Pe facebook: Alienare parentala

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Alienare parentala

Alienare parentala – 20 ianuarie 2016

Preda Mihailescu

United Nations Secretary-General, General Assembly, Economic and Social Council, Office of...

Professionals in different disciplines identified and defined Parental Alienation as the pervasive practice of one parent against the other parent to destroy the…

CHANGE.ORG

Mihai Ion Turcu Dupa parinti care au obligatii legale fata de copii , statul este protectorul cetatenilor, a celor minori in special. Externalizarea si transformarea in afacere (cu statul) a acestei atributiuni este o enorma eroare. Acesti oameni sunt interesati sa aiba obiect al afacerii din care deduc venituri.

Prospectiv A-z Foarte corecta remarca dvs.; am putea s-o generalizam caci planul e sa ne stoarca sectorul privat, cel putin pana cand o noua generatie n-o sa mai stie de ce sa se fereasca.

Prospectiv A-z http://www.cotidianul.ro/cazul-bodnariu-discutat-in.../

Cazul Bodnariu, discutat în Parlamentul European

COTIDIANUL.RO

Preda Mihailescu Ei, mai este si o anumita doctrina a familiei ca nucleu mic burghez depasit, o teorie care afirma explicit - asa cum a facut-o un prim ministru Norvegian - ca este fals a pretinde ca parintii naturali sunt cei mai indicatii pentru cresterea propriilor copii. Cine stie ce avantaje de degenerare a societatii are aceasta teorie. La prima vedere pare ca se risipesc sume imense de bani si castigul este la tot felul de trantori care sunt "familiiile custode", "expertii" sau chiar delationistii platiti. Poate insa ca in spate se ascund mecanisme mai rafinate de a face un transfer de bani din public in privat? ... After all, protectia copiilor este in interesul tuturor, deci trebuie platita de toti - dar dupa ce oamenii se obisnuiesc cu aberatia, pot sa se iveasca companii private care fac aceasta munca plina de raspundere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Alienare parentala

Preda Mihailescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv