Pe facebook: The Modernization of Romania and Russian menace

The modernization of Romania anf „Russian menace" – 15 ianuarie 2016

Following is a lesson in comparative policy by the historian Mircea Platon. Romania's not being a major European power has made it into the object of a series of designs, which since the second half of the 19th century have been presented to Romanians as modernization projects. Defining and pursuing the national interest becomes, in countries like Romania, akin to a high wire act. Indeed, the difficulty of acting according to their own interests revisits the Romanians, citizens and elites alike, with the frequency of the major discontinuities reshaping the world (WWI, WWII, Cold War, and the compressed life-cycle of the uni-polar world).

Platon's study delivers a longitudinal analysis of sorts centered on the Romanian elites' positioning relative to the overbearing neighbor to the East, Czarist Russia, USSR, and now the Russian Federation. One additional comparative dimension of the study is the assessment of the balancing act of national interest West Germany performed between the two superpowers of the Cold War.

The student of Romanian history learns several aspects that add substance to the usual schemes in which history is being transmitted and received. The student and practitioner of policy is also well served by the bi-dimensional comparisons between then and now, respectively the Romanian and German pursuits of national interest. The skeptics of policy comparisons could argue, on epistemological grounds, that No man ever steps in the same river twice, but practitioners in pursuit of their country's national interest would be well advised to take notice.

Grupul Prospectiv™ : The Modernization of Romania and the "Russian Menace" – Mircea Platon

BLOG.PROSPECTIV.ORG|DE GRUPUL PROSPECTIV

Prospectiv A-z Este interesant sa remarcam cum in Romania se dezvoltase o scoala nationala de politica externa timpurie (Vaida-Voevod, Take Ionescu, Nicolae Titulescu).

Pe timpul Razboiului Rece am avut o alta scoala, pentru aceasta Mircea Platon trimite cititorul curios la lucrarile lui Larry Watts.

Se pare ca in ultimii 26 de ani am avut un reinceput de scoala de politica externa care s-a sfarsit in 2005, odata cu instalarea Regimului Basescu si in jurul intrarii Romaniei in Cluburi. Dupa 2005, politica externa romaneasca a fost resetata in termenii Cluburilor si practicata in termeni straini diplomatiei, desi aici as lasa coprospectivii cu expunere directa la domeniu sa elaboreze (Adrian Severin & Gheorghe Gradinaru).

Octavian Lupu Nu doresc sa intru intr-o polemica istorica pe care nu am s-o pot sustine cu aparatul cercetatorului si bagajul sau de cunostinte. Asta nu inseamna ca nu stiu cate ceva despre istoricul relatiilor romano-ruse in decursul istoriei dupa cum mai stiu si cate ceva despre propaganda. Asa ca am sa fiu cat se poate de sintetic: voi pune la randul meu intre ghilimele Amenintarea Rusa cand trupele rusesti vor fi retrase din Transnistria, cand Rusia va inceta sa se amestece in politica interna si externa a Republicii Moldova si mai ales atunci cand dl Putin isi va retrage declaratia facuta recent publicatiei Bild si anume ca domnia sa este mai putin interesat de granite si mai mult de soarta conationalilor sai rusi care traiesc inlauntrul unor foste teritorii cotropite si care incearca din rasputeri sa-si gaseasca o identitate proprie fiind ajutate de minoritatea rusa in aceeiasi masura in care suntem noi ajutati de minoritatea maghiara. Precizare: cunosc faptul ca declaratia d-lui Putin se bazeaza pe pe porcaria facuta de facto si de jure de catre occident in Kosovo. Deocamdata vad ca rezistam la a ne insusi si noi acest "acquis" al dreptului international si sper sa o facem in continuare. Pe meleagurile noastre a existat si inca mai exista practica de a umbla cu cioara vopsita. A umbla insa cu Ursul rusesc vopsit in Panda mi se pare a fi o provocare aproape imposibila chiar si pentru cel mai priceput ursar. Imi cer scuze pentru persoanele obisnuite cu fariseismul limbajului diplomatic.

Prospectiv A-z Domnule Lupu, ma intreb daca am citit oare acelasi text. Spun asta deoarece nu disting niciun urs vopsit in Panda. Istoricul Mircea Platon arata cum s-a facut politica externa romaneasca (si germana), pe dimensiunea sa ruseasca, sub calauza interesului national in diferite vremuri. Toate acestea sunt prezentate in contradistinctie cu politica externa din timpul Regimului Basescu de cand observam ca interesul national a disparut ca preocupare si rezultate, fiind inlocuit de formule si chiote anti-rusesti de 2 lei.

Pe marginea acestui ultim punct de vedere, am scris de atatea ori aici: Daca Basescu era serios fata de aliati si realmente l-ar fi macinat problema rusa, ar fi facut alocarile corespunzatoare (si angajate) pentru Armata si n-ar fi praduit pe mana fratelui sau si ale lui Bout dotarile si asa debile ale Armatei. In plus si in treacat, nu pulveriza natiunea romana...

Smaranda Dobrescu Domnule Octavian Lupu, dimensiunea ruseasca a politicii externe germane a avut de la inceput drept scop reunificarea Germaniei care nu s-ar fi putut face doar cu acord SUA: Germania de Est era doar controlata de rusi. A fost un deziderat national major, fara sa pot spune ca a fost si in avantajul Europei. Despre politica romaneasca externa am intors aici la Grup variantele pe toate partile, acceptand in mare masura varianta lui Larry Watts.

Prospectiv A-z Daca mi-e permis, as adauga ca germanii au demonstrat o combinatie de idealism si pragmatism. Reunirea e una, mai aproape de idealism, dar relansarea economica si evitarea holocaustului nuclear ce i-ar fi terminat intai pe germani au fost elementele pragmatice ale unui joc al carui castig in cazul lor te face sa gandesti la destin national.

Mircea Platon Folosesc ghilimelele pentru a indica faptul ca ma refer la un concept, la un trop propagandistic.

Mircea Platon In rest, totul e deja istorie. De care stim, in Romania, prea putin.

Mircea Platon Nu pot sa nu ma gandesc la Sadoveanu (stiu, alt "comunist imputit" conform unora), care scria asa: "Cuconu Vichentie subliniază rolul lor de camuflaj retoric al adevăratelor probleme ale României pregătindu-se de intrarea în Primul Război Mondial. Ţăranul român era propulsat în galeria supermanilor pentru a putea fi lăsat mai uşor în voia soartei. Calităţile sale mitice prevalau în faţa nevoilor sale reale: „Cînd a fost vorba să intrăm în războiu, observam cuiva că nu prea avem încălţăminte, haine groase şi mănuşi pentru iarnă. Era să-mi aprind paie în cap. Ţăranul nostru? Dar ţăranul nostru e cel mai răbdător şi cel mai rezistent! Mănuşi? Dar ce-i ţăranul nostru? Şoacăţă? ca să-i trebuiască mănuşi?" La observaţia că bulgarii au mai multe şcoli pentru popor decît românii, retorica patriotardă răspunde cu un nou bombardament de clişee care previn acţiunea directă, ameliorantă: „Cum? Se poate să vorbesc aşa despre un inamic? Ş'apoi dacă au şcoli! Sînt nişte proşti. Pe cînd ţăranul nostru, se ştie, e cel mai inteligent din Europa.""http://convorbiri-literare.ro/?p=5598

Smaranda Dobrescu Cam asa era taranul roman in timpul primului razboi mondial:

Prospectiv A-z Aha, nu stiam ca in evaluarea mea a situatiei dupa Basescu eram... sadovenian

Mircea Platon Smaranda Dobrescu Fugi de-aici, draga Smaranda! Nu vezi ca e propaganda germana, dusmanoasa? emoticon smile Taranul roman era complet echipat de lupta.

Prospectiv A-z Iata un raspuns si din partea lui Adrian Nastase:

Diplomatia românească – remorcă sau avangardă ?

Politica internatională devine tot mai complicată. Nu trebuie neapărat să-l citim pe Kaplan pentru a intelege că Europa se află in ceată. SUA sunt blocate intr-un an de alegeri. Rusia se confruntă cu prea multe crize in acelasi timp. China scade ritmul economic si trece la o fază de functionare bazată pe consum intern. România pierde pe toate fronturile. Excesele de propagandă publică, lipsa de sprijin din partea UE – preocupată mai mult de „vecinătatea sudică" -, actiunea de influentă si de amestec din partea Rusiei au determinat in ultimii ani o schimbare de directie la Chisinău. Proiectul Schengen a devenit o glumă anuală, in conditiile in care unele tări membre ale UE au anuntat deja suspendarea intelegerii respective. România se bate in continuare pentru un MCV bun („mândria de a fi români si mai buni decât bulgarii") care să disloce elita locală si capitalul autohton in favoarea celui străin si să ne „bage" in Schengen, chiar daca spatiul asta practic nu mai există după ce Europa a devenit o Arcă a lui Noe.

In materie de politică externă, România a devenit un copil ascultător, la remorca deciziilor marilor puteri. Am iesit de pe piata iraniană (traditională pentru noi) in urma sanctiunilor. Acum, când marile puteri au decis ridicarea sanctiunilor si reluarea legaturilor cu Iranul, pentru motive strategice si economice, marile companii occidentale sunt pregătite să ocupe, din nou piata de la Teheran, in timp ce companiile românesti ar trebui să o ia de la zero (dacă ar mai avea forta necesară). In relatiile cu Cuba, la fel. Am asteptat un „feu vert" american si acum am pierdut startul – mă refer la datoria Cubei către România si un eventual swap pe zona de turism. Relatiile cu Taiwanul. Am urmat linia chineză. E ok. Dar lucrurile se schimbă. Săptămânal, au loc peste 800 de zboruri intre China si Taiwan. Chiar in conditiile noilor alegeri din Taiwan, drumul este inevitabil. Sunt numeroase alte exemple, in Maghreb, in Orientul Mijlociu. Am pierdut contactul cu cei care sunt la conducere in tările lor după ce au invătat in România.

In zona noastră, Polonia, Ungaria, Cehia isi schimbă abordările conformiste. In Tratatul de la Varsovia, România avea o voce singulară. Acum, ea pare doar un instrument al altora. Primim, din când in când, emisari si apoi functionăm pe pilot automat. Care sunt initiativele noastre de politică externă? In ce spatii geopolitice mai este prezentă România? Care sunt think tankurile pentru lansarea unor concepte, dezbateri, etc? Periodic, mai apare doar câte un guru pe contributors.ro si ne explică a posteriori lucrurile care s-au intâmplat fără noi sau cât de răi sunt rusii. Cei care stiu câte ceva din istorie, stiu si partile bune si cele rele ale Rusiei. Partea sigură este că ei vor continua să fie vecinii nostri. Americanii, in ultimii 70 de ani, au avut o istorie de „love and hate" cu rusii. Au făcut comert cu ei când a trebuit sau schimburi de spioni sau limitări de rachete. Va fi Donald Trump presedintele Americii – candidatul simpatizat de Putin? S-ar putea să avem surprize…

Yalta sau Malta au fost intelegeri ale marilor puteri pe spatele tărilor mici si asa va fi in continuare, dacă nu vom sti să ne apărăm propriile interese. Concluzia mea este clară. Complementar cu interesele comune in NATO sau UE, România trebuie să aibă mai mult curaj in afirmarea, in plan extern, a intereselor nationale – după ce si le va fi definit!

https://nastase.wordpress.com/.../diplomatia-romaneasca.../

Mircea Platon Teoria, ca teoria, dar "praftica" ne omoara.

Prospectiv A-z Iata si ce-i raspunde o cititoare lui AN:

ancapad
ianuarie 19, 2016 la 2:11 pm
hmmm. de ce atata ipocrita uimire? vedeti consecintele ineptitudinii diplomatiei autohtone, pentru tara Romania, adica pentru cetatenii ei nevinovati – oameni ce nu s-au aflat in pozitie de decizie … dar nu stiti de ce!!! nu a fost si nu este vorba despre contra-selectie!? despre continua, implacabila, atotsuverana metoda de selectie prin pile, cunostinte si relatii!? ar fi fost nevoie de meritocratie, pentru a ajunge la orice forma de kratia. cam tarziu sa va lamentati, nu? avem ceea ce am semanat. pardon, avem ceea ce ATI semanat.

__________________________

Va reveni Nastase cu clarificari, de exemplu, sa specifice ce a semnat el si ce a semnat Basescu? Sau cel putin cu explicatii succinte ale balantei decizionale si nu sute de pagini de dari de seama si imperative expediate...

De ce am asemenea exigente? Deocamdata, hai sa spunem ca motivul este ca premiantii care au luat Romania in primire dela Ceausescu genereaza asemenea asteptari. Dela colectia de soparle promovate de si pe langa acestia dintai, care insa conduc destinele Romaniei azi, n-am nicio asteptare.

Iata si un alt raspuns la acelasi text al lui AN despre politica externa romaneasca:

Amironesei Gabriel
ianuarie 19, 2016 la 3:23 pm
Fara sa fiu curtenitor, doresc sa va multumesc pentru radiografia contextului geopolitic international in care Romania se afla in prezent. Dar cu toate acestea, in afara de critica adusa celor care reprezinta „interesul national", ma refer la capacitate, implicare, clarviziune si nu in ultimul rand onestitate fata de realul simt patriotic, nu putem critica nimic, intrucat doar analizele fara strategii si actiuni subordonate unor tinte clare si realizabile, ne duce in zona lipsei obiectului criticii. Ca un simplu observator, atat cat inteleg eu, pot sustine doar ca politica externa a Romaniei(in afara celor 2 mari realizari NATO si UE si asta doar cu foarte mari sacrficii), se califica in conceptul de „copil ascultator" care daca se obrazniceste, este tras de urechi rapid si amenintat ca nu mai primeste bani de cheltuiala. „Parintii, Washington-ul si Bruxelles-ul atat de mult au vrut sa-l faca onest, sa nu mai fure din casa, incat timorat devenind nici cu ceilalti copii nu mai iese la joaca". Nu cred in birocratii de la Bruxelles care o fac pe ministrii si nici in Cel dintai Primar al tarii. Poate ca analistii si strategii de politica externa sunt unii dintre cei mai buni, dar mai trebuie sa existe si urechi si minti deschise si altii care sa fie dispusi sa faca.
Poate ca aducand critici permanente, observand tendintele si intuind oportunitatile, ceva se va putea face, pentru a nu ne trezi cu totul si cu totul izolati.
Pacat ca plecand de la statutul Romaniei in anul 1989 nu s-a putut realiza mai mult. Ma refer doar la pozitia pe care o avea Romania in raport cu China, Orientul Mijlociu, America Latina si Africa.

__________________________

Prospectiv A-z Observ in acest al doilea raspuns o atitudine post-factum mai pragmatica. Nu cred ca romanii premianti n-au fost pragmatici--de fapt, s-ar putea spune ca de acolo li/ni se trage.

Smaranda Dobrescu Pentru situatia prezenta se pare ca AN a avut aparatul foto la purtator. Aparat color. Unul alb-negru ar fi putut prinde chiar mai multe detalii.

Smaranda Dobrescu De exemplu, vizita D-nei Nuland care de data aceasta probabil ca a socotit instructiunile obisnuite venite in plic prea sumare si a venit sa se asigure ca numirea la DNA va fi conform succeselor inregistrate in lupta anticoruptie si ca vom avea parte in continuare de imboldul anti-coruptie pe prima pagina,iin primul plan al declaratiilor si preocuparilor.
Nu stiam ca Donald Trump ar fi preferatul lui Putin. Ar trebui sa devina si al nostru???

Prospectiv A-z Poate ca ia comanda de dulciuri&piscoturi...

Mircea Platon Oricum, AN joaca intotdeauna cu prudenta. Deci e bine ca pana si un om prudent care, in general, sintetizeaza "intelepciunea zilei", gandirea mainstream, a ajuns la concluzia ca doar daca jucam pentru altii ne putem permite sa fim atat de fermi in declaratii si ca politica interesului national cere, de fapt, o mai mare flexibilitate.

Prospectiv A-z Interesul national este o notiune de facto desueta cu elitele la vedere ale Romaniei, si aici in SUA, aceasta duce gandul mai degraba la numele unei publicatii.

Prospectiv A-z "Volens nolens s-a ajuns și la: furați, băieți, miliarde, sărăciți poporul, spălați miliardele mafiei, faceți contrabandă, trafic. Într-un cuvânt: jefuiți în pace, numai să nu vină rușii!" Licenta poetica sau am mai vazut noi filmul asta?

http://www.cotidianul.ro/mesajul-lui-nuland-in-viziunea.../

Mesajul lui Nuland, în viziunea lui Ion Sturza: "Jefuiți în pace, numai să nu vină…

Prospectiv A-z N-am sa spun ca seful mardeiasilor din zona e omul rusilor, dar permiteti-mi sa strig: Sancta Simplicitas!

http://politicscan.ro/.../interviu-darren-white-sef.../

EXCLUSIV Darren White, fost șef US Secret Service, Europa de Est: „Sunteți…

POLITICSCAN.RO

Prospectiv A-z Plutocratii nu corup, ei cheltuie imens de mult, in comparatie cu cei multi, pe lobby.

http://www.cotidianul.ro/kerry-coruptia-guvernamentala.../

Kerry: Corupţia guvernamentală alimentează infracţionalitatea,…

COTIDIANUL.RO

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=870855403034674&set=a.153212018132353.31632.100003306680713&type=3&theater

Tipărituri Românești

Honoré Daumier, „En Valachie. Généraux russes venant de faire leurs dévotions dans des chapelles catholiques", Paris, 1854.

(caricatură privitoare la obiceiurile ruşilor de a devaliza bisericile catolice din Ţările Române)

Sursa: Biblioteca Academiei Române (catalogul on-line)

Mircea Platon Stiu vreo doua si mai crunte.

Prospectiv A-z Desigur, discutia continua cu fotografii la Tiparituri Romanesti (click pe imagine). Asta este interesanta prin apelul la minoritatea catolica...

Prospectiv A-z Ca tot este sfarsit de saptamana, iata ce scria Arghezi, aflat in solda germana, despre Take Ionescu:

http://www.cotidianul.ro/beatificul-caine-275381/

Prospectiv A-z Iata aici o suita de opinii, dela cativa influenti ai discursului pe romaneste, despre politica (externa a) Romaniei vazuta ca un subset al celei americane: http://adevarul.ro/.../romania-protectorat.../index.html

Nici vorba de 'leverage'.

Dinica Roman Dar din perspectiva ultimilor 25 de ani, ce ne-a adus parteneriatul strategic cu SUA? România a oferit SUA tot ceea ce i s-a cerut: a pus la dispoziția americanilor trupe, baze militare, baze mobile, posibilitatea tranzitării teritoriului. Putea să negocieze mai bine? Sunt SUA partenerul pe care ni l-am dorit? Realitatea economică dintre SUA şi România este una destul de slabă. America este abia pe locul şapte ca investitor la noi în ţară.

În toată perioada sa de tranziţie, România nu a folosit niciuna dintre şansele mari pe care le-a avut. Am ajuns să predăm aproape toate atribuţiile unui stat independent şi suveran. Noi am exportat trunchiuri întregi din suveranitatea noastră şi din capacitatea noastră de a avea un interes. Iar interesul naţional nu a fost niciodată programat sau anunţat ca obiectiv al acestei tranziţii. A fost un vid de obiectiv naţional. Nu doar în tranziţie, dar nici acum nu ştim către ce să ne îndreptăm. Şi acum mergem fără să ştim încotro ne îndreptăm.

Un personaj din „Alice în Țara Minunilor" spune că atunci când nu ştii unde te îndrepţi, orice drum este bun. Noi nu am ştiut decât drumuri. A trecut un tanc, hai şi noi în NATO, a trecut un autobuz frumos şi elegant, hai şi noi în America. A trecut nu ştiu ce maşină franţuzească, hai şi noi în UE. Am sărit, cum zicea Charles de Gaulle, ca ţapii, bătând într-o masă: „Europa, Europa", şi nu se întâmplă nimic. Niciodată, în ultimii 25 de ani, nu am avut ţeluri, nu am avut interes naţional şi nu am formulat politici de atingere a vreunui obiectiv de ţară. Politicile au fost inspirate de aliaţii noştri, deciziile le luau tot ei pentru noi. Am ajuns un fel de serviciu de funcţionari ai Uniunii Europene.

Nu este vina SUA că nu ne-au dat, ci este vina noastră că nu am ştiut ce să cerem!

Aşa este. Nu poţi să obţii ceea ce nu ceri. Nu ceri dacă nu ştii ce-ţi trebuie. Perioada de tranziţie a fost extrem de pierzătoare, mai ales în câmpul principalelor funcţii ale statului român, al intereselor sale.

Rusia nu va tolera vecini ostili

În partea opusă se află relaţia cu Rusia. Ne putem repoziţiona faţă de Kremlin sau rămâne o stare de „îngheţ" între cele două state?

Eu sunt format în viziunea unor oameni mari care au făurit politici pentru România, printre care Nicolae Titulescu. Politica lui era următoarea: un stat mic ca România trebuie să se afle în raporturi bune cu toate marile puteri. El a fost omul care a spus că în ceea ce am intrat, am plătit timp de 45 de ani. Titulescu a avertizat că dacă România va hotărî să atace URSS în problematica Basarabiei, cu ajutorul Germaniei – ceea ce s-a şi întâmplat –, vor trage clopotele în ţara noastră.

Gestul mareşalului Antonescu de a se alătura hitlerismului ne-a costat toate necazurile care au urmat, inclusiv predarea noastră rușilor de marile puteri, devenind sateliţi ai Moscovei.

Ar trebui să reevaluăm relaţia cu Rusia?

Nu ştiu, relaţia cu Rusia este slabă, dar nu alterată. Într-adevăr, facem declaraţii de pomană, la dispoziţia Europei care vrea ca Rusia să fie mereu înţepată. Planul este să se ajungă la frontierele ei. Se ştie foarte bine că în materie de politică externă, Rusia poate admite orice, mai puţin vecini înarmaţi sau ostili. Noi suntem ostili în mod gratuit cu Rusia. Care este litigiul cu ea, care este problema, în fond?

Putem avea un rol geostrategic mai important decât cel pe care îl avem acum?

O revistă americană pe care o citesc, şi care se ocupă mai ales cu supremaţia SUA, a publicat recent un articol intitulat „De ce criza din Ucraina este vina Vestului?", care spune răspicat că vinovat de criza ucraineană este chiar Occidentul. Autorul analizei precizează că SUA şi aliaţii europeni au în faţă alegerile politice pentru Ucraina. Este vorba de poziţia curentă care va exacerba ostilităţile faţă de Rusia, devastând Ucraina în acest proces. În acest scenariu, toată lumea va fi pierzătoare. La fel de bine, însă, există şi varianta schimbării macazului, ducând la crearea unei stat ucrainean prosper, dar neutru, care să nu ameninţe Rusia, permiţând Vestului să refacă relaţiile cu Moscova. Dacă acest lucru este enunţat chiar de un american, atunci de ce să pretind eu că am inventat roata?

Rusia rămâne, aşadar, o mare putere pe care nu ar trebui să o provocăm.

Rusia a fost dintotdeauna o mare putere, una nucleară chiar, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Acolo sunt prietenii pe care ar trebui să ni-i facem, în rândul acelor cinci naţiuni, ele fiind şi cele care dictează politica mondială.

http://qmagazine.ro/mircea-malita-romania-si-a-cedat...