Pe facebook: economic inequality without preventing people from getting rich

luni, 15 februarie 2016

economic inequality without preventing people from getting rich

Domnul Graham daca ar fi avut rabdarea ca sa citeasca publicistica lui Piketty, nu cartea care se poate dovedi o lectura anevoioasa pentru un smart guy din Silicon Valley si nu numai, ar fi vazut ca preocuparea autorului cartii Capitalul in secolul XXI este tocmai riscul ca printr-o taxare necorespunzatoare capitalistii sa nu se transforme din antreprenori in rentieri, investind cel mult speculativ pe pietele bursiere ducand la disparitia initiativei private , a inovatiilor pe care start up-urile le promoveaza.

<<If you buy his argument that this is not taking money away from the poor, but rather growing how large of a pie wealth can be, then it would be hard to end income inequality without killing the innovation that is creating more of this wealth in the first place.
"You can't end economic inequality without preventing people from getting rich, and you can't do that without preventing them from starting startups," Graham said.>>

Paul Graham: 'Ending income inequality means ending startups'

In an essay, he defends startups because they generate new wealth rather than take from the existing pie.

businessinsider.com

Draghi Puterity Mai degraba le-ar permite start-upurilor sa devină mari. In sistemul de acum e ori te lasi înghitit de un miliardar, ori esti distrus. Rulează si un serial amuzant pe această temă, se numeste Silicon Valley.

Smaranda Dobrescu Personajul imi pare mie ca accesand saracia si nu inegalitatea vede rezolvarea printr-o redistribuire. Acumularea de capital ori ii scapa ori nu merge mai departe cu rationamentul sa constate ca cresterea inegalitatilor de venit creaza chiar premiza prabusirii capitalismului..un fel de implozie..

Alexandru Botu Acumularea de capital clasica este de mult depasita. Riscurile, pe atunci, afectau direct capitalul propriu investit. Acum se practica acumularea de spirit antreprenorial, adica riscurile de capital investit infinitezimal sunt ale altora, pe cand acumularea experientei pozitive este doar apanajul samsarilor care nici macar nu organizeaza ei, pe banii lor, competitia. In intrecerile sportive, castigatorul care nu a fost si nu este in continuare sponsorizat nu rezista doar de pe urma gloriei, in timp ce in capitalismul actual campionul start-upurilor nu este sponsorizat, este pur si simplu cumparat si obligat sa cedeze medalia si sa

Prospectiv A-z: http://qz.com/.../paul-graham-just-accidentally.../

Paul Graham has accidentally explained everything wrong with Silicon Valley’s…

qz.com

Draghi Puterity https://www.youtube.com/watch?v=t5zQpN28xa4 grin emoticon

Billionaire Holocaust

Gavin Belson explains being a billionaire in modern America. From HBO's TV show "Silicon Valley".

youtube.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 15 februarie 2016

economic inequality without preventing people from getting rich

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv