Despre legile norvegiene de protectie a copilului – 18 ianuarie 2016
Mă distrează la culme (ca să nu zic că mă înfurie) textele politice corect apropo de cazul norvegian. Acolo lucrurile sunt extrem de simple- e o instituție care face ce vrea ea- vezi Doamne că așa de bune sunt legile în Norvegia că instituția nu poate greși.
Și cam asta e și cu textele de apărare:
1. Părinții sunt "abuzori" . De la o palmă sau un zgâlțâit s-a trecut la termenul, de abuzori, de parcă le-ar fi făcut cine știe ce copiilor. Atenție ! Copiii nu s-au plâns că sunt maltratați ci pur și simplu au spus că uneori se mai pune de o corecție fizică. Nu e cazul unei greve din acest motiv- și de fapt nu e nici un caz- pentru că copiii sunt fericiți în familie- așa cum e ea.
2. Se încalcă intimitatea copilului- de aceea instituția cu nume pe care refuz să-l rețin nu dă detalii. Aceasta e cea mai mare porcărie posibilă. Deja se știe numele de familie, se cunosc copiiii- familia a făcut dezvăluirile. Ce mare intimitate se mai protejează ? Aici dacă corelăm cu punctul 1- cu abuzorii- mass-media "corectă" face niște aluzii înfricoșătoare. Faptul că Gigică a luat când era mic o palmă peste cap de la tac-su care l-a prins că fumează sau că și-a luat o bere- e un fâs.
3. Legile norvegiene sunt bune. Aiurea. Orice lege care nu vine de la Dumnezeu e perfectibilă. Uitându-ne cum sunt date legile în România și gândindu-ne că nu sunt toți Nobelii în parlamentul norvegian ne dăm seama că poate fi vorba despre o lege extrem de proastă.
4. Să nu ne stricăm relațiile. Aici iarăși e o porcărie imensă. Da, Norvegia dă niște granturi care nu înseamnă nimic. Se poate renunța foarte bine la acele granturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu