Pe facebook: Dilema Doamnei Lagarde

miercuri, 7 decembrie 2016

Dilema Doamnei Lagarde

Dilema Doamnei Lagarde – 7 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu shared Catalin Platon's post.

Doamna Lagarde traieste o dilema pentru intaia data: Oare chiar asa sa fie, inegalitatile sunt create de sistem!!!

Hopa! Neo-liberalismul generează probleme? Cum, nu e soluția infailibila pentru orice, de la durerea de dinți și până la mântuire?

The IMF is starting to think that 'neoliberalism' has created an inequality problem

In an article published by the fund this week, IMF economists argue that they see a growing movement against some of the principles of neoliberalism.

BUSINESSINSIDER.DE

Smaranda Dobrescu Daca profesionistii FMI au ajuns la concluzia ca austeritatea impusa populatiei afecteaza nivelul de sustenabilitate a cresterii, pot sa-mi imaginez ca si tehnocraii nostri nu doresc sa mareasca salariile din invatamant, unele in valoare de 1000 lei din aceleasi motive savante, adica sa nu-si puna in primejdie dezvoltarea. ; cea fara de investitii.

George Pala cu siguranta aceasta reconsiderare nu-i apartine sefei IMF , ea fiind doar o cutie de rezonanta a unor cluburi esoterice conduse de familia mesianica contemporana scutrosuhttps://www.facebook.com/NWOExposition/photos/a.645397158944104.1073741827.645396702277483/716036158546870/?type=3&theater , familia care a intemeiat statul evreu si care de la ben gurion incoace tot aduna oitele imprastiate catre templu ce il vor zidi nu in 3 zile (motivul blasfemiei si a condamnarii Lui Isus de catre evrei ci intr-o singura zi ).Imi imaginez cum latra si saliveaza fosta sluga seful FMI,Dominique Strauss-Kahn ca a fost aruncat ca si o pereche de sosete purtate desi i se promisese presedentia Frantei .Si cand te gandeai ca venea si dicta retete economice pt iesit din criza , pentru strans cureaua unui intreg popor iar el strangea cureaua la hotel Sofitel sa in stil sodo-masochist cate o menajera migranta fugarita de foamea familiei dintr-o tara bananiera ca Guineea .Oare dupa ziua de maine poporul roman va fi in continuare 20 000 000 de menajere felatoare ca Nafissatou Diallo?

New World Order ExpositionLike Page

November 2 ·

~KabalMurked

Smaranda Dobrescu Nu cunosc adevarul in privinta lui DSK si daca motivul eliminarii lui de la FMI a fost vesnica sa slabiciune, intentia de a candida la presedentia Frantei sau nepotrivirea cu politica FMI. El era un om cu o personalitate aparte, din afara sistemului, un om de stanga. El a si declarat dupa taierile lui basescu ca FMI nu a cerut diminuari de salarii si pensii, ci sa gaseasca o formula de incadrare in deficit pe perioada crizei. Ca apoi a plecat bancher la rusi sau ca si-a continuat discutabilele obiceiuri, nu pot sa-l judec eu. Atat cat l-am cunoscut eu l-am considerat un macroeconomist bun.

George Pala .Da, dar declaratiile de disculpare vin in momentele cand era incoltit pe cateva continente(afacerea de proxenetism Carlton-Lille, ) iar un psihopat pradator sexual ca dsk nu mai prezinta credibilitate in nici un domeniu.Este bun cata vreme are HDD -ul plin ca si al lui Snowden cand a defectat.Dati dovada de cele mai bune sentimente crestinesti si iertare asemenea Maici Teresa cu criminalii

George Pala am sa va dau un exemplu proaspatchiar de azi cum au facut cu taierile de salarii asemena celor doi de aicihttps://www.facebook.com/PartageInfopolice/videos/94955236851567

LPartage info Police

November 6 ·

URGENT :

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 7 decembrie 2016

Dilema Doamnei Lagarde

Smaranda Dobrescu shared Catalin Platon's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv