Pe facebook: China si poluarea planetei

marți, 23 februarie 2016

China si poluarea planetei

cHINA SI POLUAREA PLANETEI – 8 fbruarie 2016

Smaranda Dobrescu

Recunosc dezvoltarea economica a Chinei, recunosc o mare putere cu potential economic inca in crestere. Fara nicio intentie propagandistica tin insa sa va arat si niste aspecte mai ascunse ale vietii cotidiene din China (material care circula pe net). Ultima imagine reprezinta o portiune din Marele Zid chinezesc.

Prospectiv A-z .
Asa au aratat toate in drumul lor spre 'emanciparea', citeste distrugerea, habitatului cu eficienta maxima.

Noile venite doar comprima si mai tare ceea ce altora le-au luat decenii/secole sa faca. Adica in China vom gasi o densitate de sublim si destitutie mai mare decat in modelele ce au precedat-o.

Cei care se uita spe China ca la un model scapa din vedere limitele ecologice, deja prea mult incercate de Vest. China, India si restul Asiei nu vor aduce iluminarea caci tot materialismul le anima si pe acestea.

Prospectiv A-z .
https://en.wikipedia.org/wiki/Gaia_hypothesis

Gaia hypothesis - Wikipedia, the free encyclopedia

EN.WIKIPEDIA.ORG

Smaranda Dobrescu Lovelock, autorul filosofiei Gaia retine din neodarwinism ideea ca genetica are ca rol adaptarea cat mai buna a speciilor la mediul in care traiesc. El a dezvoltat astfel un concept mixt, cel al ecoevolutiei care defineste materia vie ca pe o proprietate emergenta a ecosistemului; Astfel, fiecare specie isi urmeaza propriul interes iar combinatia actiunilor lor contrabalanseaza efectele schimbarilor de mediu.Ori Darwin stipuleaza ca mediul modifica speciile si nu invers, si acesta este unul din motivele pentru care ne apropiem cu rezerva de Gaia. Daca s-ar adapta toate la mediu, abia atunci am gandi ca Dumnezen a facut lumea perfecta, in continua perfectionare fara sa ia in seama toate greselile majore ale oamenilor. Din pacate, gresim, trebuie sa si platim...

Preda Mihailescu "the Gaia hypothesis continues to attract criticism, and today some scientists consider it to be only weakly supported by, or at odds with, the available evidence" - doamne, doamne, nu exista superstitie mai veninoasa decat superstitia oamenilor de stiinta. Weekly supported - de parca darwinismul ar fi strongly supported, sau ar fi putut cineva macar cu aproximatie desena procesul de trecere de la peste la gaina! Cat despre spaima de teleologie, ea este foarte stiintifica! Eu credeam ca stiinta se desvolta din ipoteze si verificari - dar se pare ca exista ipoteze placute si ipoteze neplacute.

Prospectiv A-z .
Ipotezele neplacute sunt cele holistice, contrare reductionismului, care ar putea expune falimentul sistemului desi componente ale sale par a merge perfect.

Prospectiv A-z .
Sa ne linistim, pare a ne persifla Boiá, ca grijile noastre nu-s decat scenarii si psihoze!

http://www.observatorcultural.ro/.../schimbarea.../

Schimbarea climatică, o „religie"? - Observator Cultural

OBSERVATORCULTURAL.RO

Dinica Roman http://www.theatlantic.com/.../and-then-there-was.../390501/

And Then There Was One

Across China, where new developments are keeping pace with the rapidly growing economy, reports…

THEATLANTIC.COM|DE ALAN TAYLOR

Smaranda Dobrescu Aceste nail-houses pot fi un semn ca in China s-a schimbat ceva si poate se va mai schimba..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 23 februarie 2016

China si poluarea planetei

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv