Pe facebook: Salariile marite si bugetul

luni, 12 decembrie 2016

Salariile marite si bugetul

Salariile marite si bugetul – 10 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu

Au sau nu au acoperire in buget salariile marite? Daca m-as uita la cresterea economica din anul acesta, confirmata de FMI, UE si BM, as spune "nicio problema"! Cu 5 % bani mai multi rezultati din economie, un procent de 1% indreptat pentru salarii nu e o problema. Daca ne uitam in veniturile bugetare corespunzatoare acestei cresteri vedem ca abia in jur de 30% din cresterea inregistrata intra in buget iar efectiv, tinand seama de gradul de colectare a impozitului pe profit de doar cateva procente din cel planificat, deducem ca nu exista acel venit bugetar mai mare cu 1% necesar. De ce? Firmele cu capital romanesc au un profit extrem de mic intrucat valoarea adaugata este mica, produsele lor inglobeaza manopera putina si reprezinta in general, cu mici exceptii ceea ce s-ar putea numi maruntisuri. Acel impozit pe profit insa se colecteaza chiar daca el este minuscul. Impozitul pe profitul companiilor multinationale sau al firmelor mai mici straine aproape nu exista ca venit bugetar intrucat pleaca direct in tara de bastina, desi este inregistrat in PIB. Cu alte cuvinte, avem o crestere economica spectaculoasa care nu apartine poporului roman decat intr-o foarte mica masura. Urgenta cea mai mare pe care o vad eu este o reglementare locala a acestui lucru, chiar inainte ca comisarul Moscovici sa scoata o reglementare comuna in UE.
In aceste conditii revin la aberatia descrisa in postarea mea de azi privind ajutorul de stat acordat marilor companii straine in dauna celor romanesti. Nu mai fac comentariul politic evident

Alexandru Botu http://gandeste.org/.../ilie-serbanescu-nu-sunt.../75201

Ilie Șerbănescu: "Nu sunt bani de salarii din motive de trădare de neam şi ţară, pentru…

GANDESTE.ORG

Smaranda Dobrescu Nu as merge pe ideea D-lui Serbanescu ca PSD-ul cunoaste perfect realitatea si ca doar pentru ca stie ca nu va guverna face figuri viitorului guvern. PSD trebuie sa-si joace sansa si marirea salariilor este un atu foarte bun. Cei care nu au justificare sunt liberalii care se opun invocand lipsa finantarii (poate ca stiu de la Ciolos) si au in acelasi timp in program marirea aceasta cu 50% nu cu 15% incepand cu luna iunie 2017. Aici e incoerenta.

Alexandru Botu Libertatea de a exprima diferite puncte de vedere.... Unele partizane, evident. Cu care putem fi sau nu de acord.

Smaranda Dobrescu Evident.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 12 decembrie 2016

Salariile marite si bugetul

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv