Pe facebook: Care e ratiunea schimbarii guvernului?

joi, 2 iulie 2015

Care e ratiunea schimbarii guvernului?

Care e ratiunea schimbarii guvernului? – 10 iunie 2015

Smaranda Dobrescu

O simpla intrebare retorica: Care ar putea fi ratiunea unei basculari dinspre o coalitie de guvernare majoritara spre un orizont nedefinit si incert intr-un context de crestere economica si sociala? Refuz sa cred ca cineva, Presedintele sau PNL ar putea spera in succesul motiunii de cenzura!

Mihai Ion Turcu Ratiunile pot fi doar "dosnice" .Afalam , sa vedem daca se verifica, cum ca administratia americana a retras viza de acces in state premierului Ponta. (!!?)

S.D Am citit si eu. Administratia americana i-a retras si lui Adrian Nastase viza de acces inainte ca acesta sa fi avut o pronuntare definitiva.probabil ca stanga se bucura de un regim special.

M.I.T Ponta infirma ca ar exista o asemenea masura simbolica, scandaloasa la urma urmei fiind vorba de premierul unui stat aliat.

S.D E posibil ca ratiunea pe care o caut eu sa fie doar dorinta de a obisnui populatia cu ideea ca guvernul, premierul sunt slabi, sunt corupti, etc Un fel de compensare negativa a celor cateva fapte pozitive. Dupa parerea mea ar fi ramas democrati si mai principiali daca ar fi asteptat liberalizarea pretului la gaze incepand cu 1 iulie.Nu i-ar fi invinuit nimeni de pactizare cu institutii de forta in

M.I.T Exista teoria potrivit careia 'coloniile interne" trebuie sa fie instabile politic cu guverne slabe si inalti demnitari vulnerabili.

Corina Leșan Cand parlamentarii simt tendinta electoratului de a schimba macazul, atunci majoritatea se poate schimba. Acum nu e o astfel de situtie. Opinia mea este ca PPE-ul simte ca exista riscul ca, la alegerile din 2016, partidele populare din Romania sa nu castige. Au crezut ca guvernul Ponta isi frange gatul pe partea economica si asta ar fi fost de ajuns ca ei sa aiba drum liber spre castigarea alegerilor.

S.D http://www.cotidianul.ro/ce-capcana-i-a-intins-sri-lui.../

Roxana Iordache Păi de-asta ziceam că Ponta îngroapă PSD, fiindcă demisia lui ar deschide calea desemnării unui premier din partea dv. Şi v-am nominalizat printre personalităţile onorabile pentru funcţia de prim-ministru. Dacă PSD se curăţă de mafie, obligă şi opoziţia să o facă. În caz contrar, rămâne mafia transpartinică securistică.

S.D Multumesc, Roxana ca te-ai gandit la mine. Eu am parasit partidul in urma cu multi ani iar motivele de atunci au ramas aceleasi. Constante imi sunt insa valentele cu stanga sau cum s-o mai numi acum doctrina care presupune echitate si solidaritate. Pe Ponta l-am criticat adesea in primul rand pentru ca sub aparentele stangii facea o politica de dreapta. Totusi, draga Roxana procedura folosita de justitie in combinatie cu SRI nu o pot accepta. Odata in plus, Rus a dovedit prin simulata scapare in exprimare cu acelasi subiect cu cel al motiunii ca lucrurile au fost parte a unui scenariu, facut pe genunchi de catre cei care stiu in general sa scrie scenarii la comanda.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 2 iulie 2015

Care e ratiunea schimbarii guvernului?

Care e ratiunea schimbarii guvernului? – 10 iunie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv