Pe facebook: Necesitatea marelui imprumut

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Necesitatea marelui imprumut

Necesitatea marelui imprumut – 14 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu

Ani de zile am fost curiosi sa aflam care a fost necesitatea marelui imprumut extern facut in 2009 de conducerea tarii. Ne-am construit diverse ipoteze, care mai de care aratand cu degetul spre beneficiile bancilor, in special cele cu capital strain. Exista o speranta ca acum sa aflam cate ceva. Romanii si-au manifestat civismul si au facut numeroase sesizari la DNA .

DNA a deschis dosar penal aupra imprumutului luat in 2009 de la FMI - Banci asigurari - Ziarul BURSA

Directia Nationala Anticoruptie DNA a constituit un…

BURSA.RO

Alexandru Botu Pentru "Centura de siguranta", asa ni s-a spus.

Smaranda Dobrescu Ce definitie o mai fi avand si centura asta? De exemplu daca romanii nu mai au ce pune pe masa, pot apela la centura de siguranta? Basescu explica ca inseamna stabilitatea leului in principal si eventuale imprumuturi externe cu dobanzi mici de pe piata de capital!!

Alexandru Botu Denumirile pompoase precum "centura de siguranta' ascund totdeauna lucruri care nu pot fi spuse, cele spuse fiind pentru "turtificare", adica pentru a te lasa pagubas in a intelege explicatia data (Tin minte ca acest cuvant l-am auzit prima data de la Prof. Tarnoveanu, cel care ne preda geometria analitica si care ne-a spus ca la o intrebare incuietoare n-ai decat doua solutii de raspuns: una imorala, insirandu-i tot felul de sofisticareli, pana il turtifici si-l determini sa se retraga fara a mai dori alta explicatie, alta sa te documentezi serios si sa-i propui o intalnire dupa ce ii vei putea da un raspuns corect, cinstit, clar). Multi, si noi stim deja care, aleg varianta turtificarii.

Draghi Puterity Probabil sistemul vrea sa il inlocuiasca pe Isarescu cu cineva si mai conform.

Alexandru Botu Superlativul de la "mai conform" s-ar putea exprima prin: "preda cheile!", Domnule Draghi Puterity?

Draghi Puterity Cam asa ceva... :(

Smaranda Dobrescu Si cine e vinovat ca nu s-a discutat in Parlament?

Alexandru Botu Parlament? Pai daca incepeau unii sa puna intrebari, ce iesea?

Smaranda Dobrescu Motivul e de inteles; incalcarea legii e mai putin explicata.

Draghi Puterity Formal DNA-ul ar putea avea dreptate. Dar tot ce a facut el pana acum a dus la o si mai puternica inrobire a tarii. De ce ar fi acum dintr-o data altfel? Scenariul "light" ar putea fi ca ii fezandeaza pe cei patru ca sa fie ei mai conformi cu sistemul.

Smaranda Dobrescu Poate nu mai e sprijinit din afara sau nu va mai fi. Poate chiar simte animozitatea din jur; poate trebuie schimbat Guvernatorul si pedepsit Basescu. Sa ne amintim de toate luarile de pozitie din parlament ale lui Valer Marian, ingropate si ignorate total. Acolo se vorbea de cifre masluite de buget(confirmate si de D-l Stan), etc

Prospectiv A-z .
Bun demers, va impine in fatza altceva.

Draghi Puterity Mai bun pentru Romania?

Prospectiv A-z .
Trebuie sa se intample altceva mai intai pentru ceva mai bun pentru Romania. Dulaul nu lasa osul jos decat daca...

Smaranda Dobrescu ...daca vine ursul.

Alexandru Botu Sau daca-i apare un alt os mai aratos!...

Alexandru Botu Sa nu ne bucuram prematur, nu?

Alexandru Botu Cel impins in fata va fi unul cu numele primului fara ...extensia specifica numelor romanesti? Ce lipsa de imaginatie!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Necesitatea marelui imprumut

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv