Pe facebook: Curatenia tehnocrata de primavara

marți, 23 februarie 2016

Curatenia tehnocrata de primavara

Curatenia tehnocrata de primavara – 13 februarie 2016

Smaranda Dobrescu

Avand in vedere umorul negru, as fi prezentat aceste remarci ca o postare de uichend. Ma veti intelege, sper, de ce m-am razgandit:
"Curătenia continuă, MCV continuă, reforma continuă, statul de drept se consolidează, din când in când mai lipsesc vreo 2000 de medicamente din farmacii. PIB-ul României creste dar profitul marilor corporatii merge la export. Operatiile politice reusesc, sub supravegherea unor medici din străinătate. Din păcate, „pacientul" rămâne in sala de reanimare. Care, oricum, este inchiriată si dată in plată."

Curătenia tehnocrată de primăvară

Se intâmplă, in ultimile săptămâni ceea ce prefiguram si ceea ce era de asteptat - sunt pusi oamenii "guvernului meu" in posturile importante ale administratiei si mecanismelor de control, i...

NASTASE.WORDPRESS.COM

Draghi Puterity ... iar Presedintele e la München unde se discuta cu lobby-ul industriei de armament germane despre... securitate.

Smaranda Dobrescu Aduce noi investitori; marele avantaj de moment al nostru nu mai rezida in salariile mici, ci in lipsa refugiatilor.. Ca profitul se repatriaza oricum.

Prospectiv A-z .
Domnul Nastase candideaza pentru pozitia de ironizator sef?

Cu siguranta savurez acest text, dar asa cum se intreaba si un comentator al sau, ce-i de facut?

Mihai Ion Turcu Draghi Puterity@ am purtat la spate, la piept, la sold, la picior, intre picioare, sub cap si in dreptul ochiului , una an si 8 luni un AKM fabricat la Cugir unde lucra ca inginer fratele meu. In 1990 a trebuit sa ne taiem si topim armele si sa ne lichidam depozitele de munitii. Fabricile ???? , e secret ca nu mai prea sunt. Acum trebuie sa cumaparm ce altadata asiguram pentru noi si exportam. AKM era o arma fosrte buna.

Dinica Roman Orice arma e mai buna decat lipsa.

Mihai Ion Turcu Depine de situatia celorlalti in aceasta privinta. UE s-au dezarmat avand garantia (?) ca SUA va apara UE. SUA cheltuieste (si castiga) enorm porin inarmare. SUA a atras atentia ca nu intelege sa sacrifice oameni si bani pentru a apara UE decat in ultimul moment, daca se va dovedi ca UE este in situatia de a fi copletite de un inamic care ar porni razboi impotriva statelor UE. Ue sunr somate sa aloce minimum 2% din PIB pentru inarmare doar ca reinarmarea dureaza si doar armele fara armate nu insemneaza nimic. Este foarete greu sa fie pus la loc ce a fost pierdut. prontre acestea vointa de a ne apara. Defetismul este in floare.

Dinica Roman Toti si-au redus armatele, inclusiv USA. Dupa aceea s-au creat motive pentru reinarmare iar dezarmarea apare ca o reciclare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 23 februarie 2016

Curatenia tehnocrata de primavara

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv