Pe facebook: Mizerabil, Domnule Presedinte!

miercuri, 22 februarie 2017

Mizerabil, Domnule Presedinte!

Mizerabil, Domnule Presedinte! – 3 februarie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

"Aştept cu nerăbdare să văd cum încheiaţi această aventură periculoasă, în care, în locul calmului la care vă obligă rolul de moderator prevăzut de Constituţie, aţi adus tensiunea şi pericolul, instigarea şi o grosolană nepricepere de a conduce ţara!"

Mizerabil, domnule preşedinte! Mizerabil!

Aţi ieşit în faţa poporului român să anunţaţi un fals. V-aţi luat blana de patriot şi aţi anunţat cumplita veste a fuzionării DIICOT cu DNA, apoi aţi încheiat, ca un propagandist, cu: „Jos mîiinile de pe DNA!". Trecem deocamdată peste faptul că, din toate informaţiile pe care le-am aflat, DNA este o...

M.COTIDIANUL.RO

Alexandru Stanescu Acest punct de vedere din păcate , vine în confirmarea a ce am intuit mai de mult , de la alegerea lui ca președinte ! Securitatea și-a pus și si-a spus ce-a dorit !
Carmen , fică de securist influent !
Iohanis ajuns primar !
Iohanis înfigând cuțitul pe la spate lui Crin Anonescu !
Iohanis ajuns presedinte ! Practicile băsescului se continuă cu religiozitate !
Guvernul meu !
Alegeri absolut normale !
Președintele declară război țării nu PSD !
Rezultatul se vede !

Ioan Sorin Leoveanu Problema pare să stea în întelesul expresiei 'Citim si ne considerăm informati'. Poate că ce citim nu este adevărat, verifică cineva?

Alexandru Stanescu Dacă mi-ati råspuns mie , vă mulțumesc pentru onoarea acordată (sau nu)
1. Îmi plac cuțuleii ! (din foto)
2. Sânt observații strict personale , nu doresc a l impune nimănui.
3. A respecta un vot covârșitor reprezintă regula democrației . Altfel ....

Alexandru Stanescu Nu numai fb. reprezintă o sursă de informare ! Vă asigur de asta ! Nu iau de bun ce unii consideră că ce-ti convine aia-i realitatea !

Ioan Sorin Leoveanu Unele zone din servicii au interese proprii pe care încearcă să le impună întregii tări. La asta mă refeream. De cînd cu Anaconda lui Coldea, si a altor personaje, totul trebuie verificat cu grije.

Anna Zelinski Domnule Leoveanu, sigur că nu tot ceea ce citim poate fi adevarat, dar Cornel Nistorescu descrie în articol realitatea pe care o trrăim, o vedem cu ochii noștri. Este nevoie să verificăm că președintele nu-și exercită rolul de mediator, inlocuindu-l cu cel de instigator, că politica externă este înlocuită cu denigrarea țării, că dovedește o îndărătnicie dubioasă în a-și impune voința și certitudinile.

Alexandru Stanescu Ăl de pe gard e carpatin autentic ! Și după părerea stăpânului , al dracu' de frumos ! Stăpanul find eu . (Ce țigan nu-și laudă cortu') Ca stăpân vă mărturisesc că-și onorează cu brio rasa !
Dacă și nația asta ar proceda la fel ...

Ioan Sorin Leoveanu Frumos Cîine, îmi plac ciobanestii si cîinii de vînătoare, sunt foarte isteti si au multă initiativă, iar unele rase sunt tare greu de manipulat, spre deosebire de ciobanescul german, care se prinde mai greu, sau este mai comod, sau vrea sa-ti facă pe plac. Chestie de dresaj.

Doina Nicolescu Probabil domnul presedinte a citit sondajele si a aplicat ce politica a crezut dansul. Nu conteaza ca arunca tara in haos in schimbul a catorva procente.

Smaranda Dobrescu "instigarea opiniei publice la manifestări de stradă ca mijloace de luptă politică sînt extrem de periculoase tocmai pentru democraţia invocată de cei care protestează. Poate că e bine să le reamintim lui Klaus Iohannis şi Laurei Codruţa Kovesi că Ion Iliescu este trimis acum în judecată pentru exact aceeaşi faptă petrecută în timpul mineriadei din 1990: instigarea la violenţă prin chemarea minerilor în Bucureşti!"
http://www.cotidianul.ro/comisia-de-la-venetia-recomanda.../

Comisia de la Veneţia recomandă un prag şi mai înalt pentru incriminarea abuzului în…

COTIDIANUL.RO

Preda Mihailescu Sa nu cobim totusi - inca sunt niste tineri entuziasti si dezorientati. Departe de a fi mineri - altii au adus niste suporteri sportivi, se pare mai agresivi. Pana la mineri sunt trepte - nu spun ca nu pot fi trecute, sper insa ca nu.

Ioan Sorin Leoveanu Nici o problemă, nu vin minerii, nu mai au de unde, le-au luat si pielea de pe ei. Vin însă vecini nostrii buni, ne rezolvă definitiv. Prea ne doare capul si nu am învătat nimic din Maidanul altora.

Smaranda Dobrescu Daca Coldea, prietenul si premiatul ambasadelor a plecat, or mai fi ramas acolo si alte ramuri: una, doua...

Ioan Sorin Leoveanu Si nu-l cumpăra ambasadele, are si pensie mică, este încă verde si poate pune umărul sa-i rezolve si pe ei. Ar mai fi un marinar cu gasca lui, scump dar face, niste gică contra prin fată la Guvern si altii ca ei. Nu cumpăra anbasadele, facem reducere, să le facă lor Maidan.

Smaranda Dobrescu Exista totusi o usoara nesiguranta asupra beneficiarilor maidanului. Sa fie oare atat de ironica manifestatia asta incat sa nu stie manifestantii ca nu servesc chiar pe preferatii lor?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 februarie 2017

Mizerabil, Domnule Presedinte!

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv