Pe facebook: Militarizarea sau demilitarizarea Marii Negre?

marți, 16 august 2016

Militarizarea sau demilitarizarea Marii Negre?

Militarizarea sau demilitarizarea Marii Negre? – 15 iulie 2016

Smaranda Dobrescu

Actualul premier bulgar, Borisov, in contradictie cu presedintele bulgar cere din nou demilitarizarea completa a Marii Negre, o reiterare a problemei justificata si la Varsovia. Sigur ca se grabesc unii sa declare ca de fapt apara interesele Rusiei de a nu fi obligata la noi cheltuieli (flota de la Sevastopol se pare ca e doar o amintire), dar sunt si voci care indica interesul lui Borisov de a candida la presedentie. De aici rezulta ca populatia Bulgariei nu-si doreste flota la Marea Neagra. Ma intreb de unde a dedus presedintele nostru care "apara interesele romanilor" ca e nevoie neaparata de prezenta acestei flote?

Premierul Bulgariei propune demilitarizarea Marii Negre

Boyko Borisov susţine în continuare că din Marea Neagră ar trebui retrase orice forţe militare. Premierul bulgar vrea o zonă demilitarizată, fără nave şi submarine de…

DIGI24.RO

Lik

Ioan Sorin Leoveanu Nu cred ca la Sevastopol este o umbra a flotei Ruse. Sunt fregate noi, cel mai nou portavion se pregateste sa intre in dispozitiv, submarinele cele mai moderne pe care Rusia le are, rachetele de croazierera si interceptare de ultimul tip, o aviatie puternica. Problema este pretul pe care va trebui sa-l platim noi ca sa putem tine pasul cu ce au acum acolo. Avantajul ar consta in pregatirea unei flote care sa faca fata unei probabile noi rute de migratie dinspre lumea musulmana. Aici, rachetele, torpiloarele si alte multe dotari ultramoderne nu prea ajuta mult. Numarul conteaza dupa parerea mea. La nevoie, marea trebuie inchisa considera Rusii, dupa ceea ce apare la ei in presa.

Smaranda Dobrescu Propaganda de toate felurile isi spune cuvantul. Citeam zilele trecute ca flota de la Sevastopol ar fi o amintire, un fel de port unde sa garezi actuale epave, odata fregate de razboi, in urma cu zeci de ani. Indiferent de dotarile actuale ale rusilor, ideea cu mare inchisa destinata prospectiunilor si pescuitului imi pare a fi solutia de preferat. Si de oponenta unei tari riverane, indiferent ce explicatie se afla, trebuie tinut cont.

Preda Mihailescu Demilitarizarea de catre oricine in afara de rusi, banuiesc!

Ioan Sorin Leoveanu Da, pina la urma propaganda va destabiliza deciziile majore si pe asta se mizeaza. Probabil ca se va gasi o solutie si aici, dar in acest moment pentru noi, aceasta solutie este foarte scumpa. Bineinteles, neavind capacitati de producere a propriilor nave militare nu cred ca putem sa ne permitem asa ceva. Acum suntem in situatia de a vedea ca nu avem temele facute.

Prospectiv A-z .
KWJ a fost balonul de incercare... De aici trebuie inceputa analiza cost-beneficii!

Trist este cand el/ai lui se ia/u in serios.

https://en.wikipedia.org/wiki/Trial_balloon

Trial balloon - Wikipedia, the free encyclopedia

A trial balloon is information sent out to the media in order to observe the reaction of an audience. It can be used by companies sending out press releases to judge reaction by customers, or it can be used by politicians who deliberately leak information on a policy change under consideration. The…

EN.WIKIPEDIA.ORG

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 16 august 2016

Militarizarea sau demilitarizarea Marii Negre?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv