Pe facebook: Sa ne manifestam personalitatea in relatiile Europene!

marți, 27 decembrie 2016

Sa ne manifestam personalitatea in relatiile Europene!

Sa ne manifestam personalitatea in relatiile europene! – 18 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu shared a link.

„Occidentalii au făcut o alegere, trecând de la producția agricolă primară la prelucrare, de la producerea și vinderea de materie primă, la vânzarea de produse cu valoare adăugată mare. Vă voi da exemplul Belgiei. Zona flamandă era organizată agricol identic cu cea francofonă. Ambele produceau materie brută, deși climatul și relieful flamande nu permiteau performanța economică cantitativă din zona valonă, cu mai multă câmpie și zone colinare. Cineva a avut ideea că, dacă vor să-i bată pe frații lor valoni, ar trebui să-și treacă toată economia agricolă pe procesare și să pună valoare adăugată în prelucrare, în produse finite. Au atins obiectivul prin 2005 – 2006. De atunci, zona flamandă e contributor net la buget și ține financiar toată economia Belgiei, pentru că a închis lanțurile valorice, având trei verigi în mână: producție, procesare, vânzare.", a spus profesorul."

Profesorul Avram Fițiu, fost consilier al lui Dacian Cioloș la agricultură: În Europa nu mai putem merge cu principiul „capul ce se pleacă sabia nu-l taie". Când văd…

ACTIVENEWS.RO

Smaranda Dobrescu Daca profesorul cat si fostul sau sef ar fi crezut realmente in necesitatea despartirii de zicala turceasca, nu am fi avut azi 40% din terenul agricol in proprietatea altora.Altfel stie toata lumea ca productia noastra interna si externa nu se bazeaza pe prelucrare majora si in consecinta valoarea adaugata e mica iar profiturile pe masura. S-au inchis multe fabrici de prelucrare a produselor primare, dar de ce nu s-ar putea redeschide? Pentru asta sunt facute fondurile europene, nu pentru plata salariilor profesorilor, cum sustine USR-ul.

Prospectiv A-z .
Ce nu pare a fi mentionat este CAP-ul, nu capul, nu ceapeul, ci politica agriculturala comuna. Dar in infinita lor intelepciune, cei care au aderat Romania la saraci(r)e, mult timp inainte de Ciolos, negasind CAP-ul pe tava, nu par ca s-au fortat sa-l obtina.

https://en.wikipedia.org/wiki/Common_Agricultural_Policy

Common Agricultural Policy - Wikipedia

The Common Agricultural Policy (CAP) is the agricultural policy of the European Union. It implements a system of…

EN.WIKIPEDIA.ORG

Preda Mihailescu Nu stiu de ce in spatele acestor vorbe frumoase si abstracte eu vad rosii Olandeze frumoase, cu pielea tare si gustul lipse, dar agresive la nivel mondial - se raspandesc. Oare asta este ce spune profesorul?

Prospectiv A-z .
Domnule, asta-i un comentariu mai tare decat prospectiv, este filozofic! Desigur ca ai dreptate, *agricultura competitiva* la nivelul Belgiei e aia industriala, adica mancare fada si producatoare de cancer si boli metabolice! Poti avea produse sanatoase si gustoase doar daca subventionezi SAU importi dela altii care stau toata ziua cu ceafa in soare, nu cu ochii in iPod.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 27 decembrie 2016

Sa ne manifestam personalitatea in relatiile Europene!

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv