Pe facebook: De ce trebuie inlaturat Guvernul?

duminică, 19 februarie 2017

De ce trebuie inlaturat Guvernul?

De ce trebuie inlaturat Guvernul? – 3 februarie 2017

Smaranda Dobrescu

V-ati pus intrebarea de ce se consuma atata energie pentru a fi inlaturat acest guvern? De ce se ignora principiul democratic al votului popular majoritar? Cine are interes major in inlaturarea acestor partide cu program cu tot?
Ma adresez in special tinerilor din grup , useristi sau liberali, pe care ii respectam si ii asteptam dintotdeauna cu argumente si comentarii, sa accepte si aceasta versiune care justifica cea mai mare demonstratie stradala de dupa revolutie: Romania este o piata de desfacere cu statut nedeclarat dar evident de colonie. Fondul suveran de investitii avut in vedere deranjeaza multinationalele, poate si Fondul Proprietatea ramas romanesc cu numele. Marirea salariilor pe de o parte obliga multinationalele sa-si reduca profiturile si pe de alta parte, in virtutea unui slogan al anilor `70 vor spune ca marirea salariului minim va produce somaj suplimentar (evident, o motivatie falsa). Al treilea motiv de disperare al multinationalelor este ca paradisul fiscal in care traiesc si nu platesc impozit pe profit, de ani de zile impartind de la an la an bogatia creata in mod inegal intre patroni si fauritorii productiei va lua sfarsit prin programul PSD-ALDE
Asadar, dragi tineri corporatisti care munciti peste puteri pentru un castig pe masura, si manifestati cu credinta pentru schimbarea acestui guvern, nu faceti altceva decat sa renuntati la marirea salariilor proprii si sa va asteptati la o munca si mai intensa pentru ca profiturile sa creasca de la an la an. Fiti va rog constienti ca daca D-voastra veti putea rezista un timp in acest regim neomenos de munca, toti ceilalti salariati nu vor avea salariile marite iar parintii si bunicii vostri vor fi trait o luna cu bucuria unei pensii marite. Nu foarte mult, dar mult mai mult decat s-a intamplat in ultimii 15 ani.
Despre legile propuse "pentru Dragnea" cred ca v-ati lamurit intre timp, caci stiti sa cititi o lege si sa o interpretati.

Gheorghe Burz Intrebare: ce se întâmpla cu Automobile Pitești dacă n-o curățau francezii de căpușe?

Cornelius Scipio Intrebarea dvs insinueaza ca se demonstreaza in strada pentru descapusarea corporatismului?

Smaranda Dobrescu Francezii au eficientizat productia.Probabil ca au schimbat si modernizat tehnologia de fabricatie, au automatizat. Inevitabil, au rezultat someri. Acesta este un proces consecutiv modernizarii procesului de productie nu cresterii salariului minim
Statul francez controlează 15% din acţiunile grupului Renault, un procent similar fiind controlat de grupul Nissan. Holdingul german Daimler AG are 3% din titlurile Renault, iar angajaţii 3,06%. Peste 62% din acţiunile constructorului francez sunt listate la bursă. Dacia şi-a consolidat poziţia de cea mai mare companie din România după ce a înregistrat o cifră de afaceri de 4,24 miliarde de euro în România în 2014, în creştere de la 4,16 mld. euro în 2013.

In strada cei care demonstreaza fac jocul corporatiilor, Multi, intr-un mod inocent.

Roxana Antohi Ce se intampla acum este de domeniul absurdului ! As putea rezuma cu titlul piesei lui Shakespeare Mult zgomot pentru nimic
Se pune întrebarea ; Cui foloseste acest Zgomot. Ca tarii in nici un caz.

Doina Nicolescu Eu mi-am pus aceasta intrebare. Am vazut ca au sprijinul popularilor europeni. Banuiesc ca este ceva in programul de guvernare care ii deranjeaza. Poate fondul national de dezvoltare?

Casandra Troya Şi absenţa, pentru prima dată în ultimele două decenii, a oricărui angajament de privatizare. A ceea ce a mai rămas în proprietate publică, totală sau parţială. Şi absenţa oricîror referiri la privatizarea sistemului de sănătate sau a sistemului de penitenciare.Şi lipseşte şi angajamentul de "moderare salarială". Şi altele de acest gen. Bani, nulţi bani. Afaceri, multe afaceri. Evident, gărgăunii care umplu pieţele vor avea şi ei satisfacţia amintirilor gloriase din aceste zile pentru anii în care ei vor trăi prost. Sau familiile lor. Mă tem că deficitul de iod devine foarte problematic în România. Mulţi idioţi.

Smaranda Dobrescu http://www.bzi.ro/romanii-trebuie-sa-stie-adevarul-iata...

Romanii trebuie sa stie adevarul! Iata de ce au scos multinationalele oamenii in…

BZI.RO

Doina Nicolescu Problema este cand se va trezi poporul roman.

Alexandru Cosmin Codreanu Din cauza modului in care varful PSD gestioneaza aceasta criza merita sa incepem sa ne punem intrebarea daca nu cumva "dizolvarea" PSD-ului (caci acum nu mai poate fi vorba doar de mazilirea unui guvern) este o treaba care se produce din interior, cu compkicitatea baietilor de la butoane.

Nu pot accepta ca varful PSD nu putea comunica mai bine proiectele sale. Nu pot accepta ca varful PSD risca tot doar pentru ca nu mai are rabdare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 19 februarie 2017

De ce trebuie inlaturat Guvernul?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv