Pe facebook: Why do fake posts go viral?

joi, 10 martie 2016

Why do fake posts go viral?

Why do fake posts go viral? – 27 februarie 2016

Prospectiv A-z a distribuit postarea publicată de World Economic Forum.

.
Musat Elena Diana scrie:

"Facebook-ul... acest Heartland al internetului.
Take control over it and you can rule the World."

World Economic Forum

2 Februarie

Why do fake posts go viral?

How does misinformation spread online?

Prospectiv A-z .
Care sunt premizele Dianei Elena? Ca fb-ul va substitui realitatea, inclusiv in satele romanesti? Ca aceasta realitate-surogat, in caz ca va fi imbratisata precum alte experimente TOTALITARE, va exista doar cu un singur centru de comanda?

Preda Mihailescu Nu am citit articolul, dar insusi tema m-a facut sa tresar: oare nu striga aici hotul "prindeti hotul"?

Dinica Roman Din articol: "We have studied the dynamics inside a single echo chamber. What we found is that the most discussed content refers to four specific topics: environment, diet, health and geopolitics."

Domnule Mihailescu, vi se pare ca noi discutam preponderent geopolitica? Ce spune asta despre noi?

Mihai Ion Turcu Internetul este in sine un lucru bun. Desigur este un mediu care faciliteaza manipularea. Problema nu este nici internetul nici manipularea vehiculata ci declinul conditiei intelectuale a utiliztorilor, capacitatea de judecata care se formeaza institutional (scoala) si cultural, incluzand cultura polirtica. Populatii bine instruite, bine formate si cultivate prin consum cultural valoros sunt greu manipulabile pentru ca o buna si consistenta formarmare a ndivizilor sociali insemneaza capacitate de judecata si critica la nivelul cetateanului. Manipularile geniale sunt rare, de regula manipularea este grosiera.

Dinica Roman "Populatii bine instruite, bine formate si cultivate prin consum cultural valoros sunt" numai in opere de arta.

Preda Mihailescu Poate sa spuna despre noi tot felul de lucru - pentru ca nu ne uneste cu adevarat o tema obsesiva comuna. Ci mai mult o inclinatie catre analize nepripite. Si nu numai in geopolitica, si in educatie, economie, etc.

Prospectiv A-z .
Merita citit caci asa iti dai seama de structura campului de forte si cat de debila este pozitia cetateanului. Pana recent suveranitatea in lumea unipolara se exprima ca functie de suveranitatea monedei. Acum adaugam si suveranitatea pe internet. Probabil ca asistam la un fenomen trecator in ceea ce priveste internetul de azi--ca acela al permeabilitatii granitelor de pana la introducerea notiunii de pasaport..

Preda Mihailescu Nu inteleg chestia cu pasaportul,Prospectiv A-z! Acele echo chambers sunt benevole, spontane si ne delimitate...

Prospectiv A-z .
Pasaportul metaforic de care vorbesc n-are legatura cu echo-chambers, ci furnizeaza o analogie pentru posibila evolutie a internetului. Unii vor vrea sa se protejeze de binefacerile acestuia.

Mihai Ion Turcu Multi !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 10 martie 2016

Why do fake posts go viral?

Prospectiv A-z a distribuit postarea publicată de World Economic Forum.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv