Pe facebook: O manifestatie fara lider si fara vorbitori!

miercuri, 22 februarie 2017

O manifestatie fara lider si fara vorbitori!

O manifestatie fara lider si fara vorbitori! – 5 februarie 2017

Doina Nicolescu shared a link.

O manifestatie fara lider si fara vorbitori! Interesant.

Un mister de proportii: revolutia fara lideri

Mișcările de stradă din ultimele zile se vor, mai nou, ridicate la rang de nouă revoluție prin amploare și profunzime. Posibil chiar să devină așa ceva, dar asta nu ne poate împiedica să nu remarcă…

INPOLITICS.RO

Draghi Puterity Oare chiar fara? Sau doar mai discreti ca de obicei? ;)

https://www.facebook.com/daniel.catalinzamfir/posts/727090440791393

Daniel Catalin Zamfir

Vad bine??? Van Groningen e la proteste? El, președintele Raiffaissen Bank,care a făcut sute de milioane pe carca Statului român? El, care a jecmanit sute de mii de români și care vrea sa dea in judecata Romania la instanțele internaționale din cauza legii darii in plata, e acum protestatar???
Pe când un protest la care sa strigam din toate piepturile: DREPTATE, LIBERTATE și OPRITI ABUZURILE ?
Mă înscriu de pe acum la organizatori....

Smaranda Dobrescu Sunt mai discreti ca de obicei dar sunt , cred eu de cateva zile bune reprezentanti ai multinationalelor ajutati, nu stiu de ce de forte necunoscute, speciale, care au un mod de operare diferit de cel al fortelor noastre necunoscute si ele. MI-a mai atras atentia o scrisoare deschisa scrisa de un ONG de mediu tuturor marilor firme care exploateaza si prelucreaza lemnul de la noi din tara,
"Deoarece Guvernul României a făcut prea puțin să protejeze patrimoniul natural și începe să fie deja prea târziu să mai salvăm ceva si pentru ca legislația este prea complexă și haotică pentru a asigura respectarea ei", respectivul ONG isi propune sa discute cu firmele respective pentru a le responsabiliza in exploatarea padurilor virgine. Totodata ONG-ul isi propune sa verifice modul de actionare al companiilor respective. desi pare ciudat controlul ONG-urilor asupra actelor de productie ale unor mari companii. Ce rezulta este ca statul nu mai are ce cauta in acest subiect!!! Vrea cumva societatea civila sa se substituie statului, controlului acestuia pe motiv ca legislatia e incalcita? Poate nu, dar am dorit sa va semnalez aceasta minune.
https://campaniamea.de-clic.ro/.../cere-corporatiilor-sa...

Cere Corporațiilor să Scoată Drujbele din Pădurile Virgine și Parcurile…

CAMPANIAMEA.DE-CLIC.RO|BY AGENT GREEN

Andrei Iaver Cu respect, stimata doamna Ministru!

Alexandru Stanescu Hmm .. Liderii sânt printre cei care nu primiră fonduri pe măsura poftelor ; subversivii multinaționalelor ; ....

Constantin Balasoiu dumnezeule, dar nu e fara lider. Liderul e iohannis
Cine face o analiza a temelor acestor manifestari de strada, cu evolutia lor? Din 18 ian si pana acum. Ca sa vedem legatura cu temele si subiectele lansate de iohannis

Anna Zelinski + Servicii, DNA, Corporații, Licurici.

Constantin Balasoiu probabil, dar liderul si vocea opozitiei si a strazii ramane iohannis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 februarie 2017

O manifestatie fara lider si fara vorbitori!

Doina Nicolescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv