Pe facebook: Declaratiile magistratiilor

miercuri, 27 ianuarie 2016

Declaratiile magistratiilor

Declaratiile magistratilor – 19 ianuarie 2016

Alexandru Botu

Stire:

CSAT a verificat, prin instituțiile abilitate, veridicitatea declarațiilor depuse de către magistrați. În urma verificărilor, s-a constatat că magistrații nu sunt informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.

Raspunsul este deja cunoscut si nu acesta este motivul pentru care m-am gandit sa intervin, ci acela ca in conditiile in care legea interzice desconspirarea, intrebarea nu trebuia formulata de oricine, ci de un logician, care sa contina negarea negatiei si sa determine chiar un raspuns, nepenalizabil. Incearca cineva?

Adrian Severin Exact dle Botu! Cine sunt ofiterii sub acoperire, numai cei care i-au acoperit - respectiv serviciile secrete - stiu. Potrivit legii, acestora li se interzice sa ii divulge pe ofiterii acoperiti. Or, tocmai lor li s-a cerut sa spuna care sunt ofiterii acoperiti din magistratura. Nici nu se putea cere altcuiva pt ca altcineva nici nu stia. Asa ca si fara intrebare, raspunsul era cunoscut. Ceea ce s-a probat astfel este doar ca dl Klaus Johannis este un urmas demn al lui Eugen Ionescu. Deci neamtul este bun roman. Am zis!

Mihai Ion Turcu Alternativa ar fi fost ca unii si altii sa fi emis supozitii. Periculos. Ce oiate sa faca CSAT (KWI) este sa "recomande" serviciilor discrete sa-si abandoneze legaturile informative din sistemul justitiei. Intrebare : Cine controleaza efectiv in acest moment "sustitia" , in care justitie se intampla o serie de grozavii ( vezi deciziile de retrocedare de domenii feudale unor descendenti de familii nobiliare, ignorand reformele agrare , despagubirile acordate de stat la exproprieri , nationalizarile etc.)toate suspecte de mita sau trafic de influenta). (!?). CSM ???

Adrian Severin Justiția dle Turcu, este cea mai nereformată dintre puterile statului. Este nevoie de o reformă a justiției. Orice altceva este doar un paliativ ridicol.

Alexandru Botu Un ofiter sub acoperire ( in magistratura) poate sa jure drept ca spune adevarul si numai adevarul?

Mihai Ion Turcu Adrian Severin Da , se asteapta ca justitia sa se reformeze insasi si foarte putini politicieni indraznesc sa vorbeasca macar de interventii politice in sensul reformei. Daca ar vorbi ne-am trezi imediat cu vreun Halil Passa de la Bruxelles sau si mai grav cu vre-o Domana Nullan care sa fluture MCV-uri si alte steaguri cu pajure si zmei pentru a sanctiona sabotarea "statului de drept".

Delia Bogdan Alexandru Botu evident! un ofiter acoperit poate sa jure si pe mama lui ca spune numai si numai adevarul!

Alexandru Botu Delia Bogdan, este treaba lui. Sa jure, sa injure, sa abjure...De jure!...

Gheorghe Gradinaru Mihai Ion Turcu cu tor respectul dar CSAT ul chiar poate face mai mult decat "sa recomande" serviciilor secrete.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 27 ianuarie 2016

Declaratiile magistratiilor

Alexandru Botu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv