Pe facebook: Cat de aproape este sfarsitul "Europei germane" ?

luni, 25 ianuarie 2016

Cat de aproape este sfarsitul "Europei germane" ?

Cat de aproape este sfarsitul „Europei germane"... – 18 ianuarie 2016

Smaranda Dobrescu

în Europa se afirmă tot mai mult alianțe deja existente sau ad-hoc. Este cazul Grupului de la Visegrad, care și-a regăsit unitatea pe o platformă anti-imigrație și, implicit, anti-Merkel. Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia se opun acestei politici si Bruxelles-ul este neputincios în fața adoptării unor linii politice, instituțiile UE pot reacționa bine doar atunci când are loc încălcarea legislației europene, nu adoptarea unei anumite ideologii.Comisia Eurpeană a lansat o investigație în cazul reformelor aplicate in Polonia la Curtea Constituțională și în apresă, cu scopul declarat de a impune un mecanism de verificare Varșoviei, însă cazurile precedente arată că aici este vorba mai mult despre retorica."

Probabil ca aceste tari nu au avut europarlamentari sa ceara cu tarie instituirea MCV si amanarea la calende a vizei Schengen..

Cât de aproape este sfârșitul "Europei germane" a Angelei Merkel

De regulă, creștin-democrații germani din cadrul PPE se adună cu câteva ore înainte de summit-urile europene pentru a lua decizii pe care ulterior le impun…

COTIDIANUL.RO

Smaranda Dobrescu Se pare ca de la inceputurile sale UE nu a avut o viziune clara asupra rolului si viitorului sau ca uniune monetara. In momentul in care devenise vizibil ca aceasta nu poate functiona daca nu are o politica bancara si financiara armonizata, cand s-a constatat ca o Uniune politica s-ar justifica, deja Germania apucase sa devina liderul economic al Europei fara sa propuna pasii urmatori in conditiile in care criza in general si a monedei euro in particular au oferit suficiente motive de reflectie.
Ce s-ar putea spune este ca Europa germana nu functioneaza si nu a functionat pana in prezent. Idei noi, lume noua, reanalizarea federalizarii, ar fi poate niste solutii. Poate.

Prospectiv A-z Citate din text: "Carnegie Eurpe adâncește"

'În viziunea Martei Dassu, director pentru afaceri europene la Institutul Aspen, Merkel nu pierde nici Europa și nici Germania, în ciuda ascensiunii evidente a unor partide anti-sistem precum Alternativa pentru Germania. "Europa ar trebui să se teamă de o Germanie slabă, nu de o Germanie puternică"' Mi se pare mie sau Marta se joaca de-a paradoxul? Oricum, slab sau puternic trebuie definit in raport cu ceva. Se pare ca rezolvarea vine indirect, 2 randuri mai la vale: "Sunt trei condiții pentru ca Merkel să rămână liderul Europei: Germania trebuie să gestioneze cu succes negocierile cu Londra pentru reformarea tratatelor UE, trebuie ca Europa să înceapă să-și revină economic, trebuie ca Franța și Italia să își mențină relația apropiată cu Berlinul, în ciuda criticilor recente aduse lui Merkel de premierul Matteo Renzi." Abia acum stim si noi ce vrea sa ne spuna doamna Aspen, revedeti mai ales prima conditie!

In sfarsit, "În cele din urmă, o viziune mai critică la adresa lui Merkel din partea lui Ulrike Guerot, director al Școlii Europene de Guvernanță din Berlin. Merkel nu poate să piardă Europa, spune ea, atât timp cât ea nu a avut niciodată Europa." Noi am remarcat-o deja pe Ulrike la Grup, la acel timp tocmai plecase dela un think tank la Soros Europa...

Smaranda Dobrescu De ce ar trebui sa se teama Europa de o Germanie slaba? Nu dorinta ca Germania sa fie oprita sa devina prea rapid o forta economica puternica, de necontrolat a fost unul din scopurile crearii UE? Sigur ca e paradoxal caci pentru a ramane puternica Germania are de indeplinit trei conditii deloc simple. Poate cu GB se va cadea la o intelegere (daca se poate cu controlul si limitarea liberei circulatii a fortei de munca si eventual dreptul de veto in PE a reprezentantilor tarilor puternice), dar problemele din Italia, Spania, cele cu grupul refacut de la Visegrad, si mai ales cu noua conducere din viitor a Frantei, ma indoiesc ca vor conferi Germaniei acelasi rol de lider al Europei. In acceptiunea analistei. Realitatea poate fi mult diferita.

Prospectiv A-z Acele 3 conditii n-au nimic de-a face cu puterea absoluta a Germaniei, ci cu puterea ei acceptata/acceptabila.

Smaranda Dobrescu Din ce in ce mai ingrijorati de fluxul continuu de refugiati chiar si in timpul iernii, Merkel si Juncker cauta sa convinga prin orice mijloace, fara baza legala in Constitutiile tarilor ca rezolvarea acestei crize nu este o problema a Germaniei ci a intregii Europe, in caz ca unele tari nu au inteles inca.
https://www.yahoo.com/.../end-europe-berlin-brussels...

End of Europe? Berlin, Brussels' shock tactic on migrants

NEWS.YAHOO.COM|DE ALASTAIR MACDONALD AND NOAH BARKIN

Prospectiv A-z Formal, si-au adus aminte de principiul solidaritatii; informal, se implementeaza primul pas din ordinul de destructurare. Nefericitii astia sunt directionati de fapt catre centrul de succes/putere EUropean/a, redistribuirea n-are cum sa functioneze decat daca se renunta la Schengen.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 25 ianuarie 2016

Cat de aproape este sfarsitul "Europei germane" ?

Cat de aproape este sfarsitul „Europei germane"... – 18 ianuarie 2016

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv