Pe facebook: Franta va livra navele Mistral Rusiei sau Ucrainei?

duminică, 21 decembrie 2014

Franta va livra navele Mistral Rusiei sau Ucrainei?

Franta va livra naveleMistral Rusiei sau Ucrainei? – 28 noiembrie 2014

Cristi Pantelimon

După ce Fr. Hollande a anunţat că Franţa suspendă livrarea navelor Mistral către Rusia "până la noi ordine", Bernard-Henri Levy declară că ele ar trebui livrate Ucrainei. Să fie acesta noul ordin aşteptat de preşedintele francez?
"Le Président français a des opposants qui le pressent d’«honorer la signature de la France ».
Mais je pense qu’il ne cédera pas.
Je suppose qu’il réfléchit, en ce moment même, aux diverses options qui s’offrent à lui et qui lui permettraient de sortir de cette situation moralement et stratégiquement intenable sans pénaliser les ouvriers des chantiers navals français.
Il y a la solution « canadienne » qu’a proposée notre ami Berel, ici présent.
Il y a la solution que j’ai proposée et qui serait de vendre le navire à l’Ukraine moyennant un prêt de longue durée et à intérêt privilégié que lui consentirait l’Union Européenne."
http://www.les-crises.fr/enoooorme-bhl-petit-telegraphiste…/

» [Énoooorme] BHL, petit télégraphiste de François Hollande et des officiels ukrainiens….

27/11/2014 27 nov 2014 [Énoooorme] BHL, petit télégraphiste de François Hollande et des officiels ukrainiens…. Mots-clefs : BHL 89 commentaires...

les-crises.fr

Ionel Iani Velciov Ukraina nu are bani sa le cumpere ! ...Dar pot fi date imprumut Ukrainei sa le incerce un pic inainte de marea livrare ... Intrebare intrebatoare, in caz de imprumut ce pavilion va fi arborat ?!! ... cCel mai neutru al fi al unui off-shore ...

Alexandru Botu Astia s-au documentat la Radio Erevan!...

Prospectiv A-z .
Cand cel mai frumos dintre filozofi vorbeste, eu astept deja avioanele civilizatore. Pardon, bataia vantului din nord-vest.

Alexandru Botu Va rog sa precizati Prospectiv FCh daca este vorba de filozoful cel mai frumos sau cel mai faimos. Mie mi-au placut mult povestile (si pentru ca nici nu am fost printre frumosi) si de aceea am retinut cu placere ca in acele creatii populare frumosul era inseparabil mai totdeauna de prostie, neghiobie etc.
In privinta avioanelor din nord-vest am retinut de la cei de dinainte ca fie au trecut nepasatoare, fie au bombardat. Ce ii ciudat, este ca cei de dinainte nu le asociau cu niciun filozof, ci cu vulturii.

P.A-z . Domnule Botu, raspunsul este DA. Mai mult, povestile au dreptate.

Pentru o perioada, avioanele cu bombardeaua vor fi ascoiate cu... nebunul satului. Abia mult timp dupa aia devin folclor.

A.B Sigur, din moment ce s-au retinut in memorie ca pasari, au trecut deja in povesti.

A.B Acum, revenind la chestia cu darea navei ucrainienilor, care nu prea mai au nici flota si nici mare mai intinsa decat un "lighean", cred ca ar trebui ca francezii sa modifice nava si sa o faca plutitoare pe lacurile interioare, alea din spatele barajelor. Altfel, iar intrebam pe cei de la Radio Erevan...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 21 decembrie 2014

Franta va livra navele Mistral Rusiei sau Ucrainei?

Franta va livra naveleMistral Rusiei sau Ucrainei? – 28 noiembrie 2014

Cristi Pantelimon

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv