fost «brusc» eliminată cu totul din strategia de război a Pactului de la Varşovia”. În opinia noastră, ideea respectivă neglijează complet faptul că autorităţile de la Bucureşti au organizat în 1973 jocul operativ de război „SOIUZ-73”, în care armata română ar fi ajuns la Marea Marmara, flancată de marile unităţi sovietice şi ar fi trecut apoi în Asia Mică prin strâmtoarea Dardanele. Mareşalul sovietic Ivan Iakobovski a asistat la acel exerciţiu pe hartă, desfăşurat în staţiunea Neptun sub conducerea generalului Ion Ioniţă, ministrul Apărării Naţionale (vezi harta).

Sursa: A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 5/1973, f. 84. Petre Opriş, România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991), Editura Militară, Bucureşti, 2008, p. 321. Istoricul american a reluat „în buclă” ideea sa de mai sus, astfel: „Apoi, conceptul a reapărut în perioada «primului Eşalon strategic» de la jumătatea anului 1965, când armata română a fost brusc exclusă din strategia de război a Pactului de la Varşovia. Cu siguranţă, contribuţia militară a României la operaţiunile ofensive ale Pactului era lipsită de importanţă strategică. După 1965 ea a fost, de fapt, inexistentă”. Dacă am accepta ideea cercetătorului american, nu mai putem să explicăm de ce s-a organizat şi desfăşurat în România jocul operativ de război „Soiuz-73” şi nici nu mai pot fi înţelese insistenţele din perioada 1969-1989 ale liderilor politici şi militari sovietici, de a se desfăşura în România exerciţii comune împreună cu generalii armatei române. Totodată, cercetătorul american a afirmat următoarele: „Ea rămăsese singura cale terestră dintre URSS şi Bulgaria ultraloială şi Balcanii puternic rusofili: o realitate geografică reamintită atunci când România a refuzat trupelor sovietice permisiunea tranzitării ţării pentru exerciţii militare în Bulgaria, după 1963, şi a refuzat forţelor bulgare tranzitul pentru a participa la invazia Cehoslovaciei în 1968”. Istoricul Larry L. Watts a greşit din nou deoarece unităţi militare române au participat la aplicaţia „RODOPI” din Bulgaria (august 1967), iar sovieticii au tranzitat România în octombrie-noiembrie 1966, august 1967, vara anilor 1974 şi 1975, precum şi în iunie 1989 (pentru a participa la manevrele militare comune sovieto-bulgaro-române desfăşurate în Bulgaria – vezi harta). Cercetătorul american s-a străduit să descrie şi cazul de spionaj al generalului Ion Şerb, astfel: „El fusese recrutat în timp ce era prizonier în URSS şi antrenat ca ofiţer de securitate, în perioada războiului; s-a întors în România cu Divizia „Tudor Vladimirescu” şi a continuat să fie instruit în „academia militară” sovietică. Mai mult, pentru că urmase cursuri de instruire în domeniul informaţiilor în Uniunea Sovietică, el a făcut carieră în Securitate, ajungând până la funcţia de adjunct al şefului Consiliului pentru Securitatea Statului (sic!), precum şi ministru-adjunct de interne, sub Alexandru Drăghici, înainte de căderea acestuia în dizgraţie, după care a fost reîncadrat ca ofiţer, în forţele armate române”. În realitate, Ion Şerb nu a fost prizonier în URSS. El a satisfăcut stagiul militar în perioada decembrie 1944 – 1946 la Divizia 1 Voluntari „Tudor Vladimirescu-Debreţin” (decembrie 1944 – 1946), unde a fost decorat cu Medalia „Serviciul credincios”, cu spade, clasa a III-a (Decretul nr. 1568 din 9 mai 1946), apoi a ajuns subofiţer în Legiunea de Jandarmi Muscel (1947-1948). La un moment dat, Ion Şerb a îndeplinit funcţia de comandant al Trupelor de Grăniceri (până în noiembrie 1961). Este adevărat că unităţile de grăniceri s-au aflat până în martie 1960 în structura Ministerului Afacerilor Interne, însă generalul Ion Şerb nu a fost niciodată „adjunct al şefului Consiliului pentru Securitatea Statului” deoarece consiliul respectiv a fost înfiinţat de-abia în vara anului 1967, adică după şapte ani de la mutarea lui Ion Şerb şi a unităţilor de grăniceri de sub comanda sa la Ministerul Forţelor Armate. În al doilea rând, la Constanţa nu a existat niciodată o divizie românească de tancuri. Marea unitate militară menţionată de cercetătorul american era, de fapt, Divizia 9 Mecanizată „Mărăşeşti”, comandată de generalul-maior Dumitru Gafencu la începutul anilor ’60, iar Divizia 10 Mecanizată a avut comandamentul la Iaşi, nu în Dobrogea sau în Câmpia Bărăganului. Singura mare unitate de tancuri existentă în România până în toamna anului 1968 a fost Divizia 6 Tancuri, care avea comandamentul la Târgu-Mureş. În al treilea rând, este puţin probabil ca generalul Ion Şerb să fi avut acces direct la dosarele personale ale generalilor Vasile Milea şi Nicolae Militaru deoarece aceştia nu au fost niciodată subordonaţii săi. Ion Şerb a comandat Armata a II-a şi, în aceeaşi perioadă (1965-1969), Militaru şi Milea au condus Armata a III-a (în calitate de comandant, respectiv şef de stat major), iar dosarele respective puteau fi consultate doar de şefii ierarhici (de exemplu, ministrul Forţelor Armate sau şeful Marelui Stat Major), precum şi de generalii în cauză (fiecare doar dosarul său). În plus, Nicolae Militaru a avut dreptul să vadă întregul dosar al subordonatului său, Vasile Milea. Este posibil ca Nicolae Militaru să fi oferit lui Şerb copiile ambelor dosare, acestea fiind făcute până la mutarea lui Militaru de la Armata a III-a la Armata a II-a (iulie 1969). Ulterior, Ion Şerb putea oferi copiile respective generalului sovietic Gheorghi Pavlovici Romanov, însoţite, eventual, de o actualizare a datelor personale ale generalilor Militaru şi Milea (avansări în grad şi numiri în funcţii noi etc.). În ultimul rând, generalul Gheorghi Pavlovici Romanov a avut un motiv bine întemeiat pentru a obţine rapid detalii de la Ion Şerb despre „înfiinţări a două mari unităţi de mecanizate”. Ca urmare a invadării Cehoslovaciei de către unităţi militare din cinci state membre ale OTV (în noaptea de 20 spre 21 august 1968), Nicolae Ceauşescu a aprobat crearea la 11 septembrie 1968 a Diviziei 57 Tancuri, care avea comandamentul la Bucureşti şi i se subordonau cinci regimente nou înfiinţate. După câteva zile, o nouă mare unitate a fost înfiinţată la Armata a II-a. Astfel, pentru blocarea Porţii Focşanilor a apărut Divizia 67 Mecanizată (Brăila), care avea cinci regimente nou înfiinţate în subordine. În acelaşi timp, pentru întărirea Armatei a III-a şi blocarea Porţii Someşului a fost înfiinţată Divizia 81 Mecanizată. Aceasta avea comandamentul la Dej şi i se subordonau cinci regimente nou înfiinţate: R. 223 Mc. şi R. 230 Tc. (la Baia Mare); R. 221 Mc. (Dej); R. 4 Mc. (Someşeni); R. 315 Art. (Şimleu Silvaniei). De asemenea, s-au înfiinţat Regimentul 27 Tancuri (la Piteşti) şi Divizionul 42 Artilerie Antitanc (menţinut în rezerva stategică), iar regimentele mecanizate din Diviziile 57 Tancuri, 67 şi 81 Mecanizate au primit în organica lor câte un batalion nou înfiinţat de tancuri, un divizion de artilerie şi o baterie antitanc. În altă ordine de idei, documentele existente la Arhivele Naţionale Române infirmă afirmaţiile lui Larry L. Watts referitoare la sprijinul militar acordat de autorităţile române „Frontului Naţional de Eliberare a Angolei”, care primea de fapt ajutoare militare importante din SUA pentru a lupta împotriva „Mişcării Populare pentru Eliberarea Angolei”. Totodată, cercetătorul american a negat ajutorul militar semnificativ acordat de autorităţile de la Bucureşti, în perioada 1965-1969, Republicii Democratice Vietnam. Ajutorul s-a oferit în concordanţă cu posibilităţile României şi solicitările exprimate pe diferite căi de reprezentanţii nord-vietnamezi. Cu excepţia anului 1966, România a expediat în Republica Democratică Vietnam numai ajutoare nerambursabile, valoarea bunurilor militare româneşti care au ajuns la Hanoi fiind următoarea: 1,8 milioane de ruble (1965), 4,2 milioane (1966), 14 milioane (1967), 22,7 milioane (1968) şi 12,9 milioane (1969). În procente, situaţia se prezintă astfel: circa 54% din ajutorul total oferit în anul 1965 a fost de natură militară; 27,6% în 1966; 45% în 1967; 47% în 1968; 48,3% în anul 1969. Despre situaţia dramatică în care se afla economia românească (şi din cauza SOVROM-urilor), istoricul american a scris astfel: „eforturile Bucureştiului de înlocuire a directorilor sovietici care controlau industria şi economia României, lansate la nici 48 de ore după moartea lui Stalin, în 1953, şi iniţiativa de a dizolva „întreprinderile comune” sovietice (sovromurile) – lucruri care au stârnit protestele lui Hruşciov ...”. În realitate, primele discuţii româno-sovietice despre desfiinţarea unor SOVROM-uri au avut loc în timp ce Iosif Stalin trăia (vezi discuţiile de la reuniunea Biroului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc; Moscova, 25 februarie – 3 martie 1953). Ne oprim aici cu enumerarea greşelilor existente în cele două cărţi publicate de cercetătorul Larry L. Watts (deşi mai sunt şi altele, însă nu le expunem aici pentru a nu fi considerat distrugător de mituri româneşti). Toate acestea ne determină să analizăm cu multe rezerve alte afirmaţii ale istoricului american. În acelaşi timp, putem menţiona faptul că volumele respective oferă pentru istorici nişte surse de documentare ştiinţifică foarte valoroase, româneşti şi străine. Documentele indicate de domnul Larry L. Watts merită găsite în arhivele americane în scopul dezvoltării cercetării despre efectele generate de Războiul Rece în România. P.O  O informaţie pe care am aflat-o astăzi de la un prieten: https://elenadragomirro.wordpress.com/.../larry-watts-si.../ Larry Watts şi Planul Valev: o singură notă de lectură Posted on September 12, 2013 by Elena Dragomir În deja faimoasa lucrare Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România (Editura Rao, 2012, 800 de pagini ), Larry Watts scrie la pagina 249 că Planul Valev a fost „acerb criticat” în timpul Şedinţei Plenare a CC a PMR din aprilie 1964 – cea care s-a încheiat cu adoptarea vestitei „Declaraţii de independenţă” faţă de Moscova.[1] Cu încăpăţânare şi hotărâre, am citit şi recitit întreaga stenogramă a celor opt zile de Plenară (15-22 aprilie 1964)[2], dar nu am reuşit să găsesc nici măcar o singură referire la Planul Valev. Atât! [1] Din păcate, nu reiese din volum ce sursa a folosit Watts când a scris aşa ceva. P.M  Intr-un blog civilizat ca acesta mi s-ar parea firesc si constructiv sa fie invitat si Larry Watts in dicutie. Ar putea fi foarte util. Remarca indicata mai sus ar parea o delasare - pe de alta parte, in cartea lui Watts eu am descoperit numele a vreo doi premergatori ai lui Valev pe acelas plan - poate oare s-a discutat planul in mod indirect, fara mentiunea numelui? Watts ar putea da o explicatie mai iute decat noi! P.M  Raman profund surprins de consistenta lipsa de discutie a mesajelor bine documentate ale lui Watts - ni se servesc niste pilule cronologice (dl Opris a facut in acest blog trei erori cronologice, deci daca time is money, oare trebuie sa refuzam discutia cu dansul - eu nu cred!!!) De asemenea ni se vara sub pres idea ca ar fi Talpes la mijloc: DOMNUL OPRIS, va intreb si va rog sa ne explicati pe intelesul prostuilor nespecialisti ce suntem: CUM A PUITUT Talpes asa introduca 8000 de surse in actele declasificate a le serviciilor a noua tari. Chair atat de potent va fi Tales? Eu nu pot decat sa zambesc! P.O   Preda Mihailescu Dumneavoastră aţi jucat în filmul „Cu bască, fără bască”? Există greşeli grave de cronologie în cele două volume? Dacă răspunsul este afirmativ, aveţi curajul şi buna cuviinţă să recunoaşteţi că aţi greşit în mesajele anterioare. Nimeni nu vă taie capul! În al doilea rând, mă acuzaţi că refuz să discut cu domnul Larry L. Watts. Minţiţi cu neruşinare! Nu este treaba mea să fac invitaţii pe blog sau în acest grup. Dacă sunteţi atât de pătruns de importanţa cărţilor publicate de cetăţeanul american, puneţi mâna şi căutaţi singur adresa sa, pentru a-l informa despre opinia unui istoric român, referitoare la cele două volume. Dacă doriţi, domnule Preda Mihailescu, vă enumăr acum motivele pentru care l-am menţionat pe domnul Ioan Talpeş: 1. În prima carte, „Cuvânt-înainte” a fost scris şi semnat de domnul Ioan Talpeş. 2. La finalul celei de-a doua cărţi, domnul Larry L. Watts a mulţumit printre altele mentorului său, domnul Ioan Talpeş. În ambele cazuri, domnul Ioan Talpeş ar fi putut explica istoricului american faptul că volumele ştiinţifice trebuie să conţină o bibliografie la sfârşitul lucrării (bibliografie completă sau selectivă). Acest lucru îl ştiu studenţii care absolvă facultăţile în România şi SUA, dar nu este cunoscut de domnii Larry L. Watts şi Ioan Talpeş? M-aş mira dacă răspunsul dvs. la întrebarea mea este pozitiv. P.O  O explicaţie suplimentară: Nu îl admir deloc pe fostul general Ion Mihai Pacepa. Dimpotrivă, am criticat anumite informaţii eronate pe care le-a oferit publicului larg în cărţile sale (un exemplu găsiţi aici: Primul pas spre fabricarea diamantelor sintetice româneşti (decembrie 1970), în revista „Art-emis.Magazin cultural”, miercuri, 4 ianuarie 2012, http://www.art-emis.ro/.../772-primul-pas-spre-fabricarea...). În plus, Ion Mihai Pacepa este un foarte rău exemplu pentru cetăţenii care doresc să devină membri ai serviciilor româneşti de informaţii şi profesorii care trebuie să explice studenţilor români ce anume înseamnă cuvintele „patriotism” şi „trădare de ţară”. Eu consider că ambii cetăţeni americani se află în aceeaşi barcă, dar vâslesc în direcţii diametral opuse. Este treaba lor (şi a CIA) să se contreze reciproc, nu am nimic împotrivă. Domnul Ion Mihai Pacepa o face fără citarea unor documente care pot fi verificate în arhive, fapt ce provoacă pe bună dreptate foarte multe întrebări şi concluzii negative. Domnul Larry L. Watts este mult mai elegant şi utilizează documentele pe care le-a găsit în arhivele americane pentru a-şi susţine punctele de vedere. În ambele cazuri, eu preiau datele oferite de cei doi foşti membri ai serviciilor de informaţii şi le verific, apoi scriu nişte concluzii. Evident, Ion Mihai Pacepa iese foarte şifonat din analizele pe care le fac, dar nici domnul Larry L. Watts nu-i alb ca laptele. Toată această explicaţie am susţinut-o anul trecut la o conferinţă care a avut loc la Visby (Suedia). Nimeni nu s-a supărat şi, ulterior, am fost invitat la următoarea sesiune de comunicări, care a avut loc la Leuven (Belgia) în urmă cu o lună de zile. Domnule Preda Mihailescu, m-aţi sfătuit într-un mesaj anterior să mă ocup de alte treburi. Mulţumesc, răspunsul meu este negativ. Vedeţi-vă de drumul dumneavoastră şi nu mai oferiţi sfaturi persoanelor pe care nu le cunoaşteţi. Primul pas spre fabricarea diamantelor sintetice româneşti P.FCh .Imi cer scuze pentru aceasta interventie: Sa incercam sa nu demonetizam schimbul de idei apeland la astfel de formule, "Minţiţi cu neruşinare!" Va multumesc. P.M  Petre Opris @ Eu ma bucur pentru dumneavoastra ca puteti fi atat de sigur pe sine, incercand sa eliminati din discutie niste opoere robuste si bine documentate cu argumente atat de simple si restranse. Este un act de ... logica surpinzatoare. Dincolo de asta, nu cred ca va asteptati sa intru intr-o discutie pe care o lansati cu "Dumneavoastră aţi jucat în filmul „Cu bască, fără bască”?". Eu nu o voi face - in schimb va aparea saptamana viitoare o luare a mea de pozitie, mai detaliate. Va urez un week-end placut! P.O  Vă urez succes, domnule Preda Mihailescu. Este foarte bine dacă publicaţi opiniile dvs. P.M  Opris @ Ah, si inca un luc: Incetati sa imi puneti in carca afirmatii pe care nu le-am facut, caci detest acest stil. Eu nu v-am acuzat nicicand ca refuzati sa discutati cu Watts - dimpotriva, am sugerat ca ar fi bine daca ar avea loc o asemenea discutie aici pe blog. Este A DAa doua oara cand imi P.O Apropo de spionii "buni" şi spionii "răi" din perioada comunistă: http://www.magazinistoric.ro/agentura-atasatului-militar.../ AGENTURA ATAŞATULUI MILITAR SOVIETIC - Magazin Istoric Gheorghe Gradinaru Petre Opris daca tot ne recomandati un articol( interesant in opinia mea) poate asigurati si accesul free la el, dat fiind faptul ca sunteti autorul articolului. P.O  Din păcate, nu pot asigura vizionarea completă a articolelor apărute în revista "Magazin istoric" (aşa este regula în redacţia respectivă). Acest lucru îl pot face pentru alte publicaţii în care apar articolele mele. Postarea precedentă este doar o semnalare a existenţei articolului. Mulţumesc domnului Gheorghe Gradinaru pentru intervenţia sa. Cristi Pantelimon În fond, Larry Watts împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: disculpă America pentru faptul că nu a fost mai aproape de noi (ideea lui că sovieticii erau așa de buni spioni și că americanii ar fi pe măsură de naivi...) înainte de 1989. În al doilea rând, bate pe umeri România, a cărei atitudine antisovietică, reală, e mult exagerată sau, mă rog, subliniată cu interes. Paradigma cărților lui pare, din păcate, aceea a războiului rece. P.O  Domnule Cristi Pantelimon, s-ar putea să aveţi dreptate. G.G  Cred ca pentru a intelege corect cea ce a urmarit LW prin publicarea celor doua carti este necesar a corobora cea ce el insusi declara in acest sens cu interesele celor care l-au sprijinit in documentarea sa.Per total opinia mea este ca cele doua volume reusesc sa prezinte in m od real parti de istorie a Romaniei.Normal la un asemenea volum de informatii sa apara si unele inadvertente chiar greseli de date, nume si denumiri de institutii dar la final ramane in opinia mea, o lucrare care releva in mod pozitiv rolul si locul Romaniei intr-o perioada foarte complexa a relatiilor internationale. P.M  G. Gradinaru @ Eu nu pot sa inteleg diferitele ecouri care sugereaza ca Watts ar fi fost influentat de cutare si cutare. Orice om care lupta in hatisul institutiilor de informatie ale lumii - ca istoric, cum o face Watts - un poate sa nu fie supus incercarilor de influentare din sapte surse. Cine insa insinueaza mai mult decat atat - si s-au citit insinuari extraordinar de insistente si ridicole - are niste probleme de coordonare a ideilor. In mod evident Watts scrie in primul rand dintr-un impuls propriu de SURPRIZA si dorinta de a cunoaste o istorie care se povestea altfel. Orice alte impulsuri se subordoneaza acestei dorinte - si cine isi inchipuie ca ar fi posibil sa ... coordoneze toate documentele din noua tari, care spun aceeasi poveste. Evident, in temele principale, dezinformare a izbandit prin anii 80. S.D  D-l Preda Mihailescu a prezentat materialul "Ganduri de speranta intr-o dezbatere deschisa a lucrarilor lui Larry Watts" drept un comentariu in continuarea dezbaterilor pe aceasta tema. Il gasiti aici: http://pefacebook.blogspot.ro/.../preda-mihailescu... Gânduri de speranţă într-o dezbatere deschisă a lucrărilor lui Larry Watts-1 decembrie 2014 Preda Mihailescu 1. Spaţiul de joncţiune românesc Cine a fost obişnuit cu gândirea istorică care prevala în România pe vremea lui Iorga şi atitudinea politicienilor de clasă ai acelei epoci, este conştient de faptul că istoria, menirea şi forma de afirmare a poporului român sunt precondiţionate de aşezarea la zona de confluenţă a trei mari spaţii de putere – cel Levantin (astăzi Orientul Apropiat), cel al Occidentului Mijlociu, sau marele spaţiu germanic, şi cel al întinderilor Euroasiatice de Nord – Rusia, în ultimele secole. Situaţia crează funcţia – şi funcţia este aceea a unei articulaţii vii de culturi şi imperii, articulaţie care riscă mereu iaraşi să fie strivită în perioade de exerciţiu prea îngust al mişcărilor antagoniste generate de polarităţile naturale dintre aceste spaţii. Pe scurt, când gorilele se războiesc, România este sub presiune.  În perioada comunismului însă, noi am crezut că însăşi regimul impus a făcut ca să fim de facto înghiţiţi de numai unul dintre aceste spaţii, cel rusesc cu veşmânt sovietic. Era perioada în care cetăţeanul de rând, mai inteligent sau mai prostuţ, era redus la acelaşi regim de frică, zvonuri şi speculaţii în încercările de a înţelege contingentul. Este adevărat că am trăit perioada de relativ dezgheţ a anilor '60, în care părea că dialogul social se deschide, o anumită sferă de informaţie era posibilă, se traduceau cărţi şi cine avea noroc putea chiar prinde un Köstler sau un Raymond Aaron fără nici o repercusiune. Şi boicotarea planului de integrare CAER a fost o realitate ce nu a putut fi trecută sub tăcere; iar discursul din dimineaţa lui 21 August 1968 care ne chema la opoziţie şi rezistenţă a fost pentru mulţi români un semnal spre acordarea unei şanse chiar şi sistemului comunist. Aceasta şi cu lunile care au urmat nu puteau fi înscenări. Asta ştim – dar cum se încadrau paradoxurile trăite în schema mai mare a luptelor de puteri, această întrebare era inaccesibilă. În egală măsură trecerea abruptă după „mica revoluţie culturala“ din 1971 către totalitarismul intern progresiv pe bază de pishoza grandorilor şi, de fapt, a izolării dictatorului, acestea au fost şi ele înregistrate fără multă posibilitate de a fi înţelese – si cui îi ardea de a înţelege, când supravieţuirea costa deja atât efort? 2. Watts şi recuperarea istoriei mari din perioada comunista Când am citit prima oară despre Larry Watts în urmă cu doi ani buni, textul întâlnit părea să promită posibilitatea unei înţelegeri mai fundamentate ale acelei epoci obscure şi determinante. Am dedicat o lună de studiu a reacţiilor provocate de cărţile lui, pentru a decide dacă există critici demne de luat în consideraţie, sugerând că lectura poate fi vreme pierdută. Pe partea criticilor, răspândită, am găsit cascade de invective şi verdicte dar nici un motiv obiectiv în afara unor mistificări şi asociaţii ale lui Watts cu diverşi baubau pentru copiii mari. Când un renumit doct al curentului a fost întrebat de proprii studenţi, cum poate să se afirme fără să fi citit cartea, el m-a trimis către blogul unei visătoare necunoscute. Dânsa citise cartea! Şi alături de exprimarea unei subiectivităţi răvăşite de amintiri de pe vremea lui Ceauşescu, ea exprima în mod 'obiectiv' chintesenţa cărţii prin formula „Watts minte în suveică“. Câteva luni mai târziu citisem cartea, eram destul de entuziast de mulţimea de informaţii noi găsite şi … am fost sancţionat de un tânăr întreţinător al unui blog de dialog, cu care altfel mă aflam în relaţii destul de bune. Îl deranjase că nu îl vorbisem pe Watts de rău, ceea ce pentru el echivala cu a fi un fel de adorator al aceluiaş personaj. Când l-am întrebat ce îl deranjează în cărţile lui Watts … mi-a răspuns că nu l-a citit, dar ştie că „minte în suveică“. Ce mic este Bucureştiul, nu-i aşa? Si ce pasionaţi de opinii cu orice preţ sunt locuitorii lui – indiferent de fundamentele acestora. De partea cealaltă am întâlnit, este drept, şi vânători de criminali comunişti uşor suprainflamaţi; dar am întâlnit oameni ca Dinu Giurescu, istoricul care a reuşit să păstreze o distanţă elegantă faţă de excesele impuse în care s-au aventurat alţi carierişti istorici, care au făcut stânga împrejur după 1990, devenind exegeţi ai mistificărilor cu luxury brand label „suntem cei din urmă“, dar şi pe fondatorul ICR, credibilul disident Augustin Buzura. La mijloc, pustiu şi imposibilă comunicare. Voi reveni la sfarsit asupra surprinzătoarelor argumente, lipse de argumente şi falsificări de argumente, precum şi a posibilelor implicaţii pentru societatea contemporană din ţară. Mi se pare însă mai important aici să încerc să îmi expun modestul punct de vedere privitor la relevanţa şi limitările informaţiilor strânse şi divulgate de Watts pentru înţelegerea istoriei noastre recente, integrarea ei în întregul nostru istoric şi mai ales învăţămintelor trase din consecinţe – aceasta fiind nereprezentată în tomurile citite. 2.1 Autorul şi firul roşu al istoriei recente Watts este un copil al anilor '68 care expune, pentru cine este dispus să se informeze, în mod inteligibil modul în care interesul său pentru mecanismele războiului rece l-a purtat de la o iniţială preocupare pentru Norvegia, să se concentreze asupra României. Acolo a descoperit o serie de paradoxuri (relative la imaginea pe care o cunoştea din occident) care au declanşat interesul său dăinuitor pentru România, care durează deja de 30 de ani. În ciuda faptului că a picat în mod inevitabil în mijlocul unui hăţiş de intrigi şi interese polare şi puternic antagoniste, faţă de capcanele căreia probabil că nici un om nealineat cum este el – în ciuda tuturor bârfelor desfăşurate a posteriori – nu are anticorpi suficienţi, deci în ciuda diverselor capcane de parcurs, pot spune cu încredere că munca sa metodică şi perseverentă a avut efectul de a redescoperi un fir roşu al istoriei politice româneşti, îngropat de secretismul comunist şi de sistemul unic de dezinformare prevalent. Despre acest fir roşu, aşa cum apare el în „Fereşte-mă Doamne de prieteni“, voi vorbi aici scurt. 2.2 Dualitatea de la vârful puterii comuniste din România Cartea ne revelă cu lux de dovezi şi amănunte existenţa unei dualităţi de putere la vârful conducerii comuniste a României, între două tabere antagoniste a căror luptă este înţeleasă şi redată cu imensul avantaj al cetăţeanului distant şi impregnat de mecanismele democraţiei: lupta dintre cei pe care i-aş numi cominternişti, latura internaţionalistă a comuniştilor veniţi cu trupele sovietice, şi maoişti, cei care au încercat continuarea politicii independente şi echidistante româneşti clasice, aşa cum este ea dictată de însăşi condiţiile geopolitice menţionate scurt în introducere, şi cei care au ales sprijinul chinez ca unica soluţie pentru compensarea presiunii colonialiste sovietice. Ulterior, maoiştii au fost numiţi cu evidente scopuri denigratoare „naţional-comunişti“, denumire dominantă până astăzi şi care se indeletniceşte cu argumentaţii batracian-lunecoase să distragă definitiv atenţia de la elementul comunist punând accentul pe un element naţional derizoriu – naţiunea nu a fost respectată, nici nu a creat mişcarea, deci nu există nici cea mai mică îndreptăţire pentru acest joc de cuvinte. Maoişti – deviaţia a început să îşi arate forma în mod public sensibil după mica revoluţie culturală din 1971. Un Maoism aparte, la fel cum în occident a existat un maoism aparte la care adera şi Barosso la vremea sa: amândouă mişcările au pornit de la o aliniere iniţială la Mao, şi au urmat apoi drumuri profund diverse, şi aşa cum aceasta nu ne impiedică în cazul occidental să menţinem termenul, cred că în cazul român născut dintr-o reală tendinţă de 'revoluţie culturală', nu se poate considera termenul ca deplasat. Eu îl voi folosi aici, fără pretenţia ca alţii să îl preia, ci din incapacitate funciară de a vorbi de un naţional comunism fictiv, la unison cu galeria. Recunosc de asemenea că termenul se aplică prost la perioada crucială a mişcării de emancipare a puterii comuniste române de priză sovietică, în anii 50-60. Dar pentru scopul restrâns al acestui context se poate accepta, eu neridicând de fel pretenţiile unei analize de specialist – doar acelea ale unui cetăţean activ, care nu mai poate accepta polarizarea destructivă a societăţii româneşti, şi îndeamnă la defrişarea unui teren solid de dezbatare inteligentă, argumentată şi controlată. 2.3 Lupta pentru suveranitatea statală Rezumând opt sute de pagini într-un paragraf, firul roşu despre care este vorba, se revelă dintr-o serie covârşitoare de surse desecretizate, din nouă ţări (dacă nu greşesc), pe care în nici un chip nu le-ar fi putut fabrica un serviciu chiar mai potent decât cele româneşti, cu scopul de a crea o imagine atât de coerentă. El revelă următoarele: comuniştii români – aceiaşi care au urmat îndemnurile lui Stalin şi au creat gulagul românesc, lucru pe care ca român nu îl pot trece cu vederea – au pornit din anii '50 un program de distanţare inteligentă de sovieţi, eliminând pe rând armata de ocupaţie şi apoi chiar şi infiltraţia kaghebistă, apropiindu-se de China ca element de contrapondere, refuzând vehement vestitul program de integrare caeristă, care reducea ţara la un producător de grâne (rol pe care cealaltă parte de Românie, Basarabia, l-a jucat în uniune), şi culminând cu faimosul program din Aprilie al lui Dej. Încercări de apropiere şi încurajare a altor state din bloc să sustină o politică de suveranitate similară, au primit un oarecare ecou doar de la Tito, desigur, şi din Cehoslovacia. Programul de atitudine alternativă pe plan politic internaţional marcase în anul 1968 deja numeroase succese, pe care nu le voi enumera aici, şi care se găsesc documentate în carte. Menţionez că unele dintre ele pătrunseseră 'în şoaptă' în conştiinţa socială, şi îmi erau oarecum cunoscute, fiind confirmate, aproape spre surprinderea mea, de documente. Altele mi-erau necunoscute, dar mergeau în aceeaşi direcţie: implicarea în criza Cubei, despărţirea Germaniei, pacea încercată la Paris, apoi legătura dintre America şi China, etc. Cartea ne informează gradual de reacţiile violente de la Moscova, de nemulţumirea crescândă încă de la începutul anilor '60 – poate chiar mai devreme – şi ne documentează apoi acribic efortul susţinut şi învingător de discreditare prin dezinformare, care a făcut printre altele ca pe la sfârşitul anilor '70 să se răspândească ca un foc de paie mitul conform căruia România de fapt a fost mereu sub control, că juca un joc acoperit precum momeala dintr-o capcană pentru … furt de tehnologie. O aberaţie care a prins pe fundalul de indiferenţă generalizată. Dar o aberaţie pentru care nu era nevoie de o profundă informare la surse, informare imposibilă la acea vreme, pentru a o refuza ca un evident act de recuperare: cine are doar în minte violenţa necontrolată a discursului lui Ceauşescu din dimineaţa lui 21 August şi toate pregătirile la rezistenţă activă care au urmat în mod deschis în toată ţara, nu poate fi minţit sau indus să îşi închipuie că o astfel de reacţie putea fi o scamatorie premeditată, pentru a induce propria populaţie în eroare … în timp ce, vezi Doamne, michiduţă era puternic aliniat si nu facea decat sa isi joace un rol trasat  de la centrală. Nu a fost aşa – şi datorăm investigaţiilor lui Watts nu atât revelarea unor lucruri care sunt verificate profund în mod empiric de experienţa tuturor, ci faptul că ne revelă luptele dramatice de putere care se desfăşurau în fundal, fiind, ele, inaccesibile muritorilor de rând. 2.4 Pygmalion comunist Deşi dezastrul ce a urmat este suficient prefigurat în „With friends like this“, Watts a dedicat acestei teme o a doua carte, „Cei dintâi vor fi cei din urmă“, carte pe care am citit-o deasemeni în întregime, fără a înregistra un efect la fel de profund ca după prima carte. Privitor la dezgheţ  aş rezuma şi mai succint prin remarca surprinzătoare, că în chintesenţă ultimii 20 de ani de dictatură comunistă din România par să se rezume – abstracţie făcând de rolul puterilor externe – la un fel de experiment Pygmalion, mai dramatic. Persoana inteligentă a comunsimului român şi fără îndoială unul din principalii artizani ai traseului de suveranitate, Ion Gheorghe Maurer, neputând să se propună ca preşedinte, din cauza originilor sale atât neproletare cât şi nenaţionale a gândit să influenţeze prin cel pe care îl cunoaştem, indirect, continuarea politicii începute. Şi nu a reuşit – are loc o crescândă dezvoltare a laturii paranoice a noului dictator, care pare că se autoizolează: nu vom şti niciodată pe deplin, în ce măsură la această izolare cu consecinţe ucigătoare pentru ţară, a fost intelectul redus al protagonistului de vină, şi în ce măsură acesta a fost ajutat. Watts ne redă  un moment crucial de influenţare: accidentul de maşină al lui Maurer din 1974, pentru care el l-a facut pe Ceauşescu răspunzător – reacţionând cu totala retragere din decizii şi deci izolarea în sens invers. Documentele menţionate de Watts par să sugereze că accidentul a fost ordonat de la Moscova. 3. Recepţia cărţilor lui Watts şi problemele interculturale. Mă opresc aici cu discuţia firului roşu descoperit de Watts şi continui cu unele opinii personale. Părerea mea este că societatea românească nu a început încă să dezbată înţelegerea faptelor care ne-au fost revelate, dar în momentul în care totuşi discuţia onestă şi deschisă se va declanşa – ea nu mai poate fi sufocată mult timp – ea va persista multe decenii. Decenii în care românii vor ridica întrebările de rigoare, vor relua propriile investigaţii şi vor digera faptele, resituându-se. Să ne gândim doar la faptul că revoluţia franceză se mai repune în discuţie până în zilele noastre, că Napoleon era în secolul 19 încă un erou, apoi în secolul 20 a intrat în învăţământul francez mai mult ca un criminal, tineri francezi descoperind cu surpriză în Anglia sau Elveţia şi Italia, că în acele ţări care s-au aflat în război cu Napoleon, astăzi se vorbeşte cu mai multă dezinvoltură de contribuţiile la evoluţia politică si socială aduse de el, decât se vorbea în şcoala pe care au absolvit-o. Să nu ne mirăm dacă timpul merge în meandre! Personal îmi doresc de mai mult timp să particip la o discuţie echilibrată, căci am o cantitate de critici şi rezerve faţă de oponenţii lui Watts care s-au arătat a fi inaccesibili dialogului în felul următor: Dacă încep prin a afirma aprecierea lucrărilor sale, reacţia exprimată a protipendadei Bucureştiului a fost mereu aceea de dispret şi atacuri ad hominem, ea forţându-mă într-un fel de rol aiuristic, de admirator, deci de decerebrat care nu poate decât să calomnieze – cum se face – sau să admire ca boul, pe româneşte spus. În mod evident că în faţa unui lung şir de atacuri directe la persoană, insidioase şi autosuficiente, poziţia mea este una de opoziţie – şi aşa nu se ajunge niciodată la discuţia adevăratelor probleme. 3.1 Iluzia unei tentative de recuperare. Prima problemă pentru români, nu este una a lui Watts, dar este o problemă foarte reală. Aici este cazul să precizez că am depăşit pragul celor 40 de ani de deşert al emigraţiei, şi mă simt în înţelegerea libertăţii mai apropiat de Watts. În plus am lucrat 20 de ani în criptografie şi securitate informatică şi în aceşti ani am numeroşi colegi care lucrează pentru NSA, şi se ştie în comunitate, alţii au fost angajaţi de serviciile analoge din Canada sau Germania, mult după ce ne cunoscusem la conferinţe, ca cercetători academici. La BSI în Germania am fost invitat de câteva ori şi am avut colaborări pe teme în care am expertiză: toate aceste lucruri se petrec foarte firesc, şi când le-ai trăit, eşti liber de întrebări, cumva fireşti, de la care porneşti. Întrebări de genul cum se poate, şi ce interese are acela, cum mă va urmări, şi alte griji care nu sunt total  deplasate – dar care sunt totuşi în afara contextului: există un spaţiu liberal de interacţiune absolut nealterat. Până la un punct, aşa văd că a acţionat şi Watts – până la punctul în care, înconjurat de contextul românesc, greu să îţi închipui cum se mai apară de bănuita cronică ambientă. Dar el este American născut, eu sunt emigrant, refugiat. Spunând acestea, eu conced câteva lucruri care bănuiesc că au jucat un rol foarte important în recepţia haotică şi polarizată a producţiilor lui Watts. Iată care sunt acestea. 3.2 Înțelegerea unor probleme circumstanțiale ale lecturii A. Am înțelegere pentru faptul că o persoană care a trăit toată perioada comunistă până la capăt în țară și după aceea nu a avut privilegiul să se refacă într-un sistem democratic sănătos, cu checks and ballances cât de cât funcționale, la citirea cărții lui Watts va fi fost continuu tulburat de amintirile încă vii ale anilor '80 de pomină, frig și sărăcie, reacționând cu indiferență suverană la informațiile cutremurătoare care nu schimbă istoria, și păstrând impresia apăsătoare că aici cineva căuta să o facă să își schimbe opinia despre acei ani și acel regim. Este fără îndoială cazul primei categorii dintre cei care au citit cartea și au exprimat pe baza lecturii o opinie critică devastatoare. Anii de frig și sărăcie și nu spusele lui Watts dominau aportul celei care a adus în lume (mai precis: pe blogul său) ominoasa expresie "minte in suveica". expresie care a facut scoala, fara sa aibe mare legatura cu opusul în cauză. Legătură pe care nimeni din cei care ulterior au folosit-o nu a încercat să o explice sau stabilească prin argumente. O reacție viscerală, deci. Domnul Opriș încearcă aici o interpretare: Watts ar face un fel de 'propagandă' ca o banda de magnetofon 'nastro senza fine', în buclă deci. Vai! Conced de asemeni că ani de propagandă violentă sensibilizează creierul și nu mai auzi decât propaganda, chiar și atunci când de fapt se exprimă niște fapte argumentate, foarte importante. De fapt am remarcat deseori în cadrul unor dialoguri în România, că în afara unui consens necondiționat, bănuiala de propagandă sau manipulare se naște spontan și absolut indiferent de osteneala investită pentru a semnala empatie și a argumenta faptele cu atenţie. Cine este în măsură să judece acest fenomen? Atâta tot că el este profund nociv și potrivnic unei evoluții restabilizatoare, și de aceea trebuie să facem efortul să îl depășim. Recunosc spășit că eu am avut o perioadă de mai bine de zece ani în care mă simțeam agresat … de reclama de peste tot, și ajunsesem chiar să o compar cu o propagandă comunistă: mă agresau nudurile și mă agresau mușchiuloșii cu dinți strălucitori care îmi umileau în mod voit prezența fizică nesemnificativă. Până când am decis să contraatac și am petrecut câțiva ani în care propagam unde vrei și unde nu vrei înlocuirea reclamei cu plachete cu poezii și cugetări profunde; odată ce mi-am concedat aceasta reacție absurdă s-au dezvoltat suficienți anticorpi ca să pot să percep pe deplin diferențele semnificative dintre propaganda comunistă și agresiunea reclamei. Nu suntem imuni. Cu Watts însă se petrece alt lucru: el scrie cu o temă precisă în minte, care este nedreptatea de care a suferit România ca răspuns la drumul suveran trasat în anii '50. Crescut într-un sistem cu checks and ballances care conferă o IMENSĂ relaxare față de posibilitatea ca cineva să gândească că zicând A și nemenționând B ai avea intenții ascunse, căci oamenii sunt obișnuiți că nu funcționează lucrurile așa, el sunt convins că nu și-a pus problema vreunei lipse de critică împotriva crimelor personajelor sale principale. Dimpotrivă, acestea sunt cunoscute, noi acum discutăm altceva, asta este atitudinea. Am avut și eu din când în când pe parcursul celor opt sute de pagini tresăriri de genul „cum poți să vorbești în acest fel de Dej care a instaurat lagărele și canalul, de Ceaușescu care a dus țara de râpă?“. Dar doar momente scurte, căci am 40 de ani de deșert în spate. Și vă mărturisesc, vorba bancului, 'se poate, eu am încercat și se poate'[1]! Se poate citi urmărind intenția în care a fost scris, și construcția argumentelor, și fără a te lăsa antrenat în dubii și îndoieli. Realitatea este că autorul se abține vizibil de la interpretări subiective și urmează acribic preceptele unei anumite școli jurnalistice și istoric-științifice care impune să lași să vorbească sursele și faptele. Dar este la fel de adevărat că nu poți elimina subiectivul, și dacă nu ai capacitatea să elimini din minte întrebarea încăpățânată 'și ce vrea el aici să îmi demonstreze despre Dej, sau Bodnăraș sau Ceaușescu? Că au fost îngeri?', atunci remarci tot timpul că omul are un ton al povestirii, care face să crească, în ciuda voinței sale, niște mici John Wayne balcanici printre rânduri. Dar vă afirm cu stăruință – asta nu este mai mult decât un produs natural al lipsei sale de experiență literară, focusul fiind altul; deci să acceptăm focusul de facto. Să aduc aici un exemplu: în Germania de vreo două decade încoace  a devenit posibil să se vorbească liber despre Dresda, Hamburg, milioanele de femei violate de învingători, și alte masive suferințe de război ale nemților. Așa ceva este posibil pentru că s-a atins încrederea că discuția acestor fapte nu va mai fi folosită practic de nimeni pentru a pune în discuție crimele de război făcute de propria nație. Desigur, este un context profund divers. Dar are în comun tocmai faptul că în contextul nostru este folositor să atingem maturitatea cu care discuția luptei curajoase, totuși, a dictatorilor maoisti, cu starea de colonizare externă să poată fi privită total distinct de discuția crimelor lor împotriva nației. B. Conced de asemenea faptul că traiul în România al d-lui Watts nu poate să nu fi lăsat unele impacte și în construcții de detaliu. Aici iarăși am un avantaj: nu îmi sar în ochi detalii care sunt poate alegeri conștiente legate de persoane în viață, să nu lezezi pe cutare, să eviți o concluzie care se impune. Nefiind expert, nu exclud nici posibilitatea unor scăpări voite sau neatente – vă pot însă confirma că nu am predat curs după o carte lipsită de greșeli. În matematică. Deci, est modus in rebus. Afirm însă că adevărul cărții este solid și bine sprijinit de surse – și aceasta suportă chiar și mai multe erori. De aceea cei care afirmă frontal că Watts minte în suveică, cu accentul nu pe recepția lor subiectivă, ci pe o presupusă minciună de fond în enumerarea faptelor, sunt ei înșiși în eroare – o eroare care poate fi cel mult explicată prin constelația complexă de lectură discutată în A. Dacă nu cumva este vorba de ceva mai mult, poate chiar o agendă privată de apărare a unor privilegii trecute sau actuale: și asta se poate întâmpla, dar cred că este cazul mai puțin frecvent, în ciuda poate a aparențelor. În acest context aș mai remarca, privitor la textul propus recent de dl. Opriș și care se deschide cu îndrumarea ușor paternalistă (cel puțin în spiritul german în care trăiesc)  îndemnându-ne să acceptăm ca un fapt opinia sa, că „De la început se cuvine să precizăm faptul că autorul acestor cărţi este cunoscut în SUA drept un promotor a două mituri româneşti: cel al mareşalului Ion Antonescu şi cel al lui Nicolae Ceauşescu”. America este o jumătate de continent, și chiar în condițiile de minimă atenție la adresa temelor românești, este ușor abuziv să sugerezi că America se afirmă într-o singură suflare la adresa lui Watts. Fals – nu mă îndoiesc că au fost create cercuri în care opinia emisă de dl. Opriș este vehiculată. Dar există și alte cercuri, care au alte opinii. Cert este că am citit în revista publică de studii istorice ale CIA, o recenzie excelentă a cărții lui Watts, o recenzie lungă și argumentată, de un specialist ce scrie din perspectiva globală fără a fi în mod evident implicat în lupte românești de bucătărie; și am citit și alte reacții internaționale pozitive. La fel cum cunosc oameni în America care împart aceste puncte de vedere – pentru a cita pe autor, „încet cu pianul pe scară”! Să nu pornim cu concluzii gata făcute, încercând cu tot dinadinsul să le demonstrăm. C.   În final, având în vedere toate cele discutate mai sus, conced faptul că vorbim de o discuție încă neîncepută asupra consecințelor epopeii comuniste și de reintegrare a României pe picioare solide în spațiul de joncțiune cu zone de putere, în coordonatele firești ale devenirii sale. Vorbim de un discurs care abia poate începe și va dura încă câteva generații – câte generații de sacrificiu, nu-i așa? Dar dacă oricum va dura, nu este timpul să începem? Căci un lucru este cert, și pentru cei care astăzi pot crede că au sub control generarea de opinii, Merkel, Obama sau alții mai mărunți și dâmbovițeni, în zece sau douăzeci de ani ei nu vor mai avea nici un control asupra modului în care va fi perceput și discutat aportul lor la dezvoltarea societății – deci poate este bine să avem încă de pe acum aceasta perspectivă în minte, când ne lansăm în discuții! 4. Problema ce rămâne din cărțile lui Watts După aceste precizări ajung la ceea ce este problema mea centrală în privința cărților lui Watts, și aici le am pe amândouă în vedere. Din ele dezastrul ceaușist reiese, cauzal, destul de simplu și credibil: experimentul Pygmalion al lui Maurer a eșuat, din proprie inițiativă sau ajutat, Pygmalion a rămas singur și psihopat, iar ceea ce a început ca o luptă pozitivă de suveranitate bine îndreptățită a sfârșit prin însingurarea și izolarea țării între cele două blocuri, lipsa de suport de la Americani și boicot din partea Moscovei, care distrugea prin dumping toate firavele cuceriri de piețe în lumea a treia ale României. Lupta cu morile de vânt și-au asumat-o conducătorii maoiști, frigul și foametea le-au resimțit întreaga populație în mod nemijlocit, iar după căderea comunismului au ajuns să realizeze și cea mai durabilă daună, aceea de care noi în exil începuserăm să ne dăm seama deja de la mijlocul anilor '80: anume, nimicirea imaginii internaționale în mare parte prin calomnii desfrânate la care nu există putere care să replice. Ceea ce în realitate era produsul unei epopei a comunismului se stiliza în picături homeopatice, dar cu o țintă precisă, ca un produs legat mai degrabă de niște pretinse tare ale întregului popor. A discuta implicațiile încă actuale ale acestei părți, nu este ce mi-am propus aici. Problema la care m-am referit însă este aceasta: oricât de valide și important de reținut sunt faptele, prea ușor este adus cititorul într-o situație de regret vecină cu victimizarea. Aceasta este nociv. Căci scopul oricărui popor este să își realizeze menirea posibilă în contextul său cultural și geopolitic, dar mai ales să trăiască în pace și relativă securitate. Pare că acest scop alunecase pe plan secundar – afirmarea unei poziții independente pe plan internațional devenise aproape scop în sine, și pentru faza a doua, în care ar fi trebuit să se poată profita pe plan național de fructele acestei afirmații, a trebuit să se descopere că … am ramas total descoperiți.      Am spus că am o problema cu Watts la aceasta temă. Da, în măsura în care în mod involuntar el ar putea alimenta același lent fatalism autovictimizator de care se face abuz uneori în Romania – cred că este ceea ce unii observatori ca dl. Opriș îi impută ca și când ar fi însuși proiectul său. Nu este. Este doar atâta, un efect colateral. Sunt convins că el nici nu a avut în vedere acest efect colateral, și nici nu este persoana chemată să fi pus accentul asupra iresponsabilității care rezidă într-o frondă care nu este gândită până la capăt. Nu sunt politician, ca cetățean nu aștept de la conducători să hrănească egoul populației cu motive de mândrie periculoase, ci aștept o politică curajoasă, da, dar realistă. Situația continuă să fie gravă și de aceea consider că aspectele care nu sunt abordate de Watts trebuiesc discutate de societate – și aceasta în spiritul concluziilor pentru viitor. Căci nu este timp pentru reacții din ciclul 'după război mulți voinici se -arată'. Am moștenit nu numai situația la eterna confluență a celor trei spații, dar acum și consecințele de imagine ale aventurii maoiste. În loc să continuăm țap-ispășitoreala, este timpul să privim problemele frontal și să găsim drumul pentru a recupera o existență națională echilibrată și realistă, care într-un târziu va deveni atunci și prosperă.         5. În loc de încheiere.        Pentru mine Larry Watts reprezintă un tip de American din care am mai cunoscut, în industrie și în Academie – curios, optimist, impregnat instinctiv de câteva valori reale ale Americii, și cu o anumită doză de aventurier în căutarea unor adevăruri încă necunoscute sau neînțelese. Aceste trăsături proprii, împreună cu un stil de lucru analitic, care cere autorului să se retragă în planul al doilea, lăsând documente și actorii istoriei să vorbească – desigur căutarea și coordonarea documentelor fiind lucrarea majoră a autorului. Cine își închipuie că această muncă este simplă, sau că ar fi suficient să ai banii necesari pentru a o realiza, își face iluzii. Am discutat mai sus faptul că receptia meschină si deseori tendenţioasă a criticilor săi ar putea în mare parte fi explicată prin faptul că numeroși dintre ei au încă prea puţină distanţă faţă de evenimentele trăite și nu pot suporta perspective şi roluri multiple pentru dictatorul pe care îl știu răspunzător pentru perioada dură a anilor 1980. Nu este totuşi suficient ca explicaţie. Există nişte motive, ridicule dar repetitive, care ne fac să ne închipuim şi ceva motivaţie iraţională şi de castă în toate aceste atacuri. Am menţionat că voi discuta unele motive de acest fel. Mă distrez în mod deosebit când mi se întâmplă să citesc aproape verbatim, pentru a cincea oară poate, aceeaşi insinuare pretins nesemnificantă, şi exprimată subiectiv, dar mereu cu aceleaşi cuvinte: spre exemplu “Nu ştiu dacă Watts a scris cărţile respective sau a fost „ajutat” de Ioan Talpeş”. O mirare aparent inocentă, care aruncă o calomnie pe tapet, dar caută să evite confruntarea directă, prin aerul colateral cu care se face afirmaţia. De fapt vorbim de o acuză voalată a unui fel de plagiat pontist. Cei ce o vehiculează, dacă nu ar fi preluat-o în mod negândit, ar realiza cât de ridicul este să pretinzi că în strângerea meticuloasă a surselor desecretizate în opt ţări, un pasager demnitar român poate fi de orice folos. Ba chiar, în măsura în care concluziile şi deci sursele lui Watts sunt defăimate, ar trebui să credem că acel demnitar român a reuşit chiar să plaseze documente false, în număr de opt mii, în toate aceste ţări. Veţi fi de acord cu mine că aceasta şi similare încercări de discreditare sunt cel puţin meschine. Ca Român însă, mă întreb în primul rând: de ce? Trecând peste un şir de răspunsuri facile, legate de conflicte evidente de interese – Watts a dezvăluit desigur multe rotiţe necunoscute pentru care poate unii oameni în viaţă se mai simt răspunzători – ajung la un răspuns la care eu nu m-am gândit de la început. Printr-un proces mai complicat de evenimente, s-ar putea ca Watts – fără a pica în problemele mentale ale eroului cărţii sale – să fi devenit prada unui proces de izolare, sau lipsă de ancorare uşor similar. Mai precis – realităţile pe care el le dezvăluie au fost neglijate, ba chiar negate o perioadă de vreme în America. Astăzi, se prea poate ca să nu fie suficientă baza documentară impecabilă. Americanii spun “if it ain't broke, don't fix it”, opiniile răspândite de dezinformarea de 30 de ani mai funcţionează, în ciuda cărţilor lui Watts. Este un fapt. Watts a revelat adevăruri incontestabile – rămâne însă o obligaţie colectivă, la care au de contribuit Românii: adevărul nouă cunoscut, şi de Watts redat fundamentat, trebuie acceptat în America ca o viziune care să fie importantă, utilă pentru ei. Pe scurt, mai trebuie şi bine vândut. Aşa şi doar aşa vom putea să îi mulţumim cu adevărat lui Larry Watts şi să profităm cu adevărat de interesul pe care ni-l arată.  Închei aici aceste note de discuție – răspund pentru ceea ce am scris, pentru o temă atât de vastă însă, sunt conștient că ceea ce nu am scris și mai ales ceea ce nu știu, rămâne partea predominantă. Sper în consecință în lectura binevoitoare a cititorilor și ajutorul în extinderea ideilor spre scopul deschiderii unei dezbateri fructuoase. Ar fi util să îl avem și pe Larry Watts între noi – sunt convins că suportă voios atacuri deschise și argumentate și ne poate ajuta în a situa mai bine poziția lui. Poate chiar cu rezultatul de a-l ajuta să fie mai ferit de influențe de orice fel și mai util deci în bunele sale intenții. [1]   Dacă nu cunoașteți bancul, vă rog să îmi spuneți căci este unul dintre bancurile românești, geniale. Petre Opris Am citit punctul de vedere exprimat de domnul Preda Mihailescu. Din păcate, se evită în continuare menţionarea greşelilor din cele două volume şi se insistă pe anumite aspecte pozitive (de exemplu, abundenţa surselor de informaţii). Uneori, selecţia greşită a unor documente din arhive poate conduce la concluzii eronate. Este totuşi bine că există un dialog pe această temă, chiar dacă în contradictoriu. De asemenea, este bine că a fost inventat blogul. Intervenţia domnului Preda Mihailescu ar fi foarte greu de editat (cel puţin) în România deoarece o recenzie este limitată la maxim 2000 de cuvinte de către conducerile publicaţiilor. Smaranda Dobrescu Evit sa am pareri atata vreme cat nu am citit cartile. Parcurgand comentariile de mai sus a celor in drept sa emita pareri, constat ca in principal D-nii Opris si Mihailescu insista fiecare pe un alt aspect: Primul pe unele greseli de date, nume, cronologii aparute in cartile D-lui Watts, cel de al doilea coleg, pe perceptia comuna, eventual imprumutata a criticilor in privinta unor scaderi ale cartilor in special de natura editoriala. Lucrul care este de real interes si care cred ca nepreocupa pe toti este in ce masura Ceausescu a cautat sa se distanteze de influenta URSS si a tarilor Pactului de la Varsovia incercand sa stabileasca relatii cu vestul si in ce masura Pacepa a dezinformat decidentii si opinia publica americana in privinta loialitatii Romaniei si a lui Ceausescu fata de Moscova. In felul acesta poate ne lamurim daca Pacepa a fost infiltrat al rusilor cum demonstreaza Watts sau a fost doar omul care nu a mai suportat ceausismul, dupa cum sustine de exemplu, Volodea Tismaneanu. De aici pot rezulta multe clarificari ale trecutului nostru, se vor ridica destule valuri din ungherele ascunse ale istoriei. Ideea ca "lucrurile sunt mult mai nuantate si mai complicate" cum se exprima destui istorici cred ca poate fi smplificata daca atingem esenta lucrurilor prin cele doua probleme ridicate de mine. Nedeea Burca In ceea ce ma priveste, mie textul d-lui Preda Mihailescu mi se pare unul de exceptie. Din pacate, nu am reusit sa parcurg decat "Cei dintai..." , cealalta nu am gasit-o. Imi poate spune vreo colega sau vreun coleg de la grup cum si de unde as putea sa o obtin? Multumesc. Petre Opris De acord cu dumneavoastră, stimată Doamnă Smaranda Dobrescu. Eludarea greşelilor din volumele respective sau a surselor de informare inedite dezvăluite de cercetătorul american nu ajută deloc la aprofundarea temei aflate în discuţie. Doar un eveniment cu totul deosebit ne va ajuta să aflăm ce anume a spus Pacepa la CIA, după trădarea sa şi de ce analizele din anii '80 ale lui Larry L. Watts despre România au fost subestimate la RAND Corporation. Din păcate, nici volumele domnului Tismăneanu nu excelează prin acurateţe ştiinţifică deoarece sistemul de citare a documentelor româneşti este deficitar. Trebuie să preluăm ceea ce este bun de la toţi cei trei cetăţeni americani (Watts, Pacepa şi Tismăneanu) şi să identificăm greşelile acestora pentru a nu le perpetua în istoriografia românească. Gradul de credibilitate a unor afirmaţii este foarte scăzut în cazul lui Pacepa, însă declaraţiile sale pot fi puse în antiteză cu ideile consemnate de domnii Watts şi Tismăneanu, fiecare pe palierul său, şi comparate cu documentele la care există deja acces în România şi SUA. Preda Mihailescu Petre Opris @ Se pare intr-adevar ca pentru unele tipuri de gandire nu este de loc simplu sa inteleaga diferenta intre o greseala fundamentala si erori de parcurs. Ei fac numeroase erori de parcurs care asteapta sa fie accepte pentru ceea ce sunt, simple scapari - dar imputa altora acelas tip de erori ca si cand ar avea impact terminal. Eu nu am citit niciodata din partea vreunui critic al lui Larry Watts o afirmatie atingand una din cele cateva mesaje principale (cred ca mai putin de o duzina) ale cartilor sale. Sau atacuri ad hominem, care nu prea se cuvin. Sau, pasul inainte facut, fara indoiala, de dl Opris, niste cautari in detalii care par sa sugereze ca ar exista o eroare in cronologie. Eu ne fiind autorul cartilor, si stand sub aceeasi imperativa pe care dl Opris a mentionat-o la finele textului sau sugestiv - time is money - nu sunt chemat sa analizez daca erorile sugerate de dansul sunt reale, sau doar rodul unei lecturi rapide si usor unilaterale, cum am vazut ca se mai intampla. Si desigur nu numai la dl Opris, ci la mai toti oamenii. Important este ca acele erori de cronologie CHIAR daca ar fi adevarate - nu stiu ! - nu dovedesc mai mult decat existenta unor scapari, de genul carora le gasesc chiar si in carti de matematica. Erare humanum est. Petre Opris Stimată Doamnă Nedeea Burca Aveţi un link pentru prima carte:http://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?t=larry+watts larry watts - produse - - pagina 1 LIBRARIE.NET Yesterday at 5:28am · Edited · Like · 1 · Remove Preview Nedeea Burca Va multumesc, domnule Petre Opris. Petre Opris Cu multă plăcere Preda Mihailescu Daca insa cititorii blogului ies din lectura acestui dialog cu un interes sporit in a valoriza aportul pozitiv al lui Watts pentru noi, romanii, si a contribui activ la populizarea ADEVARULUI doar aparent surprinzator despre perioada neagra a Romaniei comuniste, eliberand astfel in parte si ceva din viitorul tarii si al populatiei sale, atunci munca nu a fost degeaba. Si, fiind totusi un roman inimos, sunt convins ca insusi dl Opris si altii ca dansul vor intelege intr-un sfarsit despre ce se vorbea cu adevarat, si vor realiza ca au fost antrenati pe drumul ratacitoare. Petre Opris Nedeea Burca Site-ul indicat este serios. Aşa am făcut rost de a doua lucrare a domnului Watts Preda Mihailescu nedeea burca @ Cartile amandoua ale lui Larry Watts se pot comanda pe net dela editura RAOhttp://www.raobooks.com/raobooks_autori_detalii.php... Grupul Editorial RAO Consultant al Corporaţiei RAND la momentul revoluţiei, Larry Watts a călătorit deseori în Europa de Est şi în... RAOBOOKS.COM Preda Mihailescu Uneori apare chiar pe amazon, de unde puteti trimite si prietenilor indepartati geografic... Petre Opris Acurateţea ştiinţifică poate fi determinantă pentru un istoric. Într-adevăr, un profan nu pune accent pe datele cronologice şi numele unor actori principali din lucrările ştiinţifice, mulţumindu-se cu ideile afirmate de autor. Popular, se spune cam aşa: Îmi place muzica, dar nu ştiu să spun corect versurile cântecului! În concluzie, capodopera pe care o lăudăm este, de fapt, o lucrare de duzină. Sunt de acord cu faptul că lucrările lui Larry L. Watts sunt la ani-lumină distanţă de pseudo-ştiinţa fostului general Ion Mihai Pacepa, însă asta este o altă discuţie. Acurateţea ştiinţifică se află în detalii, nu în afirmarea unor idei, şi ajută demonstraţiile istoricilor, nu le îngroapă. Vorbim de o metodă de lucru, nu de afirmarea unor idei venite brusc din cosmos şi pe care le considerăm novatoare în istoriografie. Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ Parerea mea umila este ca Dumneavoastra aveti deja viziunea teoremei finale, care insa poate sa mai ceara zeci de ani de clarificari (Stiati ca insusi Cauchy a scris 15 articole despre criteriul de convergenta, toate erau false, si criteriul just a fost descoperit de un ilustru necunoscut?  Ma bucur ca fiind poilitehniceana va pot oferi singurele comparatii pe care sunt sigur...) Desigur, acolo se va ajunge, dar mai intai trebui ca numerosi cercetatori romani sa asume challengeul, sa verifice surese, etc. Eu am insistat asupra unui lucru simplu: Afirm ca nimeni din cei care traiau la o varsta de adolescenta sau maturitate in anii 1968 nu pot decat sa zambeasca la adresa teoriilor raspandite de comintern in masa, conform carora Romania era un fel de potemkiniada, inca de pe atunci. De asemenea accentul FALS pus pe Ceausescu arata pe deplin deruta celor care din motive prea acute vor sa destabilizeze. Este foarte clar ca acesta a fost sfarsitul, vulnerabil, al unui lant mai lung. O problema fals pusa, nu are solutii sau are solutii false. Ceausescu se intelege doar intelegand premergatorii sai si reactia de ei provocata, infiltrarea si influentarea prin simpatica sa sotie, etc. Smaranda Dobrescu Si totusi, scormonind printre diverse articole, iata ce am gasit: Conform cu Front Page Magazine, în 2004 dl. Woosley a participat cu dl. Pacepa la o dezbatere cu trei invitaţi intitulată “Resurectia KGB” in care Pacepa a declarat ca “Mi-am petrecut 27 de ani din viaţa lucrând pentru KGB, am încetat să mai fiu agent KGB în urmă cu 27 de ani..” (http://archive.frontpagemag.com/readArticle.aspx?ARTID=13185). Excluzând posibilitate ca moderatorul să-i fi confundat pe d-nii Woosley si Pacepa cu alte persoane, este probabil că dl. Woosley şi-a amintit greşit. Pacepa a admis in cadrul dezbaterii că he “worked for the a lucrat pentru KGB” pentru întreagă sa perioadă de 27 ani în aparatul de securitate al României. În acelaşi context, Pacepa a recunoscut faptul că ofiţerul sovietic Sakharovsky fusese “fostul său şef”, eliminând orice îndoială la care KGB se făcea referinţa. FrontPage Magazine - Symposium: KGB Resurrection (Continued) Bukovsky: Actually, I stopped giving advice to any... ARCHIVE.FRONTPAGEMAG.COM Nedeea Burca Eu cred ca Larry Watts pur si simplu nu stie romaneste destul de bine ca sa fi putut controla in amanunt felul in care a aparut cartea. Iar faptul ca redactorii nu s-au dovedit profesionisti nu i se poate imputa. Asta este vina sistemului care a pus in slujbe oameni care, in realitate, nu au decat idei foarte vagi despre profesia pe care o exercita. Precum si despre responsabilitatile pe care aceasta profesie le implica. Petre Opris De acord. De aceea este bine ca ediţiile 2 ale lucrărilor respective să fie corectate. Preda Mihailescu Petre Opris @ Daca ati avea drepate ca "Acurateţea ştiinţifică poate fi determinantă pentru un istoric. " atunci laudaciul istoriografiei grandomane, secretarul de organizatie de baza la faculatatea de istoriei si convertitul tardiv specialist in "istoriografie" nu ar avea o paine, ar disparea de pe farta pamantului - caci adevaratele sale minciuni in bucla, cum va place sa spuneti, adica argumente false, circulare, au fost dezvaluite cu maximul de respect pentru logica, stiinta si pentru cititori, de A.I. Pop. Si totusi ... Petre Opris Stimată doamnă Smaranda Dobrescu, întâlnirile la care participă Ion Mihai Pacepa în SUA îmi stârnesc scepticismul. Eu nu l-aş expune, dacă aş fi în locul FBI. Chiar dacă domnul Oleg Gordievki mi-a spus la Washington, în martie 2012, că s-a întâlnit cu Pacepa, eu stau şi mă întreb: Oare chiar aşa a fost? Şi mai am o întrebare: Dacă eu v-am spus că am discutat trei minute cu Oleg Gordievski despre Pacepa, dumneavoastră mă credeţi? Terenul este sensibil deoarece în joc sunt interesele statelor şi activitatea serviciilor secrete. Sunt sceptic şi verific toate datele pe care le am la dispoziţie la un moment dat. De aici până la expresia "Time is money" este doar un singur pas de făcut. Asta-i viaţa, cu multe meandre. Petre Opris Preda Mihailescu Vă rog să mă scuzaţi, nu înţeleg ultimul dvs. comentariu. Concret, la cine vă referiţi? Puteţi fi mai explicit? Vă feriţi de menţionarea unor persoane? Pe mine m-aţi amintit de câteva ori în comentariul dvs. şi nu a fost nici o problemă. Petre Opris Şi încă un amănunt, doamnă Smaranda Dobrescu. Există oameni cărora le place să se prezinte drept maeştri ai serviciilor de informaţii. Este o chestiune care ţine de fiinţa umană, de caracterul persoanelor care procedează astfel (popular, se spune: Laudă-mă gură!). Oleg Gordievski şi Ion Mihai Pacepa sunt două exemple în acest sens. Nici unul dintre ei nu îmi inspiră încredere şi verific de două ori mai mult informaţiile pe care le distribuie cu nonşalanţă la diferite reuniuni. Smaranda Dobrescu In materia asta cred ca e loc de imaginatie cat cuprinde. Scepticismul si suspiciunea trebuie sa ne retina sa emitem judecati de valoare in acest domeniu, daca nu suntem parte inside. In acelasi timp ma intreb daca aceasta atitudine rezervata si cuminte ne va permite sa aflam vreodata lucruri de interes sau le vom lasa acoperite de sapte lacate si le vor mosteni urmasii nostri care nici macar nu vor fi auzit (sper) de securitatea lui Ceausescu. Daca vom fi manati doar de feelinguri si nu ne vom opri totusi la niste surse dovedite in timp credibile, vom intra intr-o tabara sau alta admitand parerile altora... Petre Opris De acord. De aceea am mers în arhive şi continui să scriu bazându-mă pe ceea ce s-a descoperit în arhive. Acestea nu spun totul, ci doar o parte din ceea ce credem că s-a întâmplat la un moment dat, însă este un punct de vedere care se poate verifica de toată lumea. Este o metodă care se aplică şi în serviciile de informaţii. Petre Opris Cât priveşte atitudinea rezervată şi cuminte faţă de lucruri de interes pentru publicul larg, fiecare participă cum poate la progresul societăţii. Interesul meu faţă de lucrările domnului Larry l. Watts este marginal de vreo câţiva ani. Am citit ceea ce a scris şi nu recomand volumele respective pentru a fi cumpărate. Aveam consemnate anumite detalii privind greşelile existente în primul volum, dar am achiziţionat totuşi volumul următor deoarece sursele de informaţii sunt interesante şi pot să le utilizez în activitatea mea ştiinţifică. Inexistenţa bibliografiei la sfârşitul celor două lucrări este un greşeală evidentă, dar nimeni nu-i perfect. Domnul Prospectiv FCh a insistat să îmi exprim punctul de vedere despre cărţile respective, nu eu am cerut acest lucru. Din punctul meu de vedere, a scrie în continuare despre acestea este o pierdere de timp. Există în schimb un studiu foarte bun pe care domnul Watts l-a publicat pe site-ul Centrului Woodrow Wilson din Washington, despre criza cubaneză din 1962 şi reacţia României. Vi-l recomand deoarece se apropie foarte mult de acurateţea ştiinţifică pe care o pretind (uneori prea mult).http://www.wilsoncenter.org/search/site/Larry%20Watts Search | Wilson Center Woodrow Wilson International Center for ScholarsRonald Reagan Building and International Trade CenterOne Woodrow Wilson Plaza - 1300 Pennsylvania Ave., NW, Washington, DC 20004-3027T 202-691-4000 WILSONCENTER.ORG Preda Mihailescu Multumita redactiei acestui blog, am putut sa imi exprim mai pe larg opinia despre controversa legata de lucrarile lui Larry Watts. Astfel imi pot permite aici, pe baza textului aparut, sa exprim chintesenta  in cateva fraze. Iata: nu este vorba nici de Ceausescu, asupra caruia se aduce mereu iarasi atentia in constiinta profundelor rani care mai persista in constiinta colectiva, si care au fost produse de ultimele decenii ale comunismului sau. Nu este vorba nici de Watts, deoarece,  dupa indicarea aporturului fundamental pe care l-a avut, am putut  dezvalui fara ambiguitati faptul ca defrisarea produsa de Watts s-a oprit undeva la jumatatea drumului - restul trebuie parcurs de  societatea Romaneasca, de dialogul ei deschis si continuarea muncii de studiu si intelegere a trecutului nostru recent in contextul global.  Este vorba de NOI, si NOI suntem deopotriva obiecte si subiecte ale dezbaterii, nu ne putem sustrage aratand cu degetul te miri ce detalii putin semnificative in context. Deci este alegerea NOASTRA, daca suntem pregatiti sa ducem munca mai departe sau nu - alegere care se face din  pacate uneori si pasiv, prin EVITAREA discutiei, adica starea actuala. Stiu ca acest blog are focusul pe economie, un domeniu in care nu  excelez - dar inteleg suficient pentru a putea sustine ca se aplica si in acest caz maxima fundamentala a lui Einstein: "contradictiile unui sistem pot fi depasite doar prin largirea limitarilor acestui sistem". O maxima care a fost dovedita genial prin extinderea armonioasa a  mecanicii Newtoniene in cea relativista, dar care are aplicatii universale. Din acest motiv eu sunt convins ca oricat de profunde si inteligente ar fii ideile economice in dezbatere, atata timp cat Romania ramane tara in  care la cea mai mica afirmatie pozitiva despre potentialul si realizarile - mici sau mari - ale acestui popor, se ridica sapte falsi profeti care  sunt convinsi ca rostul lor este sa reduca ORICE aspect pozitiv la  o farsa, folosinde cele mai inacceptabile erori de logica si informare pentru  acest scop, nu se va putea imbunatati nici starea economica. Cineva spune ca "Romanii produc o masina foarte vanduta in lume" - imediat sar zece care vor  spune ca nu este nici un merit, francezii au facut totul. Si asa mai departe.  Este urgent sa ne asumam istoria controversata si sa ne recucerim aspectele sale neintelese, pornind intr-un tarziu lupta NECESARA de restabilire a  unei imagini REALE a Romaniei pe plan international. Nu exagerata, a la Boia al anilor '80, nici exagerata a la Boia al anilor 90+, dar decenta si corectai Desigur, sarmanul domn Boia este folosit aici ca unul intre multiplele exemple graitoare - nu este dansul izolat nici total iesit din comun. In final, doresc sa mentionez faptul ca spusele controverse sunt deja in parte sustinute de istoriografia romaneasca indiscutabila. Am verificat un exemplu. Daca exista interes, voi da detalii in putine pagini, despre acest exemplu, care imi confera convingerea ca in acest fel se poate parcurge obiectiv si cu munca  asidua intreaga lucrare a lui Watts, scotand faptele curatite de orice false controverse. Smaranda Dobrescu Domnule Petre Opris, daca inteleg eu bine am ajuns cu interesanta noastra discutie la analiza, comparatia si evaluarea surselor folosite de diferiti istorici. Larry Watts a folosit cam noua surse care daca au oferit date identice a considerat informatia corecta (dupa cum a scris si D-l Preda Mihailescu) Este deocamdata un lucru de luat in seama. Statistica se aplica si aici. Imi pare rau, desi cred ca asa e normal, ca nu e posibil ca istoria sa faca precum tehnica, adica sa foloseasca repere certe sau omologate dupa cum le consideram noi, inginerii. De aceea istoria va ramane mereu o stiinta pasibila de interpretari multiple. Nu e de mirare ca ne situam de o parte sau cealalta a solutiilor functie de criterii subiective sau chiar politice. Preda Mihailescu Opris @ "Concret, la cine vă referiţi? " - Domnul Opris, daca m-as fi referit la dumneavostra, as fi spus-o deschis. Cititorii au inteles ca ma refer la cineva al carui nume, daca ar fi intrebat de Iisus, ar fi rapsuns ca "legiune", este un demon al aiurellii istorice recente din Romaniai, si el se regaseste la mai multi exponenti. De aceea nu am dt nume. Petre Opris Acum am înţeles, domnule Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu Domnule Preda Mihailescu, va rog in numele grupului, ca pe o persoana care ne-a onorat recent cu prezenta si contributii sa va simtiti liber si asteptat cu orice fel de idei/comentarii de interes: economic, tehnic,istoric, politic, chiar artistic daca va face placere. Vpm gasi mijloace sa expunem toate parerile membrilor Grupului in formule diverse. Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ Ca matematician sufar ca pestele pe uscat in lipsa de verificabilitate, definitii si acuratete a scrierii istoricii - dar totusi am reusitr sa discenr o metodologie existnta, care exista si apromixeaza pe cat posibil cea formala si logica a stiintelor exacte. Dar iata ca exegetul falsificarii, dl Buioa, a fost cel care in acelasi timp lanseaza teoria totalii mistificari, deci a imposibilitatii de a scrie istorie, aventurandu-se apoi sa isi vanda cu succes productile de fanta-scienza. Recomand in acest sens excelenta analuiza a profesorului Ion Aurel Pop, pe care a facut -o inca din anul 2002 - fara ca sa primeasca rasunetul meritat. Pentru o minte logica de formata in stiintele pozitive, este o delectare sa citesti despre procedeele active prin care se poate combate subiectivvul in acest domeniu... V-o recomend. Preda Mihailescu Multe typos mai sus, din acelas motiv al scrisului orb - nu vad ce scriu inainte de a apsa return. Cer scuze. Desigur BBuioa este Boia, nici o intentie rea. Preda Mihailescu Opris @ "Acum am înţeles, domnule PM" - ma bucur! Cum spuneam, cararile Domnului sunt multe si intortocheate, toti venim ... de undeva; de aceea a sunt covins ca dumneavoastra veti intelege in timp, negresit, la ce ma refer inprimul raqnd si veti contribui pozitiv la imbunatatirea efectului acelor lucrari pentru societatea romaneasca! In final, doresc sa mentionez faptul ca spusele controverse sunt deja in parte sustinute de istoriografia romaneasca indiscutabila. Am verificat un exemplu. Daca exista interes, voi da detalii in putine pagini, despre acest exemplu, care imi confera convingerea ca in acest fel se poate parcurge obiectiv si cu munca  asidua intreaga lucrare a lui Watts, scotand faptele curatite de orice false controverse. Smaranda Dobrescu Intr-o zi de slaba inspiratie am facut cadou unui amic pasionat de trecut o carte a lui Boia, ca sa faca comparatii cu ce credea el ca reprezinta fete ale prezentului determinate de secolele de istorie ale Romaniei si eventual de a avea" cal de bataie" la nevoie. Nu va povestesc ce necaz am avut. Mai bine ii ofeream o carte de bucate .  Am putea demara in viitor, dupa ce vom epuiza oarecum dialogul despre Larry Watts o discutie despre natiune, bazandu-ne pe parerile D-lui Boia vs cele ale lui Ion Aurel Pop. Vor iesi scantei!! Preda Mihailescu Scuze pentru repetitiile dupa "In final" - ramane text in bufer, pe care nu il vad. Poate poate cineva din redactori sa elimine textul repetat, pentru a evita confuzii, multumesc! Petre Opris Mulţumesc pentru recomandare, domnule Preda Mihailescu. Ştiu câte ceva despre ideile vehiculate de domnul Lucian Boia. Am trecut cu bine un examen la disciplina "istoriografie română şi universală", în 1993, avându-l examinator pe domnul profesor Boia. Era cunoscut încă de atunci pentru ideile sale despre de-mitificarea istoriei, după ce, în anii '80, ocupase o funcţie de conducere în comitetul de partid al Facultăţii de Istorie din Bucureşti. Nu am cumpărat nici o carte publicată ulterior de domnul Boia deoarece subiectul tezei mele de doctorat a fost "România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)". Eram şi sunt interesat de documente, nu de ideile cuiva care nu a văzut documentele din Cancelaria PCR, dar care doreşte să-şi ocupe timpul cu de-mitificarea şi re-mitificarea istoriei. În definitiv, a ales o metodă de făcut bani şi ... cam atât. Preda Mihailescu Opris @ "Era cunoscut încă de atunci pentru ideile sale despre de-mitificarea istoriei, după ce, în anii '80, ocupase o funcţie de conducere în comitetul de partid al Facultăţii de Istorie din Bucureşti" - Va multumesc pentru a ceasta confirmare din prima mana. Am stiut din diverse surse de activitatea ante revolutionara a acestui personaj, dar in chip misterios a reusit sa o stearga din orice discutii, inclusiv gneroasa tratare pe care o are in Wikipedia. Este totusi o proba de deplorabila conditie intelectuala a protipendadei romanesti, starea in care un Boia care a trecut prin acele functii, este adulat ca "de-mitizator" de catre toti cei in mod evident intersati cu denigrarea si ... desertaciunea ... in timp ce orice posibila scama din trecutul lui Watts - mult mai greu de inteles totusi, fiind el o rara avis, american - orice scama este ridicata la nivel de cap de acuzatie. Preda Mihailescu PS - Cand spun ca orice scama este ridicata la nivel de cap de acuzatie, NU ma refer la dvoastra, cu bucurie va confirm acest lucru. Repet: inainte de a-mi asuma citirea acelor voluminoase carti, am petrecut mult timp cu lectura recenziilor si a comentariiolor, pentru a imi crea o opinie, sa nu irosesc timp degeaba. As putea, ca exemplu sa citez ceea ce s-a scris in mod securist pe Wikipedia: mai intai se citea doar "Larry Watts, istoric American, Nasul lui Trpkov (sau asa ceva) si ginerele lui Talpes" Colosala informatie despre opera unui istoric. Dupa o lupta cu securistii wikipediei, au aparut o selectie de comentarii distrugatoare, plus mentiunea "Faptul ca a vizitat Romania inainte de 1900 se poate verifica pe viza sa ...". Alta capodobera de imbecilitate rom"aneasca" Caci ajunge sa citesti autobiografdia lui Watts, si gaseste explicatii ample despre vizitele sale in Romania, deci acea aluzie este tendentioasa si de prost gut in sugerarea ca Watts ar ascunde ceva din trecutul sau, ceva ce trebuie sa verifice cineva ... cerandu-i pasaportul! A fost imposibil cu toate protestele sa ii oblig pe securistii liberi ai Wikipediei sa inlocuiasca insinuarea cu o sursa despre biografia lui Watts. Despre asta vorbesc: este o rusine! Preda Mihailescu S. Dobrescu @ Imi permit sa imi exprim scepticismul referitor la posibilitatea de a discuta ORICE notiune in opera lui Boia. Cum sunteti specialista in sisteme dinamice, as incerca sa imi exprim afirmatia in felul urmator. In istorie nu avem notiuni logice, dar ele, atunci cand au un nucleu solid de experienta si fenomenologie in spate, se pot asemui cu un atractor complex: au o stabilitate a lor. Astfel la Watts potti deforma in unele directii, prni corectii, dar atractorul ramane, profund netrivial. La Boia insa, atractorul este un simplu punct: afirmatia "Nonb-Romania este bine si noi suntem din Romania". Dar s-ar reduce la aceasta afirmatie logica, nu ar castiga atatia bani, dar informatia ar fi aceeasi! Preda Mihailescu Pornind de la ideea ca esti sprijinit de o intreaga increngatura pseudo-intelectuala, de indata ce sprijini neverificabila "Non-Romania este bine si contrarul nu", atunci va rog sa imi concedeti ca as fi capabil sa scriu opere pline de fascinatie si groaza, science fiction adevarat si nu simulat ca la Boia. Oricine poate. Preda Mihailescu De aceea, daca ar fi sa discutam denaturarea istoriei, trebuie mai multa atentie in forumularea temei, pentru a nu covbora nivelul la stacheta trasata de acesti indivizi (legiune, cum ii spuneam dlui Opris ...) Este o discutie necesara pentru a crea anticorpi - anticorpi inseamna si reactie - nu ca Liiiceanu, sa il prezinti in public, cerand 50 de lei dela fiecare stupid invitat, si sa il 'provoci" cu intrebarea "Ce ramane din patriotism"? Se poate mai solid ataca - si desigur, trebuie si ceva inlocuit. Preda Mihailescu De aceea, daca ar fi sa discutam denaturarea istoriei, trebuie mai multa atentie in forumularea temei, pentru a nu covbora nivelul la stacheta trasata de acesti indivizi (legiune, cum ii spuneam dlui Opris ...) Este o discutie necesara pentru a crea anticorpi - anticorpi inseamna si reactie - nu ca Liiiceanu, sa il prezinti in public, cerand 50 de lei dela fiecare stupid invitat, si sa il 'provoci" cu intrebarea "Ce ramane din patriotism"? Se poate mai solid ataca - si desigur, trebuie si ceva inlocuit. Eu nu cred ca este vorba de notiunea de natiune. Ca si in fixatia pe Ceausescu si anii 1980, care serveste doar evitarii problematicii comuniste in intregul sau, si inventia termenului "national-comunism", si Boia se invarte ca taunul pe langa lampa in jurul 'natiunii", dar tema reala este posibilitatea unei evolutii clective sau nu. El fixandu-se pe contra-exemple, rupte din context, pentru a sugera imposibilitatea unei atitudini cat de cat pozitiv, in orice colectiv care atinge notiunea de 'roman". Discutabil ... Smaranda Dobrescu Domnule Opris, nu imi permit sa pun in discutie orice notiune a istoricului Boia, dar nici a oricui altcineva.Propuneam doar o eventuala discutie despre natiune in perceptia celor doi. Preda Mihailescu S. Dobrescu @ As propune o paralela. In Germania s-a dezbatut si s-a ajuns la consensul ca orice cetatean are un drept sa ridice in discutii teme de securitate a centralelor atomice, si chiar daca specialistii sunt mult mai versati, ei trebuiesc sa satisfaca nevoia cetateanului de a INTELEGE! Istoria natiei este un diomeniu de interes colectiv, si de aceea sunt convins ca TOTI avem dreptul de a pune ATITUDINEA dlui Boia sau Diaconescu sau a altora in DISCUTIE. Civilizata, dar clara! Petre Opris Sunt din nou de acord cu dvs., stimată doamnă Smaranda Dobrescu. Ceea ce am spus la un moment dat despre două etape din cariera domnului Boia este real. Era foarte dificil să ascunzi studenţilor din acea perioadă date din biografia recentă a profesorilor. Într-adevăr, discuţia nu trebuie să alunece spre această pantă. Ar fi timp pierdut şi s-ar ajunge la atac la persoană. Petre Opris Domnule Preda Mihailescu, este prima dată când aflu că domnul Larry L. Watts este prezentat pe Wikipedia. Dacă au procedat aşa cum aţi spus, este o ruşine pentru cei care au făcut-o. Verific şi revin cu un nou mesaj. Petre Opris Da, se confirmă. Chestia cu "paşaportul eliberat la ..." este o imbecilitate. Preda Mihailescu Opris @ Puteti urmari si istoricul si veti gasi in urma poate cu un an textul care se refra doar la "fin" si la "nas". Caragialesc! AA props de acel tretiakow, am trait ila prima mea slujba in Elvetia o istorie similara. Anecedentul meu fusese un informatician pe care il cunostreau cu totii, mergeau la o bere cu el, baiat "simpatic" si stia sa se vanda bine. Eu nu l-am cunoscut. Dupa cinci ani Elvetia este cutramurata de stirea ca un Osterwalder era pedofil, poate chiar si ucigas, in orice caz cu un dosar GREU. Era antecesorul meu! Oare asta implica faptul ca toti colegii mei care au baut beri cu el, fiind apropiati timp de ani, eu trebuia sa ii denigrez ca fiind suspecti pentru faptul ca nu l-au banuit pe Osterwalder al timp? Cam la fel si cu Tratenkpw ul acesta. Mi-este rusine de aceste manipulari! Petre Opris Cred că vă referiţi la istoricul american Kurt Treptow. Presa de scandal este la fel în România, Polonia, Elveţia şi SUA. Probabil că este preţul pe care trebuie să-l plătim pentru libertatea de opinie. Chiar astăzi am văzut la TVP1 (principalul post de televiziune polonez) o ştire despre arestarea şi judecarea unui cardinal polonez dominican, acuzat de pedofilie. Doamna mea consideră că este un atac dirijat împotriva bisericii catolice din Polonia. Asta-i viaţa reală, nu lume cu zâne. Petre Opris Kurt Treptow era foarte cunoscut în a doua parte a anilor '80 în România, el având legături stabilite cu Ioan Talpeş şi generalul dr. Ilie Ceauşescu. Ulterior, notorietatea sa a fost utilizată de anumiţi ziarişti români pentru a-şi vinde fiţuicile pentru un pumn de arginţi. Preda Mihailescu Petre Opris @ Sunteti simpatic pentru ca incercati sa imi confirmati existenta lumii reale; nu va ingrijorati, am facut cunostinta! Dar dreptatea este mai complicata. Este adevarat ca in biserica Catolica sunt prea frecvente - si din motive evidente - cazurile de pedofilie. Dar este cel putin la fel de adevarat faptul ca ele sunt si folosite in mod denigartor, pentru a slabi influenta acestei biserici - si Polonia, unde catolicismul traditional este inca foarte puternic, este desigur o tara unde doamna dvoastra are foarte multa dreptate sa se intrebe cat este realitate si cat propaganda.  Este interesant ca in Polonia am intalnit argumentul mult iubit din Romania "Noi am pierdut trenul progresului, ramanand Ortodocsi" (poate ati auzit acest comprimat de inteligenta?!). In Polonia, aceeasi absurditate se exprima inlocuind confesiile. Acolo am auzit "Noi am ramas un urma pentru ca nu am imbratisat reforma ca nemtii sau Ungurii". Iarba din gradina vecinului este atat de verde ...  Si in Elvetia poti gasi lupte impotriva bisericii. Dar exemplul meu indica altceva: anume, cat de absurd este sa acuzi o persoana pentru ca a cunoscut un individ care s-a dovedit ca era pedofil. Acesti oameni nu ii banuiesti - altfel ar fi prinsi mai devreme, nu? Si aici toate comparatiile se FRÂNG: caci cu cine vreti sa il comparam pe Watts? Treptow (aveti dreptate, asa il chema pe individ) a fost dovedit vinovat, Watts l-a cunoscut fara sa il banuiasca - dar, cum bine remarcati, multi l-au cunoscut. Presa - si numai cea de scandal, nu numai ea, ci si indivizi care se vor inteligenti - au jucat mult timp pe aceasta cunostinta reciproca, relativ evidenta intre putinii americanii din Romania care se ocupau de teme similare. Insinuari au abundat, ajungand si in Wikipedia - cu ce sa le comparam? Nici macar in biserica catolica, atunci cand un prelat este dovedit vinovat, nu se fac insinuari despre vecinii de parohie, sau mai stiu eu ce preoti cu care s-au cunoscut. Nu, aici a fost un gust destul de particular al scandalului in joc, care profita de situatie, pentru a denigra un incomod la modul personal, pe Watts, un simplu coleg al pacatosului T. Cum sa numim acest tip de calomnie, cum sa il intelegem? Iata o intrebare deschisa! Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ "sa va simtiti liber si asteptat cu orice fel de idei/comentarii de interes: economic, tehnic,istoric, politic, chiar artistic daca va face placere." Va multumesc, Doamna. Caut sa pun eficenta de comunicatie si timp in joc, teme ar fi multe. Imi permit sa incep cu prima poezie care mi-a aparut in fata mintii, cu gandul la acest blog:  Atâta să nu uitați: că el a fost un om viu, viu, pipăibil cu mâna. Atâta să nu uitați că el a băut cu gura lui, - că avea piele îmbrăcată în ștofă. Atât să nu uitați, - că ar fi putut să stea la masă cu noi, la masa cinei celei de taină Atât să uitați! Numai atât, - că El a trăit, înaintea noastră… Numai atât, în genunchi vă rog, să uitați! Reformatata de mine, spre aducere aminte - a deschid larg fereastra adolescentei, aratandu-ne: frate, esti viu, glorios de viu, si maine va fi altfel decat ieri, prin faptele sau prin lipsa faptelor tale - caci, ca la cina aceea de taina, esti irecuperabil de viu. Cred ca este bine sa ne aducem aminte ... de Nichita. Petre Opris KT a fost linşat mediatic, concomitent cu denigrarea celor pe care i-a cunoscut la un moment dat. "Radio-şanţ" a acţionat fără probleme pentru denigratori. Pe atunci nu exista facebook. În privinţa "caprei poloneze" şi a suratelor sale de altă religie, pot să vă spun că multe proverbe româneşti se regăsesc în cultura poloneză. Eu le spun în română, doamna mea în poloneză şi, cine apucă primul, le traduce în engleză. Eu sunt un ortodox botezat de Părintele Mihai (greco-catolic), ea este catolică şi va rămâne aşa. Polonezii sunt sensibili la capitolul religie şi, poate din cauza aceasta, numele acuzaţilor nu este menţionat în mass media până la finalizarea proceselor. Lumea ştie despre cine este vorba, dar se practică un procedeu foarte bun în opinia mea, spunând doar prenumele şi iniţiala numelui celui acuzat. Mă gândeam că o metodă asemănătoare aplicată în România ar pune pe butuci multe tabloide jurnalistice.

P.A-z.:

Sunt cativa ani de cand urmaresc activitatea stiintifica si publicistica a istoricului american Larry Watts cu un real interes.  Bogatia surselor primare considerate de acesta si calitatea aparatului sau analitic fac din acesta o personalitate din ce ince mai greu de ignorat in spatiul de idei romanesc de pretutindeni.  La relativ scurt timp dupa aparitia contributiilor sale la istoria romaneasca post-belica, mai cu seama din perspectiva romano-americana, reactiile nu intarzie sa apara si se impart intre admiratie si contestare, fata de lucrari si autor in acelasi timp.  Printre contestatari se numara si dl. Petre Opris, numai ca spre deosebire de majoritatea acestora, dansul furnizeaza si date la care am avut acces prin intermediul Grupului Prospectiv la facebook, unde suntem amandoi membri.  

Pe scurt, dl. Opris indica lacune de documentare si/sau redactare in 2 volume majore ale lui Larry Watts si una sau doua instante de interpretare pe care dl. Opris le gaseste problematice pe baza evidentelor din arhivele romanesti.  Trebuie spus ca aceste obiectii sunt prezentate de dl. Opris ca exemple si nu ca pe o enumerare exhaustiva a tuturor problemelor pe care acesta le-ar fi identificat in cartile lui Watts: "Ne oprim aici cu enumerarea greşelilor existente în cele două cărţi publicate de cercetătorul Larry L. Watts (deşi mai sunt şi altele, însă nu le expunem aici pentru a nu fi considerat distrugător de mituri româneşti)."  Recomandarea finala a dlui Opris este: "Toate acestea ne determină să analizăm cu multe rezerve alte afirmaţii ale istoricului american."  

Tot pe scurt, in schema generala de interpretare a d-lui Watts, edificata pe pe date din multiple arhive, se arata ca Romania a fost un aliat al Occidentului, in special al SUA si RFG, inca din timpul lui Gheorghiu Dej si continuand pana in anii regimului Ceausescu.  

Revenind la problemele indicate de dl. Opris, pot spune ca cititor de istorie ca destul de multe carti ale unor istorici importanti, care apar la edituri reputabile in SUA, sunt marcate de erori ca cele semnalate de domnul Opris--cauza acceptata aici fiind lipsa editorilor profesionisti.  In ceea ce priveste cazurile de interpretare in urma carora dl. Opris s-ar gasi de partea cealalta a d-lui Watts o sa dezvolt unul in cele ce urmeaza.

Dl. Opris scrie: "În volumul publicat în anul 2011, autorul american a susţinut că, „la mijlocul anului 1965, România a fost «brusc» eliminată cu totul din strategia de război a Pactului de la Varşovia”. În opinia noastră, ideea respectivă neglijează complet faptul că autorităţile de la Bucureşti au organizat în 1973 jocul operativ de război „SOIUZ-73”, în care armata română ar fi ajuns la Marea Marmara, flancată de marile unităţi sovietice şi ar fi trecut apoi în Asia Mică prin strâmtoarea Dardanele. Mareşalul sovietic Ivan Iakobovski a asistat la acel exerciţiu pe hartă, desfăşurat în staţiunea Neptun sub conducerea generalului Ion Ioniţă, ministrul Apărării Naţionale (vezi harta)."  In alte cuvinte, dl. Opris vrea sa spuna ca dl. Watts ar fi in eroare cand afirma ca Romania a fost eliminata din strategia de razboi a Pactului dela Varsovia.  Mai mult, dl. Opris revine "Istoricul american a reluat „în buclă” ideea sa de mai sus, astfel: „Apoi, conceptul a reapărut în perioada «primului Eşalon strategic» de la jumătatea anului 1965, când armata română a fost brusc exclusă din strategia de război a Pactului de la Varşovia. Cu siguranţă, contribuţia militară a României la operaţiunile ofensive ale Pactului era lipsită de importanţă strategică. După 1965 ea a fost, de fapt, inexistentă”.  Dacă am accepta ideea cercetătorului american, nu mai putem să explicăm de ce s-a organizat şi desfăşurat în România jocul operativ de război „Soiuz-73” şi nici nu mai pot fi înţelese insistenţele din perioada 1969-1989 ale liderilor politici şi militari sovietici, de a se desfăşura în România exerciţii comune împreună cu generalii armatei române."

Nestiind ceva despre 'Soiuz-43', am cautat si gasit cu Google urmatoarea pagina cu o contributie a d-lui Opris:  http://www.art-emis.ro/analize/567-manevrele-militare-balkan-89-din-bulgaria-4-9-iunie-1989.html  De aici aflam ca: "Potrivit concepţiei de ansamblu a jocului de război „SOIUZ-73", forţele Grupului de Armate Sud (NATO) atacau Bulgaria şi ajungeau pe aliniamentul: Sud Sofia - Nord Gabcovo - Nord Burgas. Concomitent, forţele aeronavale ale NATO se angajau într-o bătălie la circa 150 de mile Est Constanţa, iar la nord de Burgas era lansat un desant maritim în flancul Frontului 3 Sud (sovietic)."  Elementul cheie aici este ca ofensiva ar fi apartinut fortelor NATO, iar romanii simulau in cadrul acestui Soiuz-73 o actiune defensiva--aspect vizibil si in harta operationala unde ofensiva este reprezentata cu sagetile albastre est-vest, iar cu sageti rosii contraofensiva https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMOC0uA8qW_32w_lXWCRlvEwM9pr7ElkkhTTst8GTsaeg532rXYettPnf17kufcHw0P4fLeW4Ld0bURC4VzgD0HFRbWhaf6zgpWuU5j9LYCNvBl18TbAYaTo4YW3a9KswL9Qb6eGPxVak/s1600/1.jpg.

Din acest document al d-lui Opris eu inteleg ca Romania isi construia o optiune de aparare in cazul unui atac al trupelor NATO.  N-am de unde sa stiu care a fost procesul in urma caruia dl. Watts scrie ca  „la mijlocul anului 1965, România a fost «brusc» eliminată cu totul din strategia de război a Pactului de la Varşovia,” dar, pe baza documentatiei d-lui Opris, pot sa fie de acord cu evaluarea lui Watts "contribuţia militară a României la operaţiunile ofensive ale Pactului era lipsită de importanţă strategică. După 1965 ea a fost, de fapt, inexistentă.”  O perspectiva geopolitica realista ar revela ca actiunea defensiva in Balcani era de minima importanta pentru URSS/Pactul dela Varsovia.  Intr-adevar, ce ar fi obtinut comunistii avansand pe un asemenea front?  Acelasi tip de perspectiva ar condamna pozitia lui Watts daca romanii ar fi participat la exercitii militare la Marea Baltica/RDG sau Polonia, acelea fiind directii candidate ale unei ofensive europene a Pactului de la Varsovia impotriva Vestului.  In schema de atunci a lumii, Romania avea o geografie relativ neinteresanta, capitalul de interes al Romaniei fiind mai degraba cel simbolic si asta in alte monezi decat cele ale CAER.

Dat fiind numarul redus de probleme de documentare, relativ la numarul surselor consultate si analizate, si importanta lor scazuta in schema generala de interpretare a d-lui Watts, raman cel mult cateva instante de interpretare problematica ce vor trebui sa constituie baza de pornire a unui dialog intre cei avizati.  Ar trebui pornit desigur dela premiza ca in stiintele sociale adevarul se construieste prin dialog, pornind dela fapte si avansand cu interpretare pana la atingerea unui consens calificat.   Dl. Watts ar putea ajuta in acest dialog.

La momentul acesta as adauga eu ca jocul Romaniei de care scrie dl. Watts a ridicat costuri si riscuri considerabile pentru Romania si elita politica romaneasca ce n-au fost intotdeauna rasplatite, chiar numai cu recunostinta Vestului, pe masura eforturilor si realizarilor romanesti de subminare a intereselor Blocului Sovietic si ale Moscovei.  Critici de acum ai politicii romanesti de atunci adopta o perspectiva curioasa din care condamna pe cei din trecut chiar si atunci cand evidenta istorica recomanda o alta pozitie.  De fapt, pozitia acestor critici este aidoma aceleia a inchizitorilor sau comisarilor ideologici din timpul ocupatiei-eliberatoare(sic!) sovietice, pretind absolutul dela romani si asuma absolutul Vestului.  

• 
  
• 

  Nedeea Burca In anii 80 am avut privilegiul de a-l cunoaste si de a-l numara printre prietenii mei cei mai apropiati pe generalul Eugen Bantea, directorul Centrului de Studii si Cercetari de Istorie si Teorie Militara. Fusese candva si directorul Editurii Militare. Genu, caci asa ii spuneam noi, este una dintre amintirile cele mai luminoase ale tineretii mele. L-am regasit cu mare bucurie in volumele lui Larry Watts care -iata!- dupa atatia ani readuce in discutie multe din temele noastre de conversatie de odinioara (in fine, erau mai degraba "temele" lor, adica ale sotului meu si ale lui Genu, eu, pe vremea aceea, doar ascultam fascinata). Bantea vorbea uneori despre cercetarile lor in vederea furnizarii de argumente care pledau pentru distantarea de Pactul de la Varsovia. Or, Larry Watts reitereaza exact acest lucru. Si tot Larry Watts spune : "Ranchiuna combinata a Elenei si a fostilor cominternisti atinsese asemenea culmi, incat Bantea nu numai ca si-a pierdut postul, dar a fost declarat "non persoana". A murit de un cancer ciudat, prin 1985, la relativ putin timp dupa ce refuzase, cu un argument care mi s-a parut pueril si care m-a intristat nespus (zicea ca trebuie sa se duca la Barlad - locul sau de bastina - tocmai in acele zile) sa fie prezent la casatoria mea civila. De-abia citindu-l pe Larry Watts am inteles cat de nobil fusese, de fapt, acel gest.Iata cum istoria mare se impleteste adesea cu istoriile noastre personale...(Despre amanunte privins toata povestea de la CSCIT/ Pactul de la Varsovia, se pot citi multe la p. 344-3473, in "Cei dintai...")

  
  
• 

  Nedeea Burca .... Ma intreb daca nu cumva felul in care sunt receptate cartile lui L.W. nu se datoreaza, dincolo de erorile de redactare, in foarte mare masura, tot "ranchiunei fostilor cominternisti"...sau ale odraslelor acestora

  
  
• 

  Costel Gilca Ca avocat si scriitor de carti nu pot sa nu constat ca, eventualele erori din cartile dlui Watts, sunt picturi de apa intr-un ocean.
  Faptul ca trimite in 98% din cazuri la documente primare, face ca cititorul sa devina el insusi cercetator.
  Ca avocat cauti intotdeauna documentrul primar asupra caruia sa te pronunti tu ca specialist si nu relatarile celor care au vazut documentul (proba).
  Dl. Opris are o tehnica simpla de incercare de minimalizare a valorii cartilor dlui Watts, tehnica ce nu face cinste unui cercetator onest:se dau unul, doua exemple de eventuale inadvertente, in cateva sute de mii de exemple, pentru a cinchide (manipulatoriu si simplist): cartea e plina de greseli, nu merita luata in considerare. 
  Nu comentez asttel de argumente, ca tehnica de argumentare, pe care le intalnesc destul de des la bara, de colegi mediocrii.
  Vreau diar sa spun ca dincolo de orice cartile dlui Watts sunt fantastice prin insasi trimiterea/prezentarea documentelor primare!
  Apoi, tot ca tehnica de distrugere: ataca autorul si vei nega ideile! Ce sens are aducerea in discutie, asocierea dl Watts de alte nume interne? Singurul scop este apropierea cu elemente negative/controverstae pentru ca prin asociere sa isi piarda valoarea.
  Am detestat intotdeauna omul care foloseste astfel de metode specifice mediocrilor.
  Am considerat barbateste sa vii la acelasi nivel al ideii mele si sa combati ideea mea, nu sa ma tragi de haine, sa ma impingi si sa ma scuipi.
  Cam asta e nivelul combaterii de catre dl Opris a cartii dlui Watts!

  
  
• 

  Petre Opris Prospectiv A-z Despre Soiuz-73: operaţiunea respectivă se oprea în Asia Mică (pe direcţia operativ-strategică turcă) şi după cucerirea Atenei (pe direcţia operativ-strategică greacă) şi stabilirea apărării la istmul peloponesiac. Cucerirea unei capitale NATO şi a Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele nu reprezintă obiective strategice? Eu spun simplu: DA. Într-adevăr, s-a pornit de la apărarea pe teritoriul Bulgariei şi bombardarea nucleară de către NATO a 12 puncte de trecere a Dunării de către unităţile militare române şi sovietice. În Academia Militară exista o dispută privind teoria militară românească (tactică, artă operativă şi strategie militară). Sunt multe de spus la acest capitol, dar nu pe facebook. Acest mijloc (facebook) este destinat comunicării simple, nu dezvoltării unor teorii ştiinţifice.

  
  
• 

  Petre Opris Prospectiv A-z Mai este un aspect pe care sunt nevoit să îl semnalez, aşa cum a procedat şi doamna profesoară Zoe Petre: selecţia documentelor şi utilizarea lor (într-un mod neprofesionist, din punctul meu de vedere). Domnul Larry L. Watts nu are dubii în privinţa modului de selecţionare a documentelor şi nu aduce nici un contraargument la ideile pe care le vehiculează. Pentru novici, există pericolul de a fi fascinaţi de cantitatea impresionantă a documentelor puse în circulaţie la un moment dat, fără să înţeleagă faptul că (uneori) documentele respective au fost selecţionate pe baza ideilor şi tezelor preconcepute din mintea istoricului. Deoarece suntem în zi de sărbătore (Moş Nicolae), eu aş boteza acest fenomen foarte simplu: "Euforia Wikileaks sau a Sărbătorii". Cititorii nu mai văd pădurea din cauza copacilor foarte mulţi enumeraţi de domnul Watts. Un alt proverb sună astfel: Brânză bună (documentele) în burduf de câine (cele două cărţi, cu idei preconcepute şi documente special selecţionate pentru susţinerea tezelor domnului Watts).

  
  
• 

  Petre Opris Domnule Costel Gilca Dacă sunteţi avocat, înţelegeţi mai uşor diferenţa dintre forma şi fondul problemei. Domnul Watts nu a respectat forma (cronologia şi lipsa bibliografiei, de exemplu), dar dumneavoastră susţineţi că nu contează forma şi putem merge direct la fondul lucrării. Din partea mea, puteţi proceda cum doriţi. O simplă trimitere la documentele primare se realizează foarte repede. De exemplu, accesând inventarele postate on-line de Arhivele Naţionale ale României sau Arhivele Naţionale ale SUA. Măsura respectivă este foarte-foarte bună pentru cei care înţeleg ce înseamnă un document istoric - începând de la data la care a fost realizat şi terminând cu numele dactilografei. În privinţa asocierii cu alte nume, am mai spus o dată: domnul Ioan Talpeş a fost menţionat de domnul Watts, nu eu l-am scos pe geam pentru a-l arăta publicului. În prima carte, domnul Talpeş a publicat "Cuvânt-înainte". Dacă nu credeţi, puneţi mâna şi citiţi înainte de a jigni alte persoane. Şi încercaţi să dataţi greşit un document pe care îl prezentaţi la judecător, să vedeţi apoi cum pierdeţi un proces din cauza nerespectării formei. Până la fond este cale lungă.

  
  
• 

  Petre Opris Stimată doamnă Nedeea Burca Am auzit multe poveşti despre fostul general Eugen Bantea deoarece am lucrat la institutul înfiinţat sub comanda sa. Toată lumea era de acord cu faptul că generalul Bantea a fost o personalitate de excepţie în istoriografia românească.

  
  
• 

  Preda Mihailescu Opris @ Intre bogatele discutii aici prezente, fiind inca racit ma marginesc la acest interesant argument de metodologie: "Domnul Larry L. Watts nu are dubii în privinţa modului de selecţionare a documentelor şi nu aduce nici un contraargument la ideile pe care le vehiculează". Aceasta critica care se potriveste pentru productiile dlui Boia si a altora specialisti in selectia de documente vechi care exprima atitudini potrivnice romaniei, o vedem aplicata in schimb lui Larry Watts. O idee noua pentru mine,
  Domnul Dinu Giurescu, pesemne la fel de compent in istorie ca valorosii nostri contributori, insista de cateva ori in prezentarea cartii lui Watts asupra faptului ca ea deschide cumva un domeniu nou la noi, pe care l-ar numi "istoria serviciilor secrete". Cred ca acest specific merita intr-adevar considerta, cu implicatiile sale - toata lumea este chemata sa aiba dubii de o parte si de alta asupra acestor servicii, deci constructia logica decurge prin confruntare, prin completare. Autorul lucreaza permanent cu dubiile pe care stie ca le are si cititorul, si argumentarea decurge din coincidenta concluziilor ce se pot trage din documentele unor servicii profund indusmanite. Exista mult de discutat la aceasta tema, dar trebuie sa ma opresc aici: ma intreb daca nu merita acest context mai multa atentie, inainte de a invinui pe Watts ca nu are indoieli asupra surselor. Impresia mea este tocmai contrarie: este obisnuit in asa masura cu dubiul, ca nimic nu este prezentat ca o certitudine, ci se construieste prin complementaritate de surse. Putem sa repetam intrebarea pe care am ridicat-o odata: un lucru este cert, exista o mare independenta intre sursele occidentale si cele din blocul sovietic. Deci nu putea exista pe nici o teme influenta.

  
  
• 

  Nedeea Burca "Toată lumea era de acord cu faptul că generalul Bantea a fost o personalitate de excepţie în istoriografia românească." Tocmai de aceea, domnule Petre Opris, nu pot sa nu ma intreb ce naiba se petrece acum, in 2014-2015, daca un efort al Romaniei anilor 80, acela de a incerca sa gaseasca argumente impotriva exercitiilor de trupe pe pamant romanesc, CSCITM muncind din greu si dovedindu-se cu adevarat inovator, specialistii sai trecand, printre multele altele, chiar la dezbaterea deschisa a pactului Ribbentrop Molotov (teza de doctorat a mult hulitului Talpes!), este trecut sub tacere, bagatelizat intr-un asemenea hal?! Bantea a fost, asa cum se stie, tinta predilecta a criticilor sovietice, istoricii rusi ingropand dezvaluirile omologilor romani sub o avalansa de publicatii menite sa ii discrediteze si sa le distruga reputatia. Daca atunci "asa erau vremurile", cum se poate ca singurul istoric contemporan care abordeaza acest subiect, este decredibilizat cu atata sarg? Si nu ma refer la dvs., dle Opris, pentru ca, asa cum se poate vedea, dvs. sunteti un interlocutor mai mult decat agreabil. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca aceia care au distrus CSCITM -ul, ingropand in tacere stradaniile sale, au in aceeasi masura o problema cu Larry Watts, astazi. Sunt absolut singurii care nu au niciun interes ca anumite lucruri sa fie cunoscute de catre publicul larg. De aceea, cartile istoricului american ar fi trebuit sa apara in conditii ireprosabile si m-as incumeta sa zic ca nu doar lipsa unor redactori de carte profesionisti si specilizati poarta vina faptului ca lucrul acesta nu s-a intamplat.

  
  
• 

  Costel Gilca @ dl Opris, pentru ca putea cataloga drept pertinent argumentul Dvs cu privire la cronologie ar tebui ca aceasta situatie sa fie reprezentativa pentru toate cele 2000 de pagini ale cartii domniei sale. 
  Doua, trei exemple, se inscriu in marja de eroare, dimpotriva sunt chiar sub marja de eroare la miile de documente nentionate.
  Cu privire la sursa primara, glumiti cand trimiteti la doua link-uri (daca as fi malitios as intreba daca ati citit cartile si daca atunci cand le-ati citit v-ati aruncat un ochi si pe notele de subsol, pentru a vedea sursele documentelor).
  Asadar sa nu cadem in derizoriu facand triitere la 2 link0uri si sa spunem: nu este nimic nou in ce spune Watts, pentru ca este ridicol si va pune intr-o pozitie ridicola!
  Cu privire la Talpes, nu ati inteles ce am vrsut sa spun. Modalitatea in care Dvs ati sugerat ca adevaratul autor este Talpes si nu Watts, pentru a pune accent pe o personalitate controversata, este din nou neserioasa.
  Evident si eu si Dvs si oricine are ratiune si a scris isi da seama ca nu este munca unui singur om. Dar nici Michelangello nu isi facea in totalitate toate operele, el doar el finisa. Asta nu inseamna ca nu este un Michelangello!

  
  
• 

  Preda Mihailescu Costel Gilca @ Deoarece argumentul "este cartea lui Talpes" este vechi si deosebit de activ, are priza la publicul care se fereste de Watts din motive surprinzator de diverse, gasesc si eu ca ati facut bine sa ii reamintiti dlui Opris ca nu este de nivelul domniei sale. Fiind un argument pe cat de tendentios, pe atat de stupid. Deoarece consensul general pune accentul pe strangerea de documente in opera lui Watts. Si acolo Talpes NU PUTEA contribui, fiind documente din lumea intreaga. Period. Ori citind citatele ample, putem si singuri sa tragem concluziile, nu avem nevoie nici de Talpes si nici de Watts. Eu personal m-am curatat destul de repede de detaliile discutiilor lui Watts, dar existenta surselor graieste pentru sine. Si chiar la erori - nu am habar de arta militara, dar am in minte imgainea unor manevre ale unor armate din pactul dela Varsovia, mai multe armate, manevre repetitive pe perioada 1968-1973 la granitele Romaniei. Au existat sau nu, dl Opris? In comparatie cu acelea niste exercitii in cutia cu nisip sunt o nimica - eu asa l-am inteles pe Watts, si mi se pare o interpretare fireasca. Si in fond, ajunge sa punem alta interbare: este sau nu adevarat faptul relatat de dl Watts, ca la kagaba Romania trecuse intr-o sectie de tari dusmane? Daca asta este adevarat - si ma intreb cu ar falsifica Watts o asemenea informatie importanta - atunci nu mai este discutie, dl Opris, prosti nu erau sovieticii: ori este dusman, ori il lasi sa participe la secretele aliantei. Daca este dusman, pentru a nu dezvalui taina lipsei de coeziune a pactului, organizezi pro forma tot felul de nimicuri - dar la strategii importante, il lasi frumusel la usa. NU CRED ca ati gasit o eroare aici dl. Opris, cu tot respectul. M-as bucura sa imi dovediti ca ma insel - si m-as bucura si mai mult daca intrebarile noastre va ingaduie sa reconsiderati unele pozitii pe care poate le-ati preluat de la altii fara multa consideratie. Aceasta deoarece discutia inceputa imi arata pas cu pas ca nu corespundeti opozentului tipic, interesat si agresiv, al lui Watts.

  
  
• 

  Petre Opris Domnule Preda Mihailescu De la cine să preiau ideile anti-Watts în Polonia? Aici nimeni nu discută despre cercetătorul american. :)))) Vă apreciez pentru mesajul dvs. şi sper să putem discuta în continuare, dacă timpul îmi permite. Multă sănătate vă doresc!

  
  
• 

  Petre Opris Cât priveşte aplicaţiile din perioada 1968-1973, am scris despre ele în teza de doctorat pe care am şi publicat-o în anul 2008. Dacă îmi spuneţi o adresă de email, putem aprofunda subiectul respectiv. :)))

  
  
• 

  Petre Opris Despre KGB şi secţia "Ţări duşmane": nu contest aşa ceva. De ce au procedat sovieticii în acest fel? Nu ştiu. Aş dori să aflu, dar situaţia politică din regiunea noastră nu îmi permite. Aşa-i în viaţă. Uneori trebuie să aştepţi ocazia potrivită. În plus, ar trebui să reînvăţ limba rusă.

  
  
• 

  Petre Opris Stimată doamnă Nedeea Burca Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase, deşi nu sunt deloc agreabil în discuţiile pe facebook. Dovada: mesajele mele anterioare. Despre fostul general Eugen Bantea se pot spune multe: că a fost evreu, că a dorit să elaboreze un tratat de istorie militară (din păcate, proiectul s-a oprit la perioada interbelică şi ultimul volum din serie a fost dat la "topit" deoarece nu mai corespundea evoluţiilor politice post-Decembriste). Întrebarea dvs. este clară: De ce este decredibilizat Larry L. Watts? Pentru că nu convine unor decidenţi politici din România sau din alte ţări? Tot ce este posibil. Dar eu nu sunt lider politic şi citesc aşa cum am învăţat în cei 5 ani de facultate (1992-1997). Uneori, opiniile mele oferă argumente celor care îl critică pe istoricul american. Am stat departe de acest subiect până în noiembrie 2014 deoarece am fost şi sunt ocupat cu un proiect personal (publicarea a 275 de documente despre România, din perioada 1961-1989). Nu trebuie să luaţi ad-literram ceea ce spun unii şi alţii despre Larry L. Watts (chiar şi opiniile mele pot fi criticabile). Ceea ce urmează este important. Luăm ce este bun din cărţile respective şi mergem mai departe în analiza istorică. Domeniul politic nu mă încântă şi prefer să stau departe de cei care politizează într-un fel sau altul tezele din cele două cărţi. În anul 2000 am îndrăznit să propun la Academia Militară din Bucureşti un proiect de teză de doctorat despre politizarea armatei române în perioada 1948-1964. Mă gândeam atunci la sloganul lansat la începutul anilor '90, privind depolitizarea armatei române, şi la faptul că nu poţi face o "depolitizare" din punct de vedere teoretic dacă nu ştii mai întâi procesul anterior, de politizare a armatei. Evident, nu am fost acceptat la doctorat cu proiectul respectiv şi, după doi ani, am propus şi am fost acceptat la Facultatea de Istorie din Iaşi, cu proiectul "România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)". Orice şut în fund este un pas înainte!!! :)))))))))))))

  
  
• 

  Petre Opris Domnule Costel Gilca Eu nu am afirmat şi nu am sugerat că domnul Talpeş a scris lucrările respective. Ceea ce am observat este faptul că domnul Talpeş nu a observat şi corectat greşelile de cronologie, înainte de apariţia publică a lucrărilor. Eu nu am ce să reproşez domnilor Ioan Talpeş sau Larry L. Watts. Am rugămintea să citiţi exact ce scriu. Da, se pot face supoziţii privind anumite idei pe care le am, dar nu îmi permit să pun pe hârtie afirmaţii pe care nu le pot demonstra. Mi-ar fi ruşine dacă, după introducerea semnată de profesorul care m-a îndrumat la doctorat, ar urma nişte greşeli grave de cronologie. Dvs.domnule Costel Gilca, mă subestimaţi deoarece nu mă cunoaşteţi. Perioada în care am lucrat ca redactor la "Revista de Istorie Militară" mă ajută să descopăr relativ uşor greşelile de cronologie şi pot înţelege ce înseamnă greşeală neintenţionată şi eroarea redactorului. În privinţa trimiterii la cele două site-uri, există posibilitatea folosirii lor în scop ştiinţific sau, dimpotrivă, pentru a se afirma apoi că "am fost în arhive". Ştiu sistemul din ambele direcţii. În schimb, nu ştiu când anume aţi fost dvs. la arhive pentru a citi documente istorice. Nu dezvolt subiectul mai mult pentru a nu ajunge la celebra teză de doctorat a unui prim-ministru în funcţie. Ar fi multe lucruri de comentat şi s-ar face o serie de analogii interesante.

  
  
• 

  Nedeea Burca Domnule Opris, generalul Bantea a fost evreu, fapt care, insa,nu mi se pare relevant. Cel putin nu in economia acestei discutii. O alta ar putea, eventual, porni de la faptul ca evreii din Romania nu il recunosc, nu si-l amintesc, nu si-l asuma. Si credeti-ma ca stiu foarte bine despre ce vorbesc. (Cu totul alta este situatia altor unei alte categorii de evrei de origine romana, a caror pioasa amintire n-a incetat nicio clipa a dainui.  ) Stiu ca ultimul volum al tratatului sau a fost dat la topit, ceea ce mi se pare firesc.  In rest, sunt, mai mult sau mai putin, de acord cu dvs. 

  
  
• 

  Petre Opris Pentru anumite persoane care îl criticau, originea generalului Eugen Bantea era foarte importantă. Aş putea spune: era un capăt de acuzare.

  
  
• 

  Nedeea Burca Va referiti la Elena Ceausescu, probabil. Care, de asemenea, era extrem de apropiata de multi fosti Cominternisti de aceeasi origine. De gustibus...

  
  
• 

  Costel Gilca Dle Petre Opris. Va faceti ca nu pricepeti esenta a ceea ce spun eu.
  Nu incercati sa divagati discutia pentru a merge pe argumentul Dvs (am un avantaj major aici din practica zilnica a argumentatiei).
  Asadar, pentru ca Dvs sa fiti credibil, in fine teza Dvs, trebuie sa ne furnizati o serie intreaga de greseli (intentionata sau nu nu are relevanta).
  Ca sa concluzionez: voi fi de acord cu Dvs numai in sutiatia in care veti aduce o serie intreaga de exemple care sa justifice teza ca erorile sunt intentionate.
  Altfel, la volumul de munca, tocmai Dvs ca redactor ar trebui sa stiti (si eu am fost redactor la reviste de specialitate juridica) ca la un volum de munca inmens pot apara erori.
  Este ca si cum intr-un articol juridic de mare amploare, in doua locuri este citat gresit articolul de lege, iar din asta as trage concluzia ca articolul este slab.
  Pai nu prea este asa.
  Revenind: convingeti-ma cu exemple, nu cu afirmatii generale și neverificabile!

  
  
• 

  Petre Opris Domnule Costel Gilca Aţi citit cu atenţie pe blog eroarea "Preoteasa - 1959"? Se repetă de trei ori, în trei locuri diferite. Acesta este doar un exemplu. Restul urmează într-o publicaţie din România. Repet, dialogul pe facebook nu permite expunerile ştiinţifice. Puteţi rămâne la opiniile dv. Nu ştiu de ce ar conta opiniile dvs pentru ideile mele despre cărţile publicate de Larry L. Watts.

  
  
• 

  Nedeea Burca Pai da, nu doar ca n-au avut un redactor ca lumea, dar nici macar un corector nu si-au permis cei de la Editura Rao.

  
  
• 

  Costel Gilca Din nou atac la autor si nu la idei - minimizarea autorului pentru minimzarea impactului.
  COnteaza opinia mea pentru forta contraargumentatiei de aceea v-ati oprit.
  Revenind la ce spuneati Dvs: sa inteleg ca din sute (poate mii) de idei exprimate in cartea sa, doar pentru ca Preoteaza -1959 apare ca eraore in trei locuri inseamna ca toate celelalte idei sunt nule?
  Dl. Petre Opris personal sunt deschis criticilor oricarori carti, cu atat mai mult ale dlui Watts, cu singura precizare: acestea sa se ridice la un nivel stiintific acceptabile.

  
  
• 

  Costel Gilca Fara indoiala FB nu este un loc in care sa ne desfasuram latura stiintifica, dar la fel de fara indoiala este faptul ca nici nu ne permitem sa fim sunt un minim stiintific acceptabil (fata de noi insine).
  A arunca pe FB niste afirmatii, fara o dovada stiintifica serioasa, evhivaleaza nu a ne prezenta pe noi intr-o anumita lumina.
  EU nu va cunosc, nici Dvs pe mine, dar citind ce ati scris, citind si cartile dlui Watts parerea mea fata de afirmatiile Dvs. este ca sunt/par a fi de la contrapropaganda, cu scopul de a minimiza valaorea reala a periaodei comuniste!

  
  
• 

  Nedeea Burca Referitor la "depolitizarea armatei romane", d-le Petre Opris, vreau sa va reamintesc ca CSCITM a fost cel dintai care a renuntat la componenta vadit ideologica si de pe pozitii "de clasa" a istoriei, incepand sa analizeze istoria exclusiv pe baza dovezilor documentare. Chestie care a atras proteste repetate din partea Kremlinului, Brejnev insusi plangandu-se lui Ceausescu ca cercetarile romanesti nu confirma interpretarile sovietice si sunt neconforme cu ideologia marxist leninista. Iar generalul Bantea era un reputat specialist in "23 august". Criticile sovieticilor se referisera nu o data la felul in care detaliase contributia fortelor militare romane, de partea aliatilor, in a doua jumatate a anului 1944 si in decursul anului 1945. De-aceea ziceam eu ca topirea volumului sau se incadra in cea mai fireasca ordine a lucrurilor.

  
  
• 

  Petre Opris Domnule Costel Gilca Dvs. nu discutaţi despre cărţile pe care le-a publicat domnul Larry L. Watts, ci despre opiniile mele despre cărţile respective. Sunteţi sigur că le-aţi citit înainte de a intra pe acest site? Contrapropagandă din partea mea? Aşa o fi, că prea spuneţi cu patos.

  
  
• 

  Petre Opris O, da, stimată doamnă Nedeea Burca. Şi "23 August" era întotdeauna cap de afiş la întâlnirile unde ieşeau scântei. Nu sunt ironic, dimpotrivă. :))))))))

  
  
• 

  Preda Mihailescu Opris @ Domnul Opris, va felicit si multumesc pentru raspunsurile abundente. Voi incepe cu afirmatia cea mai valabila, care merita pusa in rama 1. "Luăm ce este bun din cărţile respective şi mergem mai departe în analiza istorică." - este o concluzie necesara, si care cere tocmai sa citim si recitim ei inca citim acele carti, apoi sa le impartim pe idei, sa mergem la surse, samd. Deci contrarul a "nu merita timpul nostru". 2. Eu va cunosc mai putin decat colegii nostri si aflu cu admiratie ca va ocupati de Watts doar din Noiembrie 2014 - in Polonia. Replicand suparat ca nu aveati acolo de unde prelua idei anti-Watts. Bof - azi totul se petrece pe net, deci locatia geografica este colaterala, eu insa am remarcat coincidenta verbatim a argumentului, aruncat din poignee "de fapt nu stiu daca a scris el sau Talpes". Domnul Opris - va spun un lucru: ma miscati si impresionati tot mai mult, si din acest motiv va rog sincer, ascultati ce va spune si dl Gilca: Exista o transparenta incontestabila a dorintei de minimalizare si eliminare personala a unei surse, in modul in care se face o asemenea afirmatie. Si aceasta atitudine este in CONTRAST major cu acribia de detaliu cu care va prezentati in analizele facute. Vedeti ca si noi ne punem intrebari, nimeni nu mai este astazi purtator absolut al flamurii, 3. incepeti prin a va pune si dvoastra niste chestiuni despre modul de prezentare al propriilor concluzii - asa cum regretati faptul ca Watts nu ar fi pus sursele la indoiala. Aici as putea fi usor multumit caci am aruncat vreo trei incercari de discutie, care au ramas sau neintelese sau aninate in vant: a) Cand vorbeam de situatia de dusman la kagaba - era nu o intrebare, ci un argument, care impreuna cu ce mai spusesem putea sugera ca NU exista NICI o contradictie intre afirmatia lui Watts, ca Romania a fost exclusa din deciziile importante ale pactului, si existenta unor manevre la cutia de nisip. Dumneavoastra argumentati caci acele jocuri la cutia de nisip dovedesc ca Romania era inca activa in pactul de la Varsovia. Da - dar Watts vorbeste de altceva, de faptul ca era tinuta in afara discutiilor RELEVANTE, a manevrelor adevarate, etc. Si cred ca are perfecta dreptate. Ce ne arata aceasta analiza este ca sa nu fim mereu asa siguri la descoperirea unei APARENTE contradictii, poate am inteles noi gresti cartea. La citirea unei carti de matematica este un parcurs firesc - abea dupa ce l-ai injurat de trei ori pe autor ca spune prostii, incepi sa intelegi partile mai subtile ale lucrarii, daca ele exista. Desigur, ma exprim usor caricatural, dar asa este: gresim si noi in lectura uneori, nu numai autorii la scriere! 4. V-am pus o intrebare fundamentala: daca Talpes ar fi potentialul autor (si cumva 'manipulator', caci cam asta se intelege din ce spuneti), atunci CUM va inchipuiti ca ar fi putut Talpes sa puna false documente in noua tari, pentru a-si sustine falsa teza? Sau invers, daca teza provine dela Talpes dar este sustinuta de documente din lumea intreaga, care NU POT sa fi fost falsificate, atunci ... WHERE's THE PROBLEM cu Talpes? Si daca nu este problema, de ce simulam una? Eu as fi fericit daca am putea incepe cu punctul 4 - dar desigur doar in forma unei discutii, eu sunt curios sa stiu cum ganditi - nu vreau nici sa va provoc, si mai putin sa va acuz metodele...

P. A-z: Domnule Opris, va cred cand spuneti ca internetul nu-i tocmai mediul potrivit pentru a transa chestiuni nerezolvate inca la "Academia Militară [unde] exista o dispută privind teoria militară românească (tactică, artă operativă şi strategie militară)."  Chestiunea este alta insa, nu consider ca Soiuz-73 respinge argumentul facut de Watts, dumneavoastra credeti contrariul.  Asta este, lasam lucrurile asa, numai ca intelegeti, va rog, ca exprimati opinii/interpretari proprii si nu fapte.

Mai mult, il acuzati pe Watts de 1) 'selecţia documentelor şi utilizarea lor (într-un mod neprofesionist, din punctul meu de vedere);' respectiv 2) "Domnul Larry L. Watts nu are dubii în privinţa modului de selecţionare a documentelor şi nu aduce nici un contraargument la ideile pe care le vehiculează."  Constat cu tristete, si eu ca si altii, ca dezbaterea aceasta aluneca dela lucrarile lui Watts la personajul Watts.  In primul rand, este rolul dvs., al criticilor, sa dovediti ca selectia faptelor isotrice facuta de Watts a fost intentionat gresita.  In al doilea rand, da, re/cunosc si eu povestea popperiana conform careia stiinta este numai ceea ce poate fi contrazis, dar nu este musai ca autorul sa se autocontrazica, aceasta este rolul celorlalti.  In cazuri rare, vad in alte stiinte sociale decat istoria ca autorii procedeaza cum spuneti prin ridicarea unor 'explicatii alternative', pe care tot ei le contrazic si in felul acesta se cauta sa se demonstreze cauzalitate pe teza principala avansata de ei in conditiile unui mecanism cauzal incert.  Ar putea lucrarile lui Watts sa beneficieze de asa ceva?  Las asta la discretia cititorilor/criticilor sai, dar n-am sa fac dintr-asta un capat de acuzare.  In plus, cel care acuza in acest fel ar face bine sa ilustreze prin propriile lucrari ca ceea ce predica si practica. 

De dragul artei am sa ridic eu o explicatie alternativa la toate cele:  'Romania a jucat foarte abil, cel putin pana la momentul Reagan, rolul de cartita sovietica in Vest, ceea ce i-a permis sa suga ca mielul bland la doua oi.'  Pot vedea avantajele 'impersonarii' aliatului vestic, dar nu pot vedea avantajele jocului ca entitate a Moscovei--decat daca aratata cineva documente din care sa reiasa transfer de tehnologie sovietica, civila si militara, si preturi de dumping la materiile prime pe care Romania le-ar fi importat din URSS.  Ce nu poate suporta o asemenea teza sunt datele din arhiva STASI din care reiese ideea ca Romania era inamicul tuturor in Pactul dela Varsovia.  Pana la urma, putem construi anti-teze care mai de care mai fanteziste, trebuie totusi sa intervina undeva si Briciul lui Occam.  Explicatia cea mai economica prevaleaza.

Domnule Opris, ganditi asa va rog, ca istoric cu acces la arhivele romanesti aveti un avantaj.  Ca sursa de interpretari a ceea ce stim ramane de vazut.  Deocamdata, date furnizate de dvs. nu conving in demolarea tezei lui Watts, dar, dupa cum ati scris in mod repetat, sunteti abia la inceput.

P.S.  Faptul ca invocati numele unui alt istoric, dna Zoe Petre, nu stiu ce aduce in plus, la un moment dat am rugat-o sa ne faca partasi la cum a ajuns dansa la o concluzie, dar n-am aflat inca pana azi ce si cum. 

• Petre Opris Domnule Prospectiv A-z Răspund la ultimul dvs. mesaj deoarece are multe idei pozitive şi doriţi într-adevăr să iniţiaţi o discuţie pe această temă. Din păcate, sunt singur, ca istoric, în acest dialog. Probabil că alţi istorici nu doresc să îşi irosească timpul pentru acest subiect. Nu ştiu, este doar o ipoteză. De câteva ori m-am gândit şi la varianta aceasta, dar am continuat să răspund deoarece cred în continuare în ideile precedente pe care le-am expus. Este foarte bine că puneţi la îndoială opiniile mele. Doresc să se întâmple aşa ceva în România, să aud oameni care discute fără teamă de posibilele repercursiuni din partea autorităţilor de la Bucureşti. În materialul pe care l-aţi postat pe blog am consemnat faptul că nu doresc să demolez miturile existente, ci doar să privim cu mai multă atenţie la ceea ce ni se spune la un moment dat. Nu observ nici o schimbare în societatea românească, în ultimii cinci ani, care să ne permită o abordare mai relaxată a problemelor generale care există în România. Demolarea mitului "Watts" (exagerez în acest moment) nu rezolvă problemele din istoriografia românească şi nu îi ajută deloc pe politicienii din România. Am stat doi ani cu opiniile mele în laptop şi, când m-aţi întrebat, v-am răspuns. Acelaşi lucru l-am făcut în momentul în care am discutat la Washington cu istoricul american A. Ross Johnson. Nu ţin morţiş să îmi acceptaţi ideile mele şi nici nu mă interesează în mod deosebit opiniile domnului Larry L. Watts. Mult mai interesante sunt sursele sale de informaţii. De gândit, o pot face şi singur. Metoda argumentului şi a contrargumentului poate fi utilizată de domnul Watts. A ales să nu o facă, este decizia sa, nu contest libertatea de acţiune. Eu aş fi procedat altfel, dar faptele sunt consumate. Prefer să citesc o ediţie a doua a lucrărilor respective, unde greşelile pe care le-am semnalat să nu mai existe. În rest, politicienii pot discuta la un anumit nivel despre România în perioada Războiului Rece. Nu ştiu dacă îi ajută în rezolvarea problemelor curente din România, dar asta este problema lor, nu a mea, ei sunt aleşi să gândească şi să acţioneze pentru binele naţiunii române. Eu văd în continuare o legătură între trecut şi prezent, între poziţia României în timpul Războiului Rece şi situaţia actuală - dar asta este doar opinia mea. Nu am timp şi nici un interes să dezvolt acest subiect pentru a-l posta apoi pe facebook. Şi încă un amănut: aş încerca să evit cuvântul România (de exemplu, în citatul provenit probabil de la domnul Watts - " Romania a jucat foarte abil, cel putin pana la momentul Reagan, rolul de cartita sovietica in Vest, ceea ce i-a permis sa suga ca mielul bland la doua oi"). Multă vreme am încercat să identific pe cei care au acţionat în spatele cuvântului România. Este greu, foarte greu, dar nu imposibil. Arhivele permit accesul la documentele privind persoanele care au hotărât în perioada respectivă anumite acţiuni. Am dorit şi doresc în continuare să aflu cine au fost actorii, de ce au acţionat astfel şi de ce s-au ascuns în spatele numelui generic "România". În general, când se întâmplă o catastrofă, autorităţile dau bir cu fugiţii, evită să îşi asume răspunderea pentru greşelile lor. Când apare un succes, apar toţi ca păduchii pe frunte şi revendică o victorie politică. În fine, asta-i viaţa, cu bune şi cu mai puţin bune. Continui comentariul meu în mesajul următor.

  2 hrs · Like
• 

  Petre Opris Fapte despre Soiuz-73 şi ce anume urmat: am publicat deja despre acest subiect. Evit să repet ceea ce am spus deja în ultimii 8 ani deoarece eu cred că nu se cuvine. Este facebook, nu dezbatere ştiinţifică. Vă rog să nu interpretaţi în sensul că evit discuţia, pur şi simplu mi-am exprimat un punct de vedere şi am menţioant sursele documentare pe care mă bazez în afirmaţiile mele. În proiectul celor patru volume revin asupra acestui aspect, în detaliu, cu enumerarea tuturor argumentelor şi a surselor pe care le-am găsit în România şi SUA. De asemenea, sper să am puterea de a prezenta în limba engleză o analiză privind aşa-zisa invadare a României de către sovietici, operaţiune care ar fi fost pregătită pentru luna noiembrie 1968. Domnul Larry L. Watts a menţionat despre acest lucru şi aş dori să spun povestea respectivă într-o publicaţie din România, nu pe facebook. Am fost rugat în acest sens şi am promis că voi trimite un material despre subiectul respectiv. Iar ajung la expresia "Time is money", sunt îngrijorat că nu voi putea termina ceea ce am început. De şase ani am acelaşi sentiment, aşa că nu poate dispare cu una, cu două.

  
  
• 

  Preda Mihailescu Domnul Opris, foarte bine - putem sa incercam un dialog concentrat, pe romaneste? Incep sa inteleg de la finele postului dv. ca bataia nemultumirii dvoastre este revolta ca informatiile lui Watts - bune sau rele - servesc altui scop, cumva de a musamal...See More

  
  
• 

  Petre Opris Un fapt divers despre arta operativă şi strategia armatelor din Organizaţia Tratatului de la Varşovia: armata ungară făcea exerciţii de genul "Soiuz-73" pentru a cuceri sudul Italiei împreună cu trupele sovietice şi pentru a trimite paraşutişti care să ocupe insula Sardinia. În aceeaşi perioadă, polonezii aveau planuri de ocupare a Danemarcei şi nordului Olandei, evident împreună cu sovieticii. Aceste informaţii le-am aflat la conferinţele la care am participat. În acest moment, nu mai reuşesc să pun pe hârtie tot ceea ce ştiu despre Organizaţia Tratatului de la Varşovia, am nevoie de mult timp pentru a dezvălui detaliile pe care le cunosc. Nu este bine, uitarea este normală şi alte informaţii apar în continuare. Este o luptă cu timpul.

LARRY L. WATTS:  First off, let me say that the discussion I have read on your blog has been admirable, with very many points well worth discussion. I hope to address many of them. For now, however, there are a few points that I would like to clarify and considerations I would like to introduce (although some of them have already been raised by your readers in other contexts.) My statement, “In mid-1965 Romania was ‘abruptly’ dropped from Warsaw Pact war planning altogether,”     is made on the basis of a Parallel History Project Hungarian study on Soviet war planning.  Since this was a measure undertaken without informing the Romanians, one would require additional evidence from Soviet or other loyalist member sources to falsify it. Evidence of Romania’s continued participation in map exercises regarding defensive operations, as you rightly point out, does not negate its exclusion from offensive war planning. There are several issues involved here. First, Romania’s exclusion from offensive war planning, the evidence for which I cited Imre Okvath, the former head of the Analysis Department in Hungary’s Office of History and current chief of the Main Department of Science at the Historical Archive of the State Security in Hungary. According to Dr. Okvath’s study of Warsaw Pact war planning (at http://www.php.isn.ethz.ch/collections/coll_wargame/introduction_okvath.cfm?navinfo=16606):

“Interestingly, until 1965 the Hungarian 5th army was expected to work in close cooperation with the Romanian 3rd army in all military manoeuvers and operational plans; afterward, the Romanian armed forces abruptly disappeared from the scene. This abrupt change in Warsaw Pact military planning can be explained by the emergence of a new political line followed by the Romanian leadership now headed by Nicolae Ceauşescu. This was aimed at fostering the idea of national sovereignty within the alliance and trying to gain national control over nuclear weapons, while at the same time the new leadership declared the policy of working for the elimination of the two opposing military blocs. Since none of these ideas were welcomed by the Soviets at the time, this resulted in a special treatment of the Romanian armed forces as far as military planning was concerned from this time on.”

Any evidence from Romanian sources – military or otherwise – is of the wrong sort to falsify this. One would require more compelling evidence from the other Pact members at the time (for example, from the Soviet-era, Polish, East German or Czech or Slovak archives) or contrary evidence from the Hungarian archives.

Verification of Romania’s lack of serious military cooperation from Romanian archival sources, other Pact – including Soviet - sources, and from American sources during 1964-1966 is plentiful.  It was even plastered on the front page of the New York Times (e.g. December 19, 1964; May 14-18 and 22, 1966). And it was far worse than mere “lack of cooperation,” it had become an active effort to constrain the USSR’s unilateral use of the military force of the Warsaw Pact. As I note in the book, in July 1965 Ceausescu told Deng Xiaopeng that Romania “intended to do away with” Soviet control of the national armies in the Warsaw Pact (see the document in the collection by Dennis Deletant, Mihail Ionescu and Anna Locher at http://www.php.isn.ethz.ch/collections/colltopic.cfm?lng=en&id=16325&navinfo=15342).

A month earlier, in June 1965, Sherman Kent, the chief analyst at the Central Intelligence Agency and the head of its Office of National Estimates from 1953 until 1968, captured Romanian thinking and the dilemma it posed for Moscow with extraordinary insight. This document was not available to me when I wrote With Friends Like These/Fereste-ma, Doamne, de prieten, so, with your indulgence, I append some sections of it here (the paper, which was for CIA internal distribution only, is titled “Staff Memorandum No. 24-65: Rumania and the Warsaw Pact, 25 June 1965” is available at http://www.foia.cia.gov/document/5166d4f899326091c6a606e3.)

“Certainly the evidence suggests that Bucharest would at least like to leave the Pact, and certainly, if it should do so, the repercussions would transcend the purely local… [T]hey almost certainly view the Pact as another Soviet device for insuring Soviet hegemony in Eastern Europe and as another instrument for bringing pressure to bear on the member states. …

Moscow’s ability to alter the Rumanian attitude is probably quite limited. Should Bucharest reduce its participation in the Pact to a purely formal level, refuse to participate in Pact exercises and make only a minimal contribution to Pact forces, Moscow would either have to tacitly acknowledge Rumania’s sovereign right to do so, change its plans for the Pact as a whole (as in fact it did for the CMEA when faced with comparable Rumanian opposition), or seek somehow to compel the Rumanians to acquiesce in Soviet plans.

The latter would be most difficult to accomplish. The Soviets almost certainly do not possess sufficient assets within the Rumanian party to overthrow the present regime. Nor do they possess a throttlehold on the Rumanian economy. Bucharest is probably in a better position to resist Soviet economic pressures than either China or Yugoslavia were; in any case, a Soviet boycott would almost certainly turn the Rumanians toward the West for help. A withdrawal of Soviet military aid would probably have the same effect. A Soviet bribe, such as a major economic aid program, would also be unlikely to work. The Rumanian leaders are not the sort who would be likely to barter their independence, even were they in great need of outside economic assistance. …

[T]here is one very telling reason why the Soviets might actually use force in the event that Romania was, in effect, defecting from the camp (by withdrawing from the Pact or in some other way): to preserve their empire, not only in Rumania but throughout Eastern Europe. A failure to intervene would signal to the other Eastern European states and, indeed, to the world at large, that the USSR had either deliberately decided to let the empire break up or that it was powerless to prevent it. …

The nature of the general Soviet dilemma is most clear in this context. An invasion of Rumania is most clear in this context. An invasion of Rumania would in many respects damage Soviet interests throughout the area and would carry with it at least the risk of trouble elsewhere in the Bloc.”

Romania did indeed think about leaving the alliance from 1964 on-and-off until the end of the 1960s/beginning of the 1970s. However, the central question – “Will it improve the security situation of Romania?” – could never be answered positively. NATO never offered it an alternative and was quite explicit on the impossibility of such a consideration (regardless of the fact that Bucharest actually concluded a friendship and assistance alliance with NATO member Portugal in the mid-1970s; a unique occurrence in the Warsaw Pact). Had Romania left the Pact it would have remained in the same geographic space with the same three Warsaw Pact members encircling it, only, instead of being allies – even if purely pro forma – they would be open adversaries. And, instead of the limited access to information and planning that membership afforded it, Romania would be completely blind and deaf to the inner workings of their alliance. 

Thus, Bucharest decided to remain in the Pact, but on ROMANIAN rather than SOVIET terms. Bodnaras clearly stated this to U.S. Ambassador Harry Barnes in March 1974, as I note in my book. The Soviet interest in keeping Romania a member of the alliance was also paramount, surmounting even public challenges to Soviet authority and active obstruction of its foreign and security policies and even military operations (for example, in the Middle East). Participation in Pact exercises that didn’t contravene Romanian policy – i.e. non-offensive operations – was one way in which Romania ‘proved’ its on-going membership. Another was participation in Pact and Soviet-sponsored meetings, although often the participation in non-Pact and especially ideological meetings was only pro forma, the Romanian delegation would often leave after the opening ceremony. Moscow, in contrast, would seek to portray them as enthusiastic participants.

How did Romania’s de facto withdrawal while remaining a member of the Pact play out with the Soviet Union, and especially the Soviet military? There are a variety of sources on this, ranging from the State Department and CIA reports of 1964/1965 to the memoirs of Soviet military officers. First off, it is useful to disembarrass ourselves of the twin myths that Romania never considered leaving the Warsaw Pact and that the Soviet Union would not have been bothered had they done so. However, even if the communist regime in Romania had been fully committed to the alliance throughout the Cold War, it would have mattered not at all if Moscow believed it was contemplating departure, especially if Moscow assessed such a departure as seriously undermining Soviet security. In interstate relations, as in politics everywhere, perception is everything. (To quote Marx “The secret of life is honesty and fair dealing. If you can fake that, you’ve got it made.” – that’s Groucho Marx, by the way).

Romanian military interest in leaving the alliance appears in CIA and State Department reporting from November 1964 and in reporting from within the Pact that summer, including Khrushchev’s declaration to Czechoslovak Party leader Novotny that “The Balkans would become uncontrollable if Romania moved into the anti-Soviet camp. [We must] stop Romania leaving the Pact.” [Jan Sejna, We Will Bury You). We have the Polish transcript of the Pact’s Budapest meeting – plus Yugoslavia and minus Romania – in June 1967 where Brezhnev stated, after Romania refused its territory and airspace for the transport of Soviet and Warsaw Pact military assistance to its client states during the 6-Day War, that  “everything indicates they intend to break relations with our camp” and announce their “departure from the Warsaw Pact.” (Available at http://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/113622.) We have Soviet Defense Minister Grechko stating to the Politburo that Romania is seriously considering “full withdrawal from the Warsaw Pact” and that the Pact “could not withstand this loss.” (Czech archive document cited in Matthew Ouimet, The Rise and Fall of the Brezhnev Doctrine in Soviet Policy)

To my mind, the clearest expression of actual Soviet-Romanian military relations is that given by the former chief of staff of the Warsaw Pact, General Anatoly Gribkov, in his 1998 memoir. Again, unfortunately, I was unaware of its existence at the time I published With Friends Like These, so this is not included in that volume. It is, however, well worth considering:

“The Romanians were concerned they would share the fate of Czechoslovakia. So they adopted a doctrine of “defense of the entire people.” Gradually and secretly they redeployed their troops. The best-equipped and most combat capable divisions were deployed close to the Soviet border and to the Iron Gates, and close to the border with Bulgaria. Later the Hungarian front was strengthened – the contested territory of Transylvania. They deployed anti-aircraft batteries with combat charges, at all airports, including the capital, for destruction of aircraft and airborne troops. The Commander-in-Chief and Chief of Staff of the Warsaw Pact Armed Forces did not have the right to land at Romanian airports or to fly across its territory to Bulgaria without written permission from the Romanian authorities. When a [Soviet] aircraft approached Romania - it was as if it was about to be put under enemy fire. All of Romanian became an armed camp. In technical schools and standard schools students in the higher grades intensively studies military affairs. There as no fulfillment of operational plans worked out previously and no fulfillment of plans for the event of a NATO attack—although this was plainly necessary. Fundamental changes were introduced into the plans for the purchasing of armament; the Romanians only procured basically defensive systems for anti-aircraft, for interceptor aircraft, communications equipment and anti-tank weapons.” 

• Petre Opris Domnule Preda Mihailescu Am folosit o expresie autoironică pentru a spune că nu am cu cine să vorbesc în Polonia despre istoricul Larry L. Watts. Acesta nu scrie despre Polonia şi, în consecinţă, este necunoscut aici. Totodată, am încercat să subliniez că nu sunt influenţat într-un fel sau altul de alţi istorici români care au o opinie critică faţă de cele două cărţi publicate de domnul Watts. Chiar nu ştiu cine şi-a asumat în România un rol de acest gen, iar timpul meu este preţios pentru alte proiecte. Cât priveşte aspectul "cine a scris cele două volume", am încercat să cumpăr un volum al domnului Ioan Talpeş (cu un titlu relativ la Hidalgo), dar nu am reuşit şi am renunţat la compararea stilului de redactare. Verific foarte mult anumite date şi informaţii, aşa am învăţat pe unde am fost. Ce se poate spune despre planurile sovietice din Balcani? Obiectivele principale ale acestora erau cunoscute de generalii români şi România era obligată prin Tratatul de la Varşovia să aplice directivele dictate de Moscova. Aici intrăm într-o discuţie politico-militară: dacă România s-a opus aplicării planurilor militare din OTV, nu cumva se va opune din nou, în cadrul NATO? Nu doresc să continui în această direcţie deoarece nu este treaba mea, sunt un simplu civil în acest moment. Despre chestiunea "Talpeş" am exprimat deja un punct de vedere, nu îl mai reiau. Eu nu afirm că este autor din umbră, dar îmi permit să păstrez anumite rezerve faţă de influenţa sa în cele două cărţi. La fel despre selecţia documentelor. Apropo, domnul Larry Watts nu publică nici un document. Am răspuns domnului Prospectiv A-z şi am primit un nou meaj de la domnia sa. După ce îl citesc, revin la răspunsul pentru dvs.

  1 hr · Like
• 

  Petre Opris Domnule Prospectiv A-z Vă mulţumesc pentru insistenţa de a primi un răspuns din partea domnului Larry L. Watts.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Multumesc, dar n-am niciun merit dincolo de a-mi fi exprimat parerile. Ma bucur insa sa constat ca miscarea ideilor dela GRUPUL PROSPECTIV nu lasa protagonistii indiferenti.

  
  
• 

  Preda Mihailescu Opris @ No problem - eu ma culc, caci stiti ... Dar iata, Watts spune ce remarcam si eu "Evidence of Romania’s continued participation in map exercises regarding defensive operations, as you rightly point out, does not negate its exclusion from offensive war planning." - nu este o problema de surse, ci de intelegere a afirmatiilor. Eu pot sa fiu invitat la masa cu marii magnati, dar ei cand au ceva important de discutat vor sti sa o faca ... cand eu sunt la toaleta, sau mi-au pus in somnifer in pahar. Formal, faca parte din cercul lor - dar de facto, nu, eu sunt exclus. Despre asta se vorbeste.
  Am senzatia ca incep sa inteleg dilema dvoastra - si in fuga imi permit o sugestie: dl Opris, politicul nu ne lasa, este omniprezent. Cu cat incercam mai mult sa ne gasim un drum in care sa ne detasam de el, cu atat mai rau o incurcam. Exista o solutie SIMPLA: te decizi. Si spui lucruri simple, clare - fara a mai studia cui ii place si de ce i-ar place si cui nu. Si dormi linistit. Si te ocupi de ce gasesti important. Caci vedeti, eu am senzatia ca tocmai preocupat fiind de dilema cu intrebarile NATO si OTV si fidel infidel, samd - s-a ajuns la incurcaturi. Nu domnule, adevarurile simple sunt simple indiferent de interpretari: Romania sub comunisti a mers alt drum, lucru dovedit, si asta nu poate avea mari implicatii asupra atitudinii ei, caci oricum comunismul a fost un regim impus. Basta, liniste, noapte buna 

  
  
• 

  Petre Opris Încerc să citesc toate comentariile. Am văzut mesajul dvs.

  
  
• 

  Preda Mihailescu Si mâine este o zi - sa tragem concluzii in liniste, pentru ca sa putem merge mai departe ... Eu spun noapte buna.

  
  
• 

  Petre Opris A fi supărat nu este un termen potrivit pentru opiniile pe care le-am expus. Eu încerc să aflu actorii, nu termeni generici. De acord cu ideea dvs. Vă doresc noapte bună şi discutăm mâine

  
  
• 

  Preda Mihailescu Da. Dar totusi o remarca rapida: poate cu cativa ani mai in aval, am renuntat la visul de a fi inzestrat cu lista actorilor, si ma intereseaza sa discern elementele invariante - cumva poate apropiat de ce numiti termeni generici. Caci viata este scurta, si sunt oameni implicati care continua sa isi stearga sau modifice urma, din motive evidente. La un moment, fara a cantari caractere si motivatii, nu cred ca se poate - cu tot riscul de a gresi. A te bizui doar pe surse poate duce la greseli si mai mari ... zic eu... n.b.

  
  
• 

  Petre Opris Mie îmi place să le spun pe nume la actorii respectivi. :)))))))))

  
  
• 

  Preda Mihailescu Cand ii cunosc ... nici o jena, fie Tismaneanu sau Paltineanu, Boia sau Troia sau Regina Angliei. Dar uneori sunt, cum spuneam, legiune - si cand incepi sa presimti ca unul vorbeste ca legiune, dar cand dispare tot mai vorbesc altii la fel, atunci nu te mai legi de actori ci poate te legi de partitura lor. Partitura legiunii lui Boia spre exemplu este clara: Tot ce a facut Romania sau Romanii este gresit, si pentru a dovedi asta este suficient sa citezi doar ce spun cei care o dusmaneau la un moment dat. Cu aceasta metoda sigura, si pe Maica Theresa o faci hoata si ipocrita in doi timpi si trei miscari, daca vrei cu tot dinadinsul. Deci acolo partitura este cunoscuta - uneori s-a mers prea departe chiar si pe acea partitura. Iar tov. B. este un tovaras pionier, deschizator de drumuri, din pacate are urmais. Ei - hai sa traducem sau sa nu traducem, dar sa remarcam paralele pe contextul nostru de discutie. Observati ca nu a fost nevoie sa studiez cine il incurajeaza pe tov Boia la facaturile sale, nici de cati au nevoie, tot felul de intrebari legitime, dar care ne trimit curand pe drumurile presupusurilor, si ne indeparteaza de la subiect ...

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Domnule Opris, dupa cum v-am spus, nu-s 100% in controlul timpului meu acum. Asa ca intentionam sa las cititorii sa ajunga la ce concluzii doresc, pe baza faptelor si ipotezelor de lucru lansate de noi toti aici. Numai ca am remarcat urmatoarele propozitii: 
  
  "Am stat doi ani cu opiniile mele în laptop şi, când m-aţi întrebat, v-am răspuns. Acelaşi lucru l-am făcut în momentul în care am discutat la Washington cu istoricul american A. Ross Johnson."
  
  Vedeti dumneavoastra, daca ati comunicat acestui istoric opiniile dvs. despre lucrarile lui Watts in aceiasi termeni in care ati facut-o aici, fara a-i oferi acestuia beneficiul multitudinii interpretarilor spre a-si trage singur concluziile, cred ca ati facut un deserviciu romanilor. Ca american de origine romana, mai cred ca ati facut un deserviciu si americanilor, care au pierdut astfel o sansa, oricat de mica, sa evalueze corect raporturile dintre SUA si o tzara mica. Am sa detaliez un pic acest ultim aspect. Cred ca se observa dificultatea cu care SUA interactioneaza cu state mult mai mici--relatia tinde sa fie monopolizata de interse speciale intr-o parte, respectiv de basesti, in cealalta. As descrie de aceea problema ca fiind una de calibrare, iar in acest context, lucrarile lui Larry Watts devin foarte utile in sensul extinderii perspectivei americane pentru a detecta si include nuantele de rigoare dintr-o relatie cu un stat ca Romania. Este ceea ce aici se numeste stabilirea unei realtii win-win.
  
  Cred ca in ceea ce va priveste sunteti animat de impulsul istoricului care vrea sa-si faca un renume. Sistemul de referinta in care operati s-ar putea sa fie animat de alte obiective decat cele ale istoricului, cu sau fara voia/stiinta lui--cand mentionati atat de des *ne/idstrugerea miturilor*, gandesc ca acesta este axul sistemului dvs. Intr-adevar, este posibil ca istoricul Boia sa fi indicat o falsa busola mai tinerilor istorici romani, aceea a tratarii celorlalti istorici cu oarece reputatie ca pe creatori/colportori de mituri care trebuiesc distruse odata cu autorii acestora. Domnule, va pot garanta, in tarasenia asta, postmodernista ar zice unii, nihilista ar zice altii, castiga numai cel care instaleaza prima taraba. Restul pierde odata cu noi toti.