Pe facebook: Fondul Proprietatea si securitatea energetica a Romaniei

miercuri, 7 decembrie 2016

Fondul Proprietatea si securitatea energetica a Romaniei

Fondul Proprietatea si securitatea energetica a Romaniei – 3 noiembrie 2o16

Draghi Puterity

Fondul Proprietatea (administrat de Franklin Templeton Investments) si securitatea energetica a Romaniei.

http://www.dcnews.ro/reactoarele-3-i-4-interzise-de-fondul-…

Da, stiu, nu toti competitorii neprietenilor mei sunt prietenii mei, e doar asa, for the record... ;)

Reactoarele 3 și 4, "interzise" de Fondul Proprietatea. Lovitură nucleară pentru Nuclearelectrica

Proiectul privind construcţia Reactoarelor 3 şi 4 este nefezabil şi ar putea crea mari prejudicii acţionarilor Nuclearelectrica în cazul în care este continuat,…

DCNEWS.RO|BY DCNEWS

Prospectiv A-z .
Fondul Proprietatea, si asta o isprava a Liberalilor sub nimeni altul decat celui cu mintea de pe urma, Tariceanu. Parca si Vosganian a avut o parte in asta.

Draghi Puterity Da, asa e, insa instrainarea lui a fost opera lui Basescu.

Mihai Ion Turcu Aceasta "restituire" a generat putina dreptate dar mari furaciuni. Securitatea energetica a unui stat este componenhta cheie a suveranitatii sale.

Prospectiv A-z .
Ma indoiesc ca a existat restituire care sa fi generat vreo dreptate la FP. Este o taxa pe care niste politicieni au crezut ca platind-o vor fi protejati.

Aceste lucruri trebuiesc spuse pe fatza, din ce in ce mai mult, de tot mai multi oameni. Altfel, suntem complici.

Dupa RMII, Romania a platit cu varf si indesat URSS-ului, invingator. N-a primit insa nici ce a fost al Romaniei--vezi Tezaurul din Rusia, care a mers mai departe la altii sau mai recent datoriile irakiene iertate la sugestia lui Bush cel scund.

Moda dezpagubirilor a fost declansata la scara mare in timpul lui Bill Clinton. Dupa ce banii s-au platit, voci din Israel, multe exprimate public, spuneau ca nu s-au ales cu mai nimic, banii fiind papati de avocatii cauzei. Cam tot atunci s-a pus problema dezpagubirilor din Romania--ambasadorul Alfred Moses fiind unul si acelasi care a negociat cu Ceausescu plecarea evreilor din Romania. Corneliu Coposu a fost vocea cea mai puternica din interior pentru ideea restituirii integrale--asta in pofida experientei vecinilor si sfaturilor RFGului. Mi-aduc aminte de un interviu cu Ion Iliescu in care spunea la un post de radio international ca nu doar evreii au avut de suferit in urma schimbarilor dramatice de regim din Romania. Pana la urma, tot Iliescu avea sa-l decoreze pe fostul ambasador in 2002, iar FP a fost creat la putin timp dupa... Basescu a pus capac la toate, transformand ideea dezpagubirilor/retrocedarilor intr-o arta a defraudarii domeniului public romanesc la scara nationala.

Greu dosar, dar politaiul roman haituieste octogenarii care incearca sa vanda o legatura de patrunjel/usturoi (aia cu usturoiul inca de pe vremea finantistei dela Harvard din echipa "socialistului" Ponta).

https://en.wikipedia.org/.../World_Jewish_Congress...
https://en.wikipedia.org/wiki/Alfred_H._Moses
https://en.wikipedia.org/wiki/Fondul_Proprietatea

P.S. Alfonse D'Amato a fost inlocut in politica de Schumer dupa ce si-a facut treaba...

Mihai Ion Turcu Prospectiv A-z @Atat legislatia in mterie cat si punerea ei in aplicare au defecte de principiu si de logica. Pare facuta special pentru a permite jaful.

Draghi Puterity Probabil a fost gandita initial, ca si alte "jafuri", pentru a facilita acumularea primitiva de capital romanesc. Insa asset-ul Basescu a transformat-o in ce vedem din articolul de mai sus.

Prospectiv A-z .
Draghi, nu cred!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 7 decembrie 2016

Fondul Proprietatea si securitatea energetica a Romaniei

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv