Ce trebuie sa faca Johannis ca sa-si mentina sustinerea - Prof. Dumitru Sandu

Ce trebuie sa faca Johannis ca sa-si pastreze sustinerea – 26 noiembrie 2014\

Dumitru Sandu

Gheorghe Gradinaru "Astăzi societatea românească este în schimbare rapidă, nu în urma alegerilor, ci a efectelor integrării europene. Această schimbare instituțională are o susținere extrem de puternică nu doar în stradă, ci și în instituții, nu doar în diaspora, ci și în țară. Nici un partid politic care-și permite să ignore nevoia de reformare a societății românești nu poate să crească și să ajungă departe. În această perioadă se consolidează cultura critică, uitați-vă de pildă la neîncrederea în parlamente, aceasta este o formă de cultură critică, iar această formă de cultură critică se traduce în vot, în mișcări de stradă care schimbă societatea. Deci dacă PSD ignoră acest trend va muri. Mai e ceva: politicienii nu mai pot controla țara cu 20 de milioane de aici + cele 3 milioane de afară; mai este apoi categoria din ce în ce mai importantă a euronavetistului. Plecările definitive se vor reduce numeric cu timpul, în favoarea migrațiilor periodice; oamenii de acest tip sunt foarte bogați atitudinal și cognitiv, sunt cei care fac comparații și care schimbă lumea. ­Nu-i prea prindem în sondaje. Ideea că ce s-a întâmplat acum e un foc de paie care se va stinge imediat după alegeri nu e corectă."

Interviu cu Dumitru Sandu, profesor de sociologie. Ce trebuie să facă Iohannis ca să-și păstreze sustinerea...

rofesorul de sociologie Dumitru Sandu demonstrează în interviul pentru „România liberă“ de ce Klaus Iohan­nis a fost votat atât de masiv în al doilea tur de scrutin și de ce acest lucru a fost o surpriză doar pentru guvernanți. Dumitru Sandu a descoperit după analiza voturilor că, dincolo de voturile masive din Transilvania, cele din marile centre urbane și cele dinspre oamenii educați, “acolo unde există mai multe persoane plecate în Spania, Germania, Statele Unite și Marea Britanie s-a votat mai mult pro-Iohan­nis” decât în alte locuri. “Noua diasporă” are alte reflexe față de “vechea diasporă”, iar legăturile cu cei din țară au făcut posibil votul pro-Iohannis. Profesorul Sandu, care a făcut mai multe studii în privința migrației, declară că ­Guvernul, în loc să se fi plâns că nu știa câți români sunt în afară putea să ia datele despre românii din străinătate de pe site-ul Eurostat: “Din cele 3 milioane de români din ­diaspora, putem spune că cei cu drept de vot din zona nucleelor și a marilor orașe sunt în jur de 1,6 milioane, deci votul trebuia pregătit pentru toți aceștia”. Dumitru Sandu ar vrea, pe de altă parte, să vadă pe site-ul BEC și al Guvernului studiile de ­fundamentare pentru alegerea secțiilor de votare.

În ce măsură profilul lui Iohannis se suprapune așteptărilor românilor? Profesorul de sociologie a invocat în acest punct „teorema lui Thomas“, potrivit căreia “dacă oamenii definesc o situație ca reală, ea devine reală”. Deci, “dacă oamenii își imaginează că Iohan­nis este într-un anumit fel, el va trebui să se schimbe și să devină așa cum îl percep oamenii, dacă vrea să rămână în această poziție”. Acest lucru s-a dovedit și în ceea ce-l privește pe Traian Băsescu, iar președintele și-a pierdut popularitatea atunci când a pierdut legătura cu oamenii, mai adaugă profesorul Dumitru Sandu, care spune exact când s-a întâmplat acest lucru.

Există date care să explice ­entuziasmul alegătorilor din turul al doilea al prezidențialelor?

D.S.: Există mai mulți termeni care pot explica mobilizarea și diferența mare de scor dintre cei doi candidați, în primul rând este vorba despre “noua diasporă”, în al doilea rând despre drumul parcurs între necunoaștere și sfidare a celor din afara țării.

Prin ce se deosebește “noua ­diasporă” de “vechea diasporă”?

D.S.: Aici este cheia problemei. La nivelul elitei politice și al societății continuăm să lucrăm cu o imagine depășită a diasporei. Percepția publică este cea a unei diaspore culturale, care este atașată cultural de țară, solidară financiar cu cei de acasă și prezentă turistic din când în când aici. Noua diasporă este formată din cei care au plecat la lucru după 1997-1999, deci după recesiunea puternică pe care am avut-o în România și după 2004 când oamenii au putut circula liber în UE. Principala caracteristică a acestei noi diaspore este că e mult mai legată de țară, aproape în coordonate de simultaneitate. Spre exemplu este frecventă situația în care soțul din Barcelona își ajută soția și supraveghează video camera unde copilul se află singur acasă sau telefonul: „Mamă, sunt la coadă la München la vot și nu ajung nici de data aceasta, du-te tu și votează cum trebuie”. Avem de-a face cu o Nouă Diasporă, care a învățat democrația în Occident, puternic structurată în statele unde se află prin asociații, pe care Guvernul nu le consultă niciodată și nu le-a consultat nici pentru corectarea problemelor la vot; există de exemplu un președinte al Federației asociațiilor românilor din Europa.

Această “nouă diasporă” este în creștere?

D.S.: Sunt circa 3 milioane de români acum, față de 2,6 milioane în urmă cu 10 ani. La primul tur de scrutin putem spune că diaspora a votat și aici. Am analizat acest lucru luând 3.000 de localități din țară și suprapunând votul lor peste cei 14 candidați, și am ajuns la concluzia că diferențele de comportament în țară au fost legate de particularități ale diasporelor românești din străinătate. Din punct de vedere numeric, alegerile au fost câștigate aici, dar am observat următorul lucru după ce am văzut datele ­celui de-al doilea tur de scrutin că, ­dincolo de voturile masive din Transilvania și cele dinspre oamenii educați, a existat o legătură pozitivă între localitățile din care oamenii au plecat în Germania, Marea ­Britanie etc. Acolo unde există mai multe ­persoane plecate în Spania, Germania, Statele Unite și Marea Britanie s-a votat mai mult pro-Iohannis.

Ce s-a întâmplat între tururi?

D.S.: Mobilizarea diasporei în legătură cu extensiile ei din țară: rude, prieteni, cunoștințe, cei care vor să plece în străinătate la studii sau la muncă. Alegerile au fost câștigate de lumea socială a diasporei românești aflată în țară. Toate aceste conexiuni apar de mult în cărțile noastre, dar din păcate informațiile nu au ajuns și la decidenți. Noi știm că ei nu trimit acasă doar bani, ci și valori. Mișcarea socială a diasporei românești cu extensiile ei din centrele urbane autohtone reprezintă un exemplu clasic, de manual, de schimbare a României prin influențe culturale și politice. E un proces vechi, dar în cele două săptămâni dintre turul unu și doi, toate ­aceste fenomene de necunoaștere și sfidare s-au accentuat, cu efectele pe care le-am văzut.

V-a cerut cineva expertiza pe ­această chestiune din zona ­guvernamentală?

D.S.: Instituțiile internaționale da, dar aici nu. Revenind, din afară impresia a fost că guvernanții simulează găsirea unei soluții, dar că de fapt nu vor să rezolve problema. Este vorba despre o diasporă relativ educată, având cultură critică, sunt oameni care știu că o bună amplasare a secțiilor de vot nu se poate face din Cabinetul 1 sau 2, ci doar cu ajutorul asociațiilor de români. Oficialii români au tot spus că nu aveau de unde să știe că vor fi atât de mulți cei care votează în diaspora. Ca sociolog, aș vrea să văd pe site-ul BEC și al Guvernului studiile de fundamentare pentru alegerea secțiilor de votare: cum le-au făcut, cu cine au stat de vorbă?

Există o hartă a românilor din afara granițelor?

D.S.: Există date, chiar dacă hărți foarte exacte nu sunt. Termenul-cheie în acest context este “voința politică” de a încerca să afli detalii. În această situație era nevoie doar de localizarea nucleelor de români din străinătate. Cifrele sunt, cu marja de eroare aferentă, pe site-ul Eurostat și toată lumea lucrează cu ele, în afară de Guvernul român. Din cele 3 milioane, putem spune că românii cu drept de vot din zona nucleelor și a marilor orașe sunt în jur de 1,6 milioane, deci votul trebuia pregătit pentru toți aceștia. Conexiunea dintre românii din afară și cei din țară a răsturnat totul, conexiune pe care decidenții politici nu au bănuit-o.

Diasporele despre care vorbiți au devenit atât de conectate datorită internetului?

D.S.: Da, dar e și din cauză că de multe ori o parte a familiei se află acasă, iar altă parte e la muncă în afară și sunt nevoiți să țină legătura. Sunt apoi forumurile de români, pe care le găsiți în toate statele. Aș vrea să mai adăug că din anii ’30 încoace nu s-au făcut reforme fundamentale fără diaspora. Avem de-a face acum cu implicarea masivă a diasporei românești în modernizarea țării, prin lumile ei urbane, prin lumile ei aflate pe Facebook.

Care e cea mai mare problemă a societății românești în acest ­moment?

D.S.: Nu e nici sărăcia, nici corupția. Corupția e doar un reflex al bolilor instituționale de care suferă România. Problema de bază este modernizarea instituțiilor astfel încât să fie transparente, să se reducă șansele de corupție prin bună organizare, ca în afară. În țară avem grupuri de oameni la limita subzistenței, care se luptă să trăiască, iar ei au nevoie de siguranța zilei de mâine, dar avem în același timp și lumile urbane din marile orașe, cu oameni dinamici. În străinătate avem diaspora orientată spre măsuri instituționale, nu spre supraviețuire. Sunt deci trei grupuri mari de oameni care au legături foarte puternice unii cu alții. În primul tur poate fi văzută falia votului dată de sărăcie, dar în al doilea lupta s-a dus în cele 10 județe în care Iohannis și Ponta erau foarte apropiați.

Era previzibilă victoria lui Iohannis?

D.S.: Decalajul dintre ei era mare, dar viteza de câștigare de aderenți pentru Iohannis a fost și mai mare. Dincolo de echipa lui, el a fost perceput ca cineva care vine din afara sistemului și mult mai aproape de ceea ce vrea diaspora cu lumea ei: să nu uităm că diaspora nu poate face nimic fără lumile ei din țară.

Cum vă explicați totuși că, din anul 2000 până acum, deci de 14 ani, nici un sondaj nu a prevăzut nici măcar ierarhia candidaților la președinție?

D.S.: E greu de prevăzut pentru că se ajunge la situații de controversă socială. Primul motiv este spirala tăcerii.

Adică nu toți oamenii declară cu adevărat cu cine votează; în ­special cei al căror favorit nu se află pe ­primul loc preferă să tacă.

D.S.: Acest fenomen a fost accentuat de influența televiziunilor clientelare, deci oamenii se uită ce spune mass-media, iar în sondaje preiau trendul majoritar de la acel moment. La urne comportamentul se poate schimba. Spirala tăcerii a funcționat și acum.

Vreți să spuneți că în toți acești ani institutele de sondare n-au prevăzut ierarhiile din pricina spiralei tăcerii?

D.S.: Da. România e o țară în care acest fenomen joacă un rol important, apoi sondajele au în general dificultăți de a percepe mecanismele schimbării. Dar, dacă ne întoarcem în 2009, vedem că Traian Băsescu a câștigat cu voturile românilor din diaspora, încă de atunci s-a observat, pentru cine a avut ochi să vadă, legătura mare dintre diaspora și lumile ei din țară. Acum, în noiembrie 2014, este o lună de mișcări sociale pro-reformă, care nu apare ca un tsunami de nicăieri, ci pe fondul unei tendințe de lungă durată, are legătură cu faptul că avem diaspore tot mai bine structurate. Spre deosebire de diaspora dinainte de 1989, cea de acum este o masă mult mai bine organizată, în plus acești oameni plecați după 1997 vor să se întoarcă acasă, își fac case în țară care stau goale, de aceea ei vor ca atunci când se vor întoarce să trăiască ­într-un loc asemănător cu Spania, ­dacă nu cu Marea Britanie și Germania, ­ne-au ­eclarat explicit acum câțiva ani când am făcut sondaje.

Pentru a reveni la întrebarea ­anterioară, credeți că institutele de sondare n-au prevăzut de 14 ani ierarhia prezidențialilor din cauză că au devenit prea apropiate de partide?

D.S.: Lumea institutelor de sondare este o lume de profesioniști, sunt mulți foarte buni. Sigur că unii sunt foarte politizați, dar cei mai mulți sunt excelenți profesioniști. Cred că în 2004 am făcut următorul experiment, cu două institute de sondare foarte bune: cele două au primit finanțare de la Soros și au făcut sondaje și am comparat ce au zis institutul 1 și institutul 2, pentru a vedea influența ideologică despre care vorbiți. N-au fost nici un fel de diferențe la răspunsuri, cu excepția categoriei întrebărilor politice: aveau același eșantion și același chestionar. De ce? Pentru că operatorii sunt recrutați pe o linie consonantă cu șeful lor. Sunt mai multe influențe, dar eu cred în continuare că e vorba în mică măsură de contaminare ­politică. Eu, în calitate de expert, nici nu pot spune dacă un sondaj e bun sau nu ­până nu văd microdatele.

Credeți că imaginea lui Klaus ­Iohannis se suprapune dorințelor românilor?

D.S.: Grupurile care au câștigat alegerile sunt formate din oameni care-și doresc reformarea instituțiilor, din persoane din diaspora care vor să se întoarcă într-o țară ca Spania sau Germania, de tineri entuziaști. Iohannis e ca ei sau, ca să folosesc o teoremă foarte cunoscută în psihologie, Teorema lui Thomas sau Efectul Oedip, potrivit căreia “dacă oamenii definesc o situație ca reală, ea devine reală”. Deci, dacă oamenii își imaginează că Iohannis este într-un anumit fel, el va trebui să se schimbe și să devină așa cum îl ­percep oamenii, dacă vrea să rămână în această poziție.

A fost și cazul lui Băsescu?

D.S.: Da, până la un punct, nu de la acel punct încolo. Evit să intru în zona politică, dar e ușor de argumentat de când nu a mai fost după cum și l-au dorit oamenii: până la cazul Raed Arafat. Ieșirea lui Băsescu atunci când a cerut demisia lui Arafat a fost un semnal că președintele nu mai era conectat la dorințele populației. E simplu: oamenii care ajung să aibă o fantastică putere simbolică au suportul tacit al mișcării sociale atâta vreme cât sunt în consonanță cu cei care i-au adus pe val; în momentul în care se rup, se rup și firele.

31 la sută din alegătorii PSD au vârste cuprinse între 50 și 64 de ani, iar 24 la sută au peste 65 de ani. ­Alegătorii acestui partid par să dispară pe cale naturală. Credeți că PSD va dispărea în următoarele ­cicluri electorale, dacă se ­ancorează în continuare în aceeași zonă, ­fiindcă partidul pare să ­descrească o dată cu alegătorii săi?

D.S.: În istorie socialul învinge întotdeauna politicul. De exemplu, în anii ’66-’67, în România lui Ceaușescu au avut loc reforme dure pro-nataliste; partea socială care a rezistat cel mai puternic acestor măsuri este lumea rurală. Comparația arată că urbanul a fost “îngenunchiat”, dar lumea rurală nu a fost deloc influențată. Astăzi societatea românească este în schimbare rapidă, nu în urma alegerilor, ci a efectelor integrării europene. Această schimbare instituțională are o susținere extrem de puternică nu doar în stradă, ci și în instituții, nu doar în diaspora, ci și în țară. Nici un partid politic care-și permite să ignore nevoia de reformare a societății românești nu poate să crească și să ajungă departe. În această perioadă se consolidează cultura critică, uitați-vă de pildă la neîncrederea în parlamente, aceasta este o formă de cultură critică, iar această formă de cultură critică se traduce în vot, în mișcări de stradă care schimbă societatea. Deci dacă PSD ignoră acest trend va muri. Mai e ceva: politicienii nu mai pot controla țara cu 20 de milioane de aici + cele 3 milioane de afară; mai este apoi categoria din ce în ce mai importantă a euronavetistului. Plecările definitive se vor reduce numeric cu timpul, în favoarea migrațiilor periodice; oamenii de acest tip sunt foarte bogați atitudinal și cognitiv, sunt cei care fac comparații și care schimbă lumea. ­Nu-i prea prindem în sondaje. Ideea că ce s-a întâmplat acum e un foc de paie care se va stinge imediat după alegeri nu e corectă.

Smaranda Dobrescu Nu este lipsita de temei analiza D-lui Dumitru Sandu. O observatie remarcabila mi s-a parut aceasta: "Mobilizarea diasporei în legătură cu extensiile ei din țară: rude, prieteni, cunoștințe, cei care vor să plece în străinătate la studii sau la muncă. Alegerile au fost câștigate de lumea socială a diasporei romanesti aflate in tara"

Daca ne gandim la cei care-si doresc sa plece din tara acestia o fac din cauza ultimelor neimpliniri din ultimul timp, adica din perioada guvernarii Ponta; si nu sunt putini.
Cu ce nu sunt de acord este intrebarea indusa de ziarist: "31 la sută din alegătorii PSD au vârste cuprinse între 50 și 64 de ani, iar 24 la sută au peste 65 de ani. ­Alegătorii acestui partid
par să dispară pe cale naturală. Credeți că PSD va dispărea în următoarele ­cicluri electorale, dacă se ­ancorează în continuare în aceeași zonă, ­fiindcă partidul pare să ­descrească o dată cu alegătorii săi?"
Raspunsul fiind ca daca nu se modernizeaza PSD acesta va disparea nu este un enunt complet. Eu cred ca oricare partid in conditiile scaderii generale a increderii in Parlamente va avea aceeasi soarta. Doar ca PSD este acum in colimator. Viitoarea diaspora va reusi sa plece indiferent daca stanga sau dreapta o va dezamagi.si va vota cu ceilalti, din afara sistemului sau din opozitie. Ciclicitatea e inca o regula de baza.

Preda Mihailescu Atunci poate este momentul pentru a se inclina putin asupra trecutului de dezbinare activa a diasporei provocata de ramura cominternista a securitatii in anii 70-80. Semnitele aruncate atunci pe alocuri inca dainuie, si doar o confruntare deschisa cu procedeele de atunci poate ajuta la o catarsis necesara. Pana atunci salamul cu soia mai pluteste peste noi voios ca un Zepelin usor zgariat, dar tot in aer.

S.D  Sa ne aplecam cu o analiza asupra acelui trecut pentru a-l intelege este un fapt. A-l influenta in vreun fel este de dorit ca nimeni sa nu o faca, cu atat mai putin manipulatorii actuali . Un distins membru al Grupului, D-l Alexandru Cosmin Codreanu conduce Asociatia Pro Diaspora Romana si ar putea sa ofere o analiza corecta asupra gradului actual de dezbinare al diasporei. Din cunostiintele mele legate de diaspora franceza, de exemplu, as spune ca reprezentantii ei sunt divizati in pareri, suspiciosi, cu puncte de vedere diferite in multiple subiecte. Dar politic voteaza cu dreapta, atat cea franceza (inclusiv cu Le Pen care ii cam dezavueaza) cat si cu cea romana.

P.M  Pana la vot insa diviziunile profunde au fost insamantate pe vremea comunismului. Pe atunci fiecare banuia pe fiecare ca ar fi securist - si din 10 000 vreo trei patru erau si reuseau foarte productiv sa raspandeasca nelinistea. Fiind unul care prin natura vorbesc cu oricine, dela mitica la vladica si dela tigan al Rege, eu cunosteam cam pe toti si am realizat destul de nedumerit ca ... majoritatea nu prea aveau nici o sansa sa fie securisti. Dar nu m-am intrebat cum se face totusi cu aceste zvonuri. In cartea lui Watts exista un pasaj bazat pe surse ca de obicei, care da o explicatie care se acopera pentru mine faorte bine cu experienta practica. Nu ma indoiesc ca noua emigratie a ajuns pe fundalul acestor reminiscente anterevolutionare, si desi mult mai masiva ar fi putut functiona ca element coeziv, discrodia cea veche, in lipsa unei prelucrari atente, arunca in continuare valuri inainte.

Alexandru Cosmin Codreanu Vă mulțumesc pentru votul de încredere dna. Smaranda Dobrescu. Analiza acestei dezbinări a diasporei, care de multe ori s-a împletit cu o curtare statornică a elitelor române în exil, dar și cu sabotaje spectaculoase cum a fost atentatul cu bombă împotriva Radio Europa Liberă, presupune un periplu amplu și curajos în perioada anilor ’60-’90. Va trebui să îmi găsesc niște aliați pe măsura acestei misiuni. Să vedem ce zic colegii.

A.C.C Trebuie să menționez că atunci când scriu acest comentariu mă simt asemenea lui David în luptă cu Goliat. Dl. Dumitru Sandu este unul dintre cei mai reputați și respectați sociologi români, în sferele lui de interes numărându-se și diaspora română. Îmi voi permite totuși în aceste condiții câteva observații pe marginea acestui interviu.

Personal nu agreez definirea „noii diasporei” drept „emigranții preponderent economici de după a doua jumătate a anilor ’90” propusă de dl. Sandu. Deși acești emigranți economici recenți reprezintă masa principală a diasporei române astăzi și, așa cum foarte bine observa dl. Sandu, această diasporă este „[mai, n.n.] atașată cultural de țară, solidară financiar cu cei de acasă și prezentă turistic din când în când aici”, pentru mine momentul nașterii „noii diaspore” îl constituie războaiele balcanice din 1912-1913, când comunități istorice de români, respectiv aromânii, sunt dislocați din zona unde au trăit de secole, de naționalismul balcanic feroce la acea dată.

Vezi: http://prodiasporaromana.org/.../comitete-ale-romanilor.../

În același păcat cade și dl. Adrian Năstase care, la lansarea cărții domniei sale, „Cele două Românii”, făcea o afirmație extrem de simplificatoare la adresa diasporei, respectiv: „Cred (…) că nu am reușit să explicam faptul că zona de diasporă există în mare măsura pentru că în 2002 au fost eliminate de către PSD vizele pentru a circula în străinătate. Foarte mulți dintre cei care lucrează în străinătate au putut să meargă acolo și să lucreze pentru că finalizarea negocierilor și acceptarea principiului libertății de mișcare și intrarea în Uniunea Europeană în 2007 le-a permis să facă acest lucru, dar tot în baza unor decizii și acțiuni din partea PSD-ului”.

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18646033-adrian...

Lăsând la o parte conținutul politic al acestei afirmații care nu este relevant discuției, observăm că, diaspora este redusă la noii emigranți economici de după anii 2000.

Desigur că magnitudinea fenomenului migraționist de după 2000 are, în cifre absolute, un volum mai mare decât emigrația aromânilor din timpul războaielor balcanice, a legionarilor către Germania în timpul celui de-al doilea război mondial, a celor care au refuzat comunismul la sfârșitul anilor ’40 și au plecat din țară cu ultimele trenuri ale libertății, a sașilor, evreilor și maghiarilor lăsați să plece în „epoca de aur”, a celor care au încercat (cu succes sau nu) să treacă înot Dunărea în Iugoslavia și a artiștilor și sportivilor care au „uitat” să revină din turnee la un loc.

Poate mai potrivit pentru a descrie acest fenomen migraționist unic în istoria României ar fi termenul „diaspora economică”. Ar reflecta mai bine cred eu bejenia în masă către o pâine mai bună care a început în urmă cu 25 de ani și nu dă semne că ar scădea în amplitudine în viitorul imediat.

Voi reveni.

Comitete ale românilor din diasporă partea a III-a. Ce înseamnă diaspora...

prodiasporaromana.org

A.C.C  Nu sunt atât de sigur nici de afirmația dlui. Sandu conform căreia: „Avem de-a face cu o Nouă Diasporă, care a învățat democrația în Occident, puternic structurată în statele unde se află prin asociații, pe care Guvernul nu le consultă niciodată și nu le-a consultat nici pentru corectarea problemelor la vot”.

Democrația pentru românii Europa, este una măsură dublă. Existența spațiului Schengen, a fobiei britanice vis-a-vis de invazia barbarilor estici și a abuzurilor acestora față de sistemul de asistență socială local, a permanentei ezitări pentru a acorda drepturi de muncă cetățenilor români a unora dintre statele membre UE, expulzarea unor cetățeni români pe criterii etnice în Franța și violențele la care au fost supuși unii cetățeni români în Franța, Italia și Grecia sunt tot atâtea exemple de lecții deficitare de democrației pe care românii trebuie să le asimileze rapid „la locul de muncă”.

Putem vorbi cel mult de conștientizarea faptului că în alte țări dorința cetățeanului are un impact mult mai mare asupra clasei politice.

Vis-a-vis de a doua parte a afirmației citate, există într-adevăr numeroase asociații ale diasporei. Majoritatea răspund unor nevoi concrete de socializare și suport reciproc al comunității locale. Aceste asociații au un impact minor asupra diasporei române și foarte rar știu sau sunt interesate de existența altor asociații de români din afara zonei lor geografice de acțiune.

Atenție: multe dintre asociațiile diasporei, în special în America de Nord, sunt ale cetățenilor americani sau canadieni cu origini românești, care nu mai au demult drept de vot în România.

A cere Guvernului să identifice toate aceste asociații pentru a îmbunătăți organizarea scrutinului în diasporă mi se pare o propunere nerealistă din punct de vedere practic.

Voi reveni.

A.C.C  Continuăm seria citatelor dlui. Sandu:

„Alegerile au fost câștigate de lumea socială a diasporei românești aflată în țară. Toate aceste conexiuni apar de mult în cărțile noastre, dar din păcate informațiile nu au ajuns și la decidenți. Noi știm că ei nu trimit acasă doar bani, ci și valori. Mișcarea socială a diasporei românești cu extensiile ei din centrele urbane autohtone reprezintă un exemplu clasic, de manual, de schimbare a României prin influențe culturale și politice” este o observație extrem de utilă, însă în opinia mea numai parțial adevărată. „Lumea socială a diasporei” nu este uniformă, ci se mulează pe realitatea din teren:

- Este lumea bunicilor și părinților intelectuali, în general din mediul urban, a căror copil a plecat cu bursă sau sponsorizat de acasă la o universitate din străinătate;

- Este lumea bunicilor și a părinților, cu pregătire medie și superioară care au avut noroc de un copil studios, care a terminat o facultate acasă, dar care în lipsă de oportunități acasă, a ales străinătatea pentru munci mai mult sau mai puțin calificate;

- Este lumea celor care trăiesc în localitățile prin care trece E85. Într-un drum memorabil cu mașina către Iași al luat gratuit invariabil toți autostopiștii care mi-au făcut semn. Toți, repet, toți, nu aveau serviciu de circa 10 ani. Ca și alte categorii sociale citate de dl. Sandu, nici acești oameni nu apar în sondaje; șomajul li s-a terminat demult. Copiii, soții, nevestele, părinții acestora, au devenit căpșunarii care trimit cel mai disciplinat remitențe via WesternUnion;

- Este lumea țăranilor ai căror copii au fugit, asemenea copiilor lui Moromete, de munca câmpului, în Italia și Spania, de unde, numai după 6 luni, puteai să vii acasă cu o mașină străină second hand;

Despre care lume socială vorbim? Este aceasta lumea socială uniformă? Sunt acești emigranți uniformi? Transmit ei același mesaj politic? Nu cred. Dacă există un numitor comun al valorilor transmise acasă, aceasta nu este politic, ci mai degrabă unul mai pragmatic, care denunța proasta calitatea serviciilor și atenția acordată de Stat cetățenilor români în raport cu țările lor de destinație din UE.

Voi reveni.

A.C.C  „Dacă ne întoarcem în 2009, vedem că Traian Băsescu a câștigat cu voturile românilor din diaspora, încă de atunci s-a observat, pentru cine a avut ochi să vadă, legătura mare dintre diaspora și lumile ei din țară. Acum, în noiembrie 2014, este o lună de mișcări sociale pro-reformă, care nu apare ca un tsunami de nicăieri, ci pe fondul unei tendințe de lungă durată, are legătură cu faptul că avem diaspore tot mai bine structurate. Spre deosebire de diaspora dinainte de 1989, cea de acum este o masă mult mai bine organizată, în plus acești oameni plecați după 1997 vor să se întoarcă acasă, își fac case în țară care stau goale, de aceea ei vor ca atunci când se vor întoarce să trăiască ¬într-un loc asemănător cu Spania, dacă nu cu Marea Britanie și Germania, ne-au declarat explicit acum câțiva ani când am făcut sondaje”.

Am încercat să fac o comparație extinsă a modului în care a votat diasporă în 2009 și 2014 la linkul de mai jos:

http://prodiasporaromana.org/.../diaspora-si-alegerile.../

Din punctul meu de vedere diaspora încă nu contează efectiv decât atunci când opțiunile electorale sunt foarte strânse. Prezența la vot în primul tur din 2014 a fost inferioară celei din al doilea tur din 2009. Cu alte cuvinte, diaspora are nevoie de pâine și circ pentru a ieși la vot. Și slavă Domnului, din aceasta avem din belșug pe Internet, principala sursă de informare a diasporei.

Ca emigrant, porți cu tine mereu nostalgia vârstei, a locurilor și a prietenilor de unde ai plecat. Dorința de a reveni rămâne. Însă fiecare revenire turistică la vatră nu face decât să le confirme acestor emigranți că acum acasă nu îi așteaptă nimic.

Pentru cei interesați, le recomand reflecțiile mele la o înmormântare la Caraclău:

http://prodiasporaromana.org/.../reflectii-la-o.../

Și uite așa, decizia revenirii se amână pe termen nedefinit. Tineri se căsătoresc și fac copii în pribegie, și, conform zicalei populare „puța e mai dulce decât țâța”, uită, de voie, de nevoie, de unde au plecat.

Nu cred că diaspora nu este mai organizată. Există cel mult o emancipare individuală a emigranților, cu conștientizarea drepturilor și obligațiilor pe care le au în țara de destinație. Reacțiile diasporei nu au fost rezultatul maturității diasporei, ci a unor factori emoționali generați de organizarea defectuoasă a alegerilor (adică la fel ca în 2009) și inflamarea acestui subiect pe Internet.

Diaspora și alegerile prezidențiale din 2009 și 2014. Concluzii și observații pe...

prodiasporaromana.org

S.D  Interesant, Alexandru! Nu vrei sa-i trimiti D-lui Sandu concluziile voastre?

A.C.C  Concluzii: Ceva îmi spune că multe din răspunsurile oferite de dl. Dumitru Sandu au fost „citate selectiv” de dna. Sabina Fati de la România Liberă. Din acest motiv sunt sigur că multe dintre cele scrise de mine mai sus se pot datora unui conținut scos din context. Pentru acest lucru îmi cer scuze anticipat și îl asigur pe dl. Sandu de stima mea.

A.C.C  Sociologii români sunt niște oameni destul de refractari la amatori ca mine, însă voi încerca, de ce nu?

Prospectiv FCh .Mie mi se pare ca acest domn sociolog Sandu asambleaza teoria post-factum sa se potriveasca pe ce crede domnia sa ca au fost datele/faptele. Eu zic ca putinitica rabdare e in ordine pana se stabileste ce si cum s-a intamplat cu alegerile. Prea multa iuteala de mana si nebagare de seama ca sa nu ma gandesc la cum a castigat Basescu de atatea ori...

Aratati-mi sociologul care a observat macar existenta romanilor din diaspora ca fenomen al societatii romanesti extinse si a semnalat acest lucru inainte de turul I al alegerilor. In secunda urmatoare, imi voi scoate palaria si ma voi apleca cu respect. Cred ca va dati seama de dificultatea unei asemenea observatii pe motiv ca diaspora romaneasca este atat de atomizata/divizata etc.

A.C.C    Ce mi se pare suspect la acest interviu este concentrarea pe tinerii educati din diaspora. Parca numai ei ar exista. Ori se stie ca profilul unei diaspore seamana foarte mult cu profilul populatiei de acasa. Putem vorbi cel mult de zone unde se intalneste cu predilectie numai un anumit tip de profil de emigranti romani, respectiv acolo unde tara gazda isi impune propriile politici de emigratie, sau logistica emigrarii necesita anumite calitati si resurse personale (vezi Noua Zeelanda).

S.D  Corecta observatia lui Prospectiv FCh: singura observatie interesanta, aceea pe care am semnalat-o si eu la postarea de mai sus este cea legata de "mobilizarea diasporei în legătură cu extensiile ei din țară: rude, prieteni,
cunoștințe, cei care vor să plece în străinătate la studii sau la muncă....". Din pacate observatia post factum ar fi fost de preferat sa fi fost enuntata si facuta cunoscuta cu mult inainte de catre analistii politici. (chiar daca nu este o mare descoperire, dar putea orienta pronosticurile in alt fel).