Arthur Suciu
ROMÂNII, UN POPOR MEREU ÎN OPOZIȚIE
Românii au ales ortodoxia datorită prestigiului Bizanțului și apropierii de Bizanț, dar și pentru a se afirma în fața Ungariei catolice. Față de sârbi, bulgari și greci, românii n-au devenit pașalâc turcesc și i-au trădat mereu pe turci cu rușii (după orientarea către Occident a rușilor) și cu țările occidentale, devenind repede și anti-ruși. În prima perioadă, statele românești medievale s-au opus radical turcilor, mai ales prin Vlad Țepeș și Stefan cel Mare. Bătălia pe câmpul de luptă a fost, până la urmă, pierdută, dar e fără îndoială că această opoziție inițială a contat în politica turcilor față de Țările Române. A urmat o luptă subterană, o duplicitate românească dusă până tot mai departe, pe măsură ce Rusia și țările din Vest deveneau mai interesate de Țările Române. Cantemir și Brâncoveanu au realizat trădarea supremă, după care a urmat umilința supremă: perioada fanariotă. Și totuși, chiar în această perioadă, românii au reușit să se ridice din nou și, până la urmă, să iasă de sub turci. Chiar dacă mult timp au făcut parte din lumea orientală, românii n-au fost niciodată captivi cu totul acestei lumi, ci au ocupat un interludiu între turci și Occident, între turci, Occident și ruși. Acest lucru se datorează, în cea mai mare parte, originilor latine, ca și apropierii de Ungaria și Polonia, ambele catolice. Românii sunt un popor cu o identitate formată prin opoziție, un popor care s-a vrut mereu altfel. Pro-occidental în raport cu turcii, ortodox în raport cu occidentalii, pro-occidental în raport cu rușii, el a trăit veacuri de inadecvare, dar, până la urmă, asta l-a ajutat să devină el însuși.
Românii au ales ortodoxia datorită prestigiului Bizanțului și apropierii de Bizanț, dar și pentru a se afirma în fața Ungariei catolice. Față de sârbi, bulgari și greci, românii n-au devenit pașalâc turcesc și i-au trădat mereu pe turci cu rușii (după orientarea către Occident a rușilor) și cu țările occidentale, devenind repede și anti-ruși. În prima perioadă, statele românești medievale s-au opus radical turcilor, mai ales prin Vlad Țepeș și Stefan cel Mare. Bătălia pe câmpul de luptă a fost, până la urmă, pierdută, dar e fără îndoială că această opoziție inițială a contat în politica turcilor față de Țările Române. A urmat o luptă subterană, o duplicitate românească dusă până tot mai departe, pe măsură ce Rusia și țările din Vest deveneau mai interesate de Țările Române. Cantemir și Brâncoveanu au realizat trădarea supremă, după care a urmat umilința supremă: perioada fanariotă. Și totuși, chiar în această perioadă, românii au reușit să se ridice din nou și, până la urmă, să iasă de sub turci. Chiar dacă mult timp au făcut parte din lumea orientală, românii n-au fost niciodată captivi cu totul acestei lumi, ci au ocupat un interludiu între turci și Occident, între turci, Occident și ruși. Acest lucru se datorează, în cea mai mare parte, originilor latine, ca și apropierii de Ungaria și Polonia, ambele catolice. Românii sunt un popor cu o identitate formată prin opoziție, un popor care s-a vrut mereu altfel. Pro-occidental în raport cu turcii, ortodox în raport cu occidentalii, pro-occidental în raport cu rușii, el a trăit veacuri de inadecvare, dar, până la urmă, asta l-a ajutat să devină el însuși.
Preda Mihailescu Bine
vazut. Dar chiar si fara Boia, nu as afirma ca " un popor care s-a vrut
mereu altfel." Deoarece opozitia nu este produs al vreunui negativism
si dorinta de a fi altfel, sau mai rau - a vreunui intertii la schimbari
si progres. Opozitia este in natura
diferentei fata de vecini, si in natura spiritului profund de
independenta al acestui popor foarte vechi si cam lipsit de instincte
aventuriere si dominatoare. Aparenta opozitie este de fapt creatoare de
echilibre si spatiu vital. Fara de care o tara atat de bogata ca
Romania, era inghitita de primul imperiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu