Pe facebook: Cand se va sparge acest "bubble"?

vineri, 25 martie 2016

Cand se va sparge acest "bubble"?

Cand se va sparge acest „bubble"? 12 martie 2016

Draghi Puterity

Cand se va sparge acest "bubble"? Prognoza mea - 2016.

US credit card debt skyrockets, approaching $1 trillion

A new study from CardHub.com says credit card debt in the US has jumped by about $71 billion to $917.7 billion in 2015. The average American household with credit card debt now owes $7,879, which is the highest figure since the 2008…

RT.COM

.
Prospectiv A-z Pe ce te bazezi, Draghi?

Numerele citate trebuiesc analizate mult mai granular decat am eu date--autorii articolului citat nu par sa le aibe nici ei. De exemplu, peste 90% din cheltuielile curente ale familiei mele se duc pe credit card, numai ca la sfarsitul lunii platim TOTUL inapoi. Pentru a gandi despre vreun tipping point trebuie judecat cu numerele care sunt sugerate de unul din comentarii--revolving credit, adica acele credite rostogolite. Dupa aceea trebuie vazut cine ar fi afectat de neplata acestora si in ce masura--de multe ori, principalul s-a platiti d emult, acum atarna doar dobanzile compuse etc.

Draghi Puterity Nu pe numere, Prospectiv A-z, ci pe trenduri si pe informatii aparent necorelate care imi dau o senzatie de deja-vu.

De exemplu cel ca desi ocuparea fortei de munca in occident creste, veniturile ei reale scad. Pe disperarea cu care marii actori financiari (de ex ECB-ul) iau "masuri neconventionale". Spre exemplu Mario Draghi, care crescand "amenda" pe care o platesc cei care tin banii la ECB, in spetza asigurarile si fondurile de pensii, le obliga sau sa mearga in minus sau sa intre pe piatza speculei, lucru care va accentua ruperea economiei financiare (de fapt a speculei) de cea reala. Pe faptul ca bursa Chinei e in scadere de luni de zile, iar importurile chineze au scazut cu 15%. Pe faptul ca motoarelor economiei germane "li se arunca nisip in cutia de viteze". Pe faptul ca SUA le e tot mai greu sa isi "convinga" aliatii sa se imprumute de la speculanti ca sa cumpere titluri de stat americane. Pe faptul ca multe produse au preturi care nu au cum sa fie rezultatul unei economii reale. Pe faptul ca s-au facut "repetitii cu costume", de ex. in Cipru, despre cum ar putea arata un "bail-in". Pe faptul ca ultimul bastion al banilor cash, Germania, e pe cale sa cada. Pe faptul ca mai nimeni nu mai are incredere in banci si in valoarea banilor.

Toate acestea, si multe altele pe care nu am rabdare sa le enumar acum, imi dau un puzzle, a carui imagine e intre timp destul de clara. Stiu si eu ca doar estimand calitativ niste trenduri nu poti sa faci preziceri concrete, insa cand ai un sistem fraudos, cum e acum economia finantista a la Wall Street, nici estimarile cantitative nu iti vor fi de mare folos. Uita-te la filmul "The big short" ca sa intelegi ce vreau sa spun, de la nivelul meu de novice in aceste chestiuni. Cand de ex. agentiile de rating si fel de fel de organisme care ar trebui sa iti spuna cum stau lucrurile in realitate te mint in fatza pentru ca e in interesul lor sa o faca, nu prea are nici un rost sa faci calcule exacte. GIGO - garbage in, garbage out. Asa ca pana la urma tot o abordare calitativa "de bun simtz" e mai aproape de realitate. In opinia mea, desigur.

Prospectiv A-z .
Draghi, asa este cu toate cele enumerate, dar articolul initial se uita la situatia cartilor de credit din State.

Pentru a nu lasa o asemenea insiruire de fapte grave si adevarate sa se fasaie, nu crezi ca pe acestea le am si eu in vedere cand spun ce spun pe aici? Cand si cum se va dezintegra insailarea este ceea ce pun eu sub semnul intrebarii. Muntele de datorii se va rasturna cand un ciot destul de tare il va pune sub semnul intrebarii. Nu cred ca acest ciot sa fie cartile de credit din State.

Draghi Puterity Tot ce se poate, Prospectiv A-z, insa atunci articolul dezinformeaza cand face afirmatii de genul "The $71 billion debt ballooning last year is 24 percent higher than in 2014."?

Daca nu, cum se justifica aceasta crestere? Nici inflatia + cresterea economica + cresterea gradului de ocupare a fortei de munca nu par sa sustina o astfel de cifra, daca pornim de la ipoteza ca totul e ca in exemplul tau, cand la sfarsitul lunii totul revine la normal.

Prospectiv A-z .
Foarte bune observatii. Raman totusi la parerea mea caci nu vad cum NUMAI astea pot imploda sistemul. Cresterea de care pomenesti poate fi descrisa in mare masura ca dobanda majorata aplicata celor care se afla intr-adevar in imposibilitate de plata. Aici ratele la carti de credit pot creste dupa 2-3 luni de neplata la peste 18%...

Eu ma uit si la altceva, Draghi, disponibilitatea creditului si la ce cost. Nu observ schimbari, cel putin la nivelul meu primesc mai multe oferte de credit la rate f. joase decat pot folosi.

Pe de alta parte, observ ca Wal-Mart inchide niste magazine si nici nu-i mai merge asa bine ca acum cca. 10 ani. Este foarte posibil ca 'jos' sa fie intr-adevar jale. Destul de marea jalea incat sa falimenteze sistemul dela carti de credit? Ma indoiesc.

Draghi Puterity Depinde daca sistemul se afla sau nu intr-o stare supracritica,

Prospectiv A-z. Daca este, si enumerarea pe care ti-am facut-o ar putea sugera asa ceva, atunci ajunge si o picatura ca sa faca paharul sa se reverse.

Am tot mai clar senzatia ca de o vreme incoace nu se mai lucreaza la evitarea unei crize, ci la o pozitionarea optima dupa criza.

Si ar fi (fost?) atat de simplu... Nu trebuia decat sa reintre in vigoare legi de genul Glass-Steagal, care sa separe capitalul speculativ de cel destinat economiei reale. Atunci si masuri de tipul quantitavie easing ar fi putut avea succes (desigur daca Keynes stia ce spune, dar eu cred ca stia). Asa, ce se intampla de fapt e ca tot capitalul real se transforma in capital speculativ. Cum aratam mai sus, a venit randul asigurarilor si fondurilor de pensii. Pentru banci e clar, de ce sa isi mai bata capul ele sa dea credite la firme si cetateni, cand de banii astia pot credita statele sau specula pe imposibilitatea unor state de a-si rambursa creditele. Iar avand practic "fonduri nelimitate" au si puteri nelimitate. Vorbesc acum de UE. Daca la voi in US e altfel, poate ar fi de vazut totusi pentru ce anume poti sa primesti credite, la ce fac ei reclama? Nu cumva tot pentru a le investii in tot felul de "produse financiare"? Si cam cate dintre creditele astea ieftine sunt "success stories" in economia reala. Pentru ca tot cu asa ceva l-au fentat si pe Clinton. El le-a zis bancilor creditati-i pe saraci, iar bancile au zis OK, dar atunci ne dati liber total la specula. Si Clinton a retras amendamentul Glass-Steagal. Dupa care saracii care si-au luat case pe credit nu le-au mai putut plati, a urmat 2008, iar saracii au ramas fara case si bancile cu drepturile castigate si cu precedentul ca sunt "too big to fail".

Prospectiv A-z .
Ar fi multe de spus si cateva de corectat (de exemplu, in ceea ce-l priveste pe Clinton, un veritabil p. de c.).

"Cum aratam mai sus, a venit randul asigurarilor si fondurilor de pensii. " Aici cred ca te apropii de miezul problemei si mai ales observand problema in termenii speculatiei, indepartata de economia reala.

Ce ai zice, Draghi, daca super-tratatul se va parafa de toti, nu merge sistemul la nivelul urmator? Adica n-ar fi crearea hipersistemului miscarea de aruncare in viitor a problemelor? Daca trece, ce va insemna aia pentru noi? Daca nu, razbel?!

Draghi Puterity Prospectiv A-z - Nivelul urmator fiind Guvernul Mondial? Da, ar putea veni, dar mai sunt de rezolvat cateva mici probleme: integrarea Rusiei nationaliste si a micutzul popor chinez, de exemplu.

In rest, oricum se pare ca traim furand din bunastarea generatiilor viitoare. Faptul ca folosim petrolul ca si combustibil e un bun exemplu. Tu insa cred ca te referi la altceva, la evitarea unei implozii prin largirea "containerului" (poate am folosit doar un eufemism elegant pentru jaf). Un lucru insa mi se pare atat de evident incat uit mereu sa il mentionez: plutocratia occidentala nu va renuntza de buna voie la privilegiile ei. Cu Uniunea Sovietica am avut noroc ca s-a nimerit un idealist in fruntea unui sistem super-centralizat, si implozia a fost atenuata. Insa nici Trump si nici Clinton nu sunt Gorbaciov, si avem aici un balaur cu mai multe capete...

Prospectiv A-z .
Ai vrut cumva sa spui, Oficializarea Guvernului Mondial, Draghi?

Rusia si China vor fi pe dinafara, iar daca planurile merg struna, in genunchi cerand favorul de a fi bagate in seama. Daca lucrurile vor fi asa sau nu e o alta poveste.

Nu, nici eu nu cred in sansele de schimbare a sistemului, iar asta nu are de-a face doar cu caracterul protagonistilor. Cred ca la centrul problemei sta complexitatea care ascunde excesul de porcarie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook