Pe facebook: Doua taceri asurzitoare

miercuri, 23 martie 2016

Doua taceri asurzitoare

Doua taceri asurzitoare – 11 martie 2016

Smaranda Dobrescu

Necunoasterea legilor de catre cei care ar fi obligati sa le stie are uneeori efecte dramatice asupra altora. Ma gandesc desigur la neconstitutionalitatea folosirii interceptarilor SRI in cauze penale. Colegul Gheorghe Gradinaru a pus aici la Atelier in discutie mai de mult competentele SRI in acest domeniu, i-am dat dreptate ca de obicei, dar cine sa-l asculte?Iata ca acum, cel care e asteptat sa se pronunte in asurzitorul scandal ce sparge aparenta armonie a celor nechemati sa se pronunte, Presedintele, tace. Tace asurzitor:

Două tăceri asurzitoare

Contele de Saint Germain 10/03 …

CONTELEDESAINTGERMAIN.RO

Alexandru Botu Pune si Bula o intrebare, in tacerea asta asurzitoare. Odata cu transferul de aparatura. de ascultare (de la SRI) nu pentru acupunctura, catre DNA ca sa poata sa operationeze rapid, se va transfera si personalul lucid, care doar cu asta se ocupa, ca atat stia?

Draghi Puterity Nu cred. Faptul ca se doreste scoatere SRI-ului din ecuatie, sugereaza ca acolo ar mai putea exista elemente retrograde, care inca mai au o constiintza nationala.

Vor fi recrutati tineri frumosi si liberi care vor fi trimisi pentru s̶p̶a̶l̶a̶r̶e̶ ̶l̶a̶ ̶c̶r̶e̶i̶e̶r̶ specializare in "tara tuturor libertatilor". emoticon wink

Smaranda Dobrescu In toate institutiile, ca de altfel in toata societatea romaneasca exista aceasta dihotomie imprastiata in special de Basescu.Ea are si conotatii geostrategice si nationale/occidentale, si ideologice. Cine-si inchipuie ca il sustine doar pe Basescu si ramane un patriot,nu prea are senzorii in functiune.

Smaranda Dobrescu Analitic cum te stiu, ai si intrezarit actiunea doar ca o schimbare de nume/locatie.

Alexandru Botu Eu? Nicidecum. Bula e de vina!

Alexandru Botu Sau si, si. Draghi Puterity nu vreti sa facem un compromis?

Draghi Puterity Nu pot face compromisuri pana nu am primit ultimili indicatii pretioase ale domnului ambasador.

Alexandru Botu Cine e pe lista, ce sa faca?/ Sa se faca ori sa se prefaca?

Mihai Ion Turcu Ce spune esential CCR este ca intregistrarile nu constituie proba in dosarele penale. Peste acest lucru se trece discutia fiind deturnata spre cine va face interceptarile.

Smaranda Dobrescu Spre cine si cat vor costa. Ca s-au dat sentinte in baza unor interceptari ilegale nu se baga de seama. In GB de exemplu interceptarile de oricine facute nu se constituie in probe. Fapta, nu vorba din context, etc

Mihai Ion Turcu Se mai poate spera ca judecatorii vor fi mai sensibili la ce spune CCR.

Alexandru Botu Judecatorii vor fi sensibili la Coduri, adica la legile in care se transpun cerintele CCR. Si asta trebuie sa o faca Parlamentul. Neintarziat, caci deja au fost declarate neconstitutionale peste 20 de prevederi si nu s-au facut adaptarile necesare pentru niciuna. Parlamentul chiar nu poate sau nu este lasat sa faca ceea ce trebuie, pentru a fi discreditat si initiativa legislativa sa fie preluata de altii?. Sa se administreze si sa se conduca tara prin ordine si decrete?

Mihai Ion Turcu CCR considera inregistrarile ca relative, interpretbile si tehnic manipulabile, in consecinta neconstituind insile, fara corelare cu probe de mai mare consistenta, irelevante, judecatorul putand sa le ia sau nu in considerare. deci judecatorii au putere de decizie on materie.privind dosarele in curs se deschide posibilitatea contestarii probei, privind dosarele in care exista sentinta definitiva se admite redeschiderea daca proba a fost contestata ub proces dar contestatia a fost respinsa. Se exclude accesul SRI la probe din dosare penale care nu intra in atributiunile legale ale SRI. Separarea poate fi realizata tehnic, fara a echipa noi facilitati, cu excluderea personalului SRI de la ubformatiile rezultate prin interdceptari in urmaririle penale altele decat cele de interes SRI. Se mai discuta dreptul SRI de a retine si ancheta persoane in domaniul securitatii nationale. etc. Ordonanta ar fi o solutie provizorie menita sa nu intrerupa demersuri in curs. Parlamentul urmand sa dezbata si legifereze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 23 martie 2016

Doua taceri asurzitoare

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv