Reconcilierea e posibila? – 16 noiembrie 2016
Prospectiv A-z shared a link.
Observ ca mai nou tot polemistul roman e un cartograf. Obiectul polemicii pare a fi politica externa romaneasca de la caderea Parlamentului Rusiei in fata tancurilor lui Eltin pana la timpul prezent. Ideea principala ar fi ca desi Romania si-a jucat toate cartile pe integrare occidentala, tara e din ce in ce mai izolata in conditiile in care vecinii Romaniei se reorienteaza catre Est conform principiului dominoului.
Sunt multe simplificari si prea putina analiza in gestul polemistului de serviciu, care are totusi meritul de a fi o reactie implicita la obstinatia cu care subiectul polemistului insista ca niciun cost nu e prea mare pentru a-si dovedi occidentalismul. Mai ales cand costul este suportat disproportionat de altii in raport cu beneficiile.
Daca Romania ar fi chiar singura intr-o mare slava, asta ar face-o in sfarsit mai pretioasa in ochii americanilor. Numai ca simplificarea asta exagereaza gradul apropierii celorlalti de Rusia simultan cu departarea de SUA/occident.
Ceea ce nu par a intelege, mai ales avocatii occidentalismului in Romania, este ca occidentul si Rusia nu sunt in mod obisnuit situate in sensurile diferite ale aceleiasi dimensiuni--exceptie facand cazul in care interesele, si in consecinta relatiile, Romaniei au fost reduse doar la dimensiunea personala, respectiv retorica.
Este drept, maniheismul acesta, care a redus totul la alternativele pro-, respectiv anti-, are animatori si in occident/SUA, nu doar in Romania, cu care flasnetele romanesti se fac ca ar fi in treaba/discutie. Aceasta este o butaforie de toata frumusetea care face ca interesele reale ale animatorilor externi si interni sa fie obscurate de barajul discursiv construit pe principii si axiome de dansii ad-hoc inventate.
Revenind, Momentul Trump ar trebui sa dea de gandit elitelor din Romania ca-i cazul sa se puna impreuna si sa conceapa un plan pentru Romania. Abia dupa aceea incepi si te uiti la multele dimensiuni ale acestui plan in vederea satisfacerii lor optimale pe o dimensiune si/sau alta, cu o putere/coalitie si/sau alta.
Desigur, ideea de mai sus necesita la randul ei agregarea unei mase critice a elitei, lucru nemaintamplat in Romania de cand romanii s-au emancipat de sub tutela sovietica. In plus, ai avea nevoie de oameni care pot gandi si actiona multidimensional cu oarece naturalete...
In realitate, semnalele dela Bucuresti sunt foarte anemice in sensul celor de mai sus. Sunt ceva miscari in sensul unor noi partide cu emanciparea nationala la centrul obiectivelor declarate, insa chiar si acestea sunt periodic zguduite de centrifugalitatea unor membri. Imi explic acest fenomen prin faptul ca a devenit foarte ieftin sa-ti cumperi/instalezi oameni in posturi cheie in Romania.
Mai departe, exista posibilitatea unei resetari a relatiei americano-ruse. Desi asta elimina pericolul iminent al razboiului, Romania poate sa cada oriunde intre cele doua/prietenii lor europeni. Gestul lui Johannis, de a trimite odata cu felicitarile pentru victoria lui Trump in alegeri si angajamentul de a ridica cheltuilile militare, n-ar fi chiar natang daca presedintele nu s-ar opune taierii de taxe propusa de PSD. In plus, acest reprezentant in Romania al vorbitorilor de germana din EUropa ar trebui sa treaca impreuna cu reprezentantul francezilor/viitorul prim ministru la ridicarea taxelor si impozitelor aplicate multinationalelor/companiilor straine, odata cu implementarea unui plan de ridicare a salariului minim pe economie in Romania. Abia atunci si-ar merita numele de presedinte/prim-ministru al romanilor! Pana atunci raman doua figuri jalnice care fac figuratie in tragi-comedia neocolonialismului romanesc--de exemplu, vor trebui sa se imprumute in numele poporului pentru a suplimenta cheltuielile pe aparare, fara o crestere corespunzatoare a securitatii nationale, caci si aceasta e o masura multi-dimensionala care include factori precum demografia, infrastructua, educatia, starea de santate etc.--acesti factori, fiind asa de scazuti in Romania, nu mai pot fi doar ai Stangii!
P.S. Citez din Cotidianul:
"Chiar în ziua lansării noii serii a ziarului Cotidianul a avut loc o dezbatere despre reconciliere. Mi-am dat seama cu acest prilej că, din păcate, unii continuă să meargă pe panta confuziei de mai sus. Au fost însă trei opinii care mi-au dat şansă să cred că proiecţia unei reconcilieri poate deveni cîndva o realitate: ale lui Ilie Şerbănescu, Emil Constantinescu şi Andrei Marga!
1) Ilie Şerbănescu a pus punctul pe „i", entuziasmînd auditoriul prin concreteţea tuşelor sale. Astfel, el a subliniat că este imposibilă reconcilierea românilor cu cei care au spoliat ţara în aceşti ani, cu acel establishment internaţional care a impus obedientelor autorităţi de la noi măsurile care au distrus economia românească şi au sărăcit populaţia. „În ce priveşte buzunarul, nu cred că e spaţiu prea mare de reconciliere", spunea Ilie Şerbănescu, după ce a demonstrat că nu a existat niciodată o conciliere atunci cînd s-au dispus măsurile de austeritate continuă din aceste decenii!
2) Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României, a atras, de asemenea, atenţia că un plan de reconciliere în societatea noastră nu poate veni decît din partea adevăratei elite intelectuale din România, iar primul pas ar fi identificarea celor care ar putea intra în această categorie. Nevoia unui proiect care să adune laolaltă „energiile pozitive al naţiunii" - iată primul pas pentru a naşte mai întîi o conciliere!
3) Şi Andrei Marga a subliniat că o conciliere în societate nu este posibilă în orice condiţii, dînd argumente livreşti, în absenţa unor studii care să analizeze condiţiile din societatea românească ce ar putea deschide o astfel de perspectivă.
Faptul că acum se discută din nou despre ideea unei reconcilieri nu este rău, dar ar trebui, mai întîi, să vedem ce putem concilia, care sînt subiecţii unei astfel de întreprinderi, apoi să vedem dacă există chestiuni care ar putea fi reconciliate, lucruri care au funcţionat cîndva şi care ar trebui repuse pe tapet. Cît timp, însă, vom confunda noţiunile, ne vom afla în faţa unui haloimăs, a unei utopii despre care vom vorbi şi peste un secol, constatînd mereu eşecul unei idei nobile."
Nu se poate face o Re-conciliere fără o conciliere anterioară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu