miercuri, 2 noiembrie 2016

Romanii si Sfanta Paraschiva

Romanii si Sfanta Paraschiva – 11 octombrie 2016


Dinica Roman shared Bogdan Duca's post.

 

 

Bogdan Duca

October 11 at 11:51am

Se apropie Sfânta Parascheva şi încep atacurile tefeliştilor (tinerii frumoşi şi liberi) la adresa "pupătorilor de moaşte".

Eu, personal, sunt un duşman declarat al oricărei forme de Creştinism care nu este conştientizat cu mintea şi cu sufletul şi care nu e asumat. A te declara creştin şi a nu depune efortul intelectual constant de a îţi înţelege şi aprofunda credinţa este, după mine, cel mai mare păcat pe care îl poţi comite împotriva sufletului tău, după păcatul sinuciderii, desigur...

Cultul sfinţilor, pelerinajele, actele de asceză şi de devoţiune au însoţit credinţa în Dumnezeu şi istoria evreilor şi apoi a creştinilor până în zilele noastre.
Sutele de mii de români care se vor închina (au fost deja "contabilizaţi" 24 de mii) până duminică la moaştele sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, vin cu diverse probleme şi necazuri, cu diverse crezuri şi superstiţii.
Însă ei, împreună, adunaţi acolo, cu păstorii lor, nu fac altceva decât să afirme o identate: cea creştină.
A merge la marile praznice şi sărbători, a merge în pelerinaje e o manifestare identitară. E mult mai ieftină, morală, paşnică, decentă, consolidatoare sufleteşte, decât alte manifestări identitare, precum meciurile de fotbal ale microbiştilor, festivalurile de muzică şi concertele la modă ale tefeliştilor şi hipsterilor.

Agresivitatea tefelistă faţă de creştinii practicanţi este din mai multe puncte de vedere necinstită.
Mai întâi pentru că încalcă flagrant toată bălăria tefelistă cu "toleranţa", cu "respectul faţă de alteritate", "corectitudine politică", etc. Deci îşi încalcă propriile principii.
Mai apoi pentru că e un efort imbecil de a submina chiar copacul pe a cărui cracă stai- doar aşa, pentru că acel copac este..."uncool". Această manie revoluţionară, de la iluminism încoace, de a submina propriile temelii, a avut cele mai teribile consecinţe din istorie- nimic, chiar nimic nu ne poate face să credem că rezultatele tefeliştilor vor fi mai morale şi mai puţin sângeroase decât ale înaintaşilor lor: iacobinii, comuniştii şi fasciştii.
În sfârşit, pentru că suferă de păcatul tipic al acestui melanj ideologic la modă acum: nu e raţional. 
De ce i-ar deranja pelerinajul de la sfânta Parascheva? 
Spre deosebire de petrecăreţii de la ...Untold, pelerinii nu distrug liniştea unui cartier. Şi chiar, că vorbeam de Untold:

Prima zi de pelerinaj la Iaşi s-a petrecut fără evenimente majore.
Prima zi de Untold a fost cu 125 de persoane care au primit primul ajutor- majoritatea pentru că se "cam" îmbătaseră, 9 persoane au fost arestate pentru posesie -trafic de droguri serioase (la cele neserioase nici nu au mai pierdut vremea poliţiştii- că riscau să aresteze jumătate din festival)....
Deci nu e aşa că ar cam trebui să vă gândiţi de două ori înainte să fiţi răutăcioşi şi ironici cu pelerinii?

E drept, presa mainstream, nu a ironizat nici pe beţivii, nici pe drogaţii, nici pe snobii care ascultau muzică pentru că aşa e...cool. Şi trebuie să îţi placă dacă e cool, nu? https://www.facebook.com/images/emoji.php/v5/f4c/1/16/1f642.png:)
Aşa cum nu se leagă nici de băieţii îmbrăcaţi în prostituate de la paradele gay.
Însă consideră demn de interesul ochiului său critic doar dacă două băbuţe se calcă pe bătături ca să ajungă la moaşte, sau dacă vreo persoană de la coada de la pelerinaj, leşină de oboseală şi are nevoie de ajutor medical....
E drept, presa mainstream nu e interesată nici de faptul că prin intermediul Curţii Constituţionale, mai întâi, apoi cu ajutorul celorlalte instituţii ale sale, Statul român îşi bate joc de semnăturile a 3 milioane de români (16 la sută din populaţia ţării) pentru că, nu e aşa? nu sunt....cool.
Doar nu o să cerem obiectivitate prostitua.... jurnalistului român.

 

 

Nişte gânduri despre pelerinaj, coolness şi tefelişti

Se apropie Sfânta Parascheva şi încep atacurile tefeliştilor (tinerii frumoşi şi liberi) la adresa „pupătorilor de moaşte". Eu, personal, sunt un duşman declarat al oricărei forme de …

BOGDANDUCA.WORDPRESS.COM


Dinica Roman https://www.facebook.com/photo.php?fbid=411566172224409&set=a.411566155557744.83779.100001130882236&type=3&permPage=1

 

Rareș Jianu https://youtu.be/g4R64GTZQxs

 

 

Credinta si cultura azi.Sensul autentic al pelerinajului.(26 10…

YOUTUBE.COM

 

Smaranda Dobrescu E o deosebire de abordare a pelerinajului in cele doua postari. Pelerinajul in prima reprezinta identificarea cu crestinismul, cu ortodoxia, fapt care poate avea si o nuanta nesincera in strafunduri, iar in a doua abordare inseamna o introspectie, o calatorie dintr-o calatorie, un act de libertate si eliberare. Pentru adevaratii credinciosi a doua abordare se apropie mai mult de justificarea individuala, cred eu.


Dinica Romanhttps://www.facebook.com/mihai.radu.125/posts/1227000057320793

 

Mihai Radu

October 11 at 2:24pm · 

Mvai, stupizi și dobitoci sunt cei care își pupă suficiența ca pe moaște și zic de Sfânta Parascheva:
"Cât timp vedem bătrâni de-ăștia fără dinți pupând moaște e greu de crezut că vom ajunge undeva."
Și dobitocii au dreptate. 
Pentru că asta înseamnă că un pensionar din România nu-și permite să meargă la stomatolog, nu are asigurări, nu are nimic. Și mai înseamnă că oamenii au încetat să le ceară celor care îi guvernează să le bage canalizare pe stradă, și îi cer direct lui Dumnezeu.

Judecata dobitocilor se prelungește: proștii și săracii votează cu știm noi cine! N-avem nici o șansă, domne! Inculți și proști, ce să te aștepți?!

Eh, aveți răspunsul chiar în această răsuflată lamentare: construiți școli, ca să nu mai fie proști, plătiți autobuze care să-i ducă la școală, și veniți cu acele politici economice care să producă locuri de muncă mai bine plătite, astfel încât să nu mai fie nici săraci.
Pentru că în România, în acest moment, marea problemă nu sunt săracii care sunt șomeri, ci cei care muncesc dar nu pot ieși din sărăcie.

 

Dinica Romanhttps://www.facebook.com/vasile.ernu/posts/10154042859054825

 

Vasile Ernu

August 25 · 

Moaşte, pelerinaje, vrăjitoare, celule stem, Catedrală&Cuminţenie: explozia unei sicietăţi
____

Săracii&amărîţii&bătrînii fac pelerinaj la moaştele Sfintei Parascheva sau Sfîntului Dimitrie cel Nou şi Nucula . Chiar dacă nu e "foarte civilizat" e totuşi mai ieftin.

Corporatiştii&clasa de mijloc îi dispreţuiesc pe aceştea şi fac itinerariu spre Santiago de Compostela sau El Camino. E mult mai scump şi deci mai civilizat.

În Transilvania e şi mai simplu: tinerii frumoşi şi clasa de mijloc merg la Untold & Eletric Castle, bătrînii şi săracii la Nicula. Primul e scump şi susţinut şi de Primărie, al doilea e mai ieftin.

Cei care merg la Untold rîd de părinţii şi bunicii lor că merg în cenunchi, pe brînci. Cei de la Nicula se crucesc vîzîndu-şi nepoţii tăvălindu-se fericiţi în nămol la Eletric Castle.

Săracii&amărîţii cînd au necaz merg la popă sau vrăjitoare. Chiar dacă nu e "foarte civilizat" e totuşi mai ieftin. Medicul fie a dispărut, fie a devenit prea scump pentru ei.

Corporatiştii&clasa de mijloc îi dispreţuiesc pe aceştea, merg la privat şi îşi recoltează celulele stem ale copiilor şi le depozitează în bănci speciale. E mult mai scump şi deci mai civilizat.

Săracii&amărîţii ca să se deconecteze beau vin şi tărie proastă. Chiar dacă nu e "foarte civilizat" e totuşi mai ieftin.

Corporatiştii&clasa de mijloc îi dispreţuiesc pe aceştea şi trec pe pastille inteligente. E mult mai scump şi deci mai civilizat. Şi important: devin mult mai ieficienţi şi buni.

Corporatiştii&clasa de mijloc strîng bani pentru Cuminţenia pămnîntului şi îi înjură de moarte pe săracii&amărîţii că adună bani pentru Catedrală chiar dacă aceştea mai scapă bani şi pentru Cuminţenie.

Esenţa este aceaşi. Diferenţa este doar de preţ.

Problemă e însă următoarea: ruptura dintre cele două pături sociale a devenit atît de mare că nu doar că nu se mai înţeleg ci au ajuns chiar să se urască. Iar asta e deja o mare problemă.

Şi nimeni nu vrea să înţeleagă: ce ni se întîmlă? Ce ne mai uneşte? Se pare că doar ura.

PS: De alegeri nu mai zicem nimic. Cert este că corporatiştii&clasa de mijloc cer tot mai insistent limitarea votului pentru „proşti, leneşi şi beţivi". Sau cel puţin un examen: aşa e mai civilizat şi democrat.

 

Smaranda Dobrescu Ura, manifestare obiectiva a secolului 21, planuita sau scapata de sub control de catre elitele mondiale?


Dinica Roman https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1794193084188729&set=p.1794193084188729&type=3&theater

 

 

Smaranda Dobrescu Nimic nou in ce priveste Romania. Ma intreb cum de s-a distantat in bine Bulgaria de noi? (In al doilea tabel Romania apare de doua ori iar Bulgaria niciodata)

 

Doina Nicolescu Mai stii? Poate aceasta masina are suflet!

 

Prospectiv A-z .
Foarte bune aceste luari de pozitie vis a vis laicitatea fanatica a TFListilor. Este totusi un punct de vedere, in deschiderea argumentului lui Bogdan Duca cu care nu pot fi de acord daca vrea sa reprezinte mai mult decat perspectiva autorului:

"Eu, personal, sunt un duşman declarat al oricărei forme de Creştinism care nu este conştientizat cu mintea şi cu sufletul şi care nu e asumat. A te declara creştin şi a nu depune efortul intelectual constant de a îţi înţelege şi aprofunda credinţa este, după mine, cel mai mare păcat pe care îl poţi comite împotriva sufletului tău, după păcatul sinuciderii, desigur..."

Intelectualizarea/conceptualizarea crestinismului este o preocupare, nu este CREDINTA.

P.S. Doamna Nicolescu, si eu gasesc problematica binecuvantarea masinii, din perspectiva preotului si a credinciosului, dar daca asa le merge mai bine, asa o sa fie!

 

Mihai Ion Turcu Pelerinajele sunt prilej de comuniune, tine de natura umana.

 

Prospectiv A-z .
N-o spun eu in premiera dar sunt de acord cu ideea ca ateii n-au facut decat sa schimbe un obiect cu altul, dar tot pelerinaj fac si ei. De fapt, mult mai multe si nocive!

 

Smaranda Dobrescu Nu ar fi lipsit de interes ca autorul care ia atitudine impotriva TFL-istilor sa-i si defineasca. Deocamdata se intelege doar ca sunt aparatorii multiculturalismului si ca sunt prezenti in strada si tare guralivi. Cine-or fi oare??

 

Mihai Ion Turcu "Multiculturalism" ? Cine folosete termenul cam ce intelege prin "multiculturalism" (am reminiscente juvenile, analiza de concept).

 

Smaranda Dobrescu Trebuia sa spun corectitudine politica. Multiculturalismul e o definitie restransa care semnifica buna convietuire in societate a unor nationalitati diferite. Corectitudinea politica presupune o înlocuire a expresiilor și termenilor din limba curentă care pot jigni minorități etnice, de gen, orientare sexuală, religioase, persoanele cu handicap fizic sau psihic, în vârstă, de altă rasă, etc.(Erich Fromm, Marcuse, etc) Toate sunt normale dupa parerea mea atata vreme cat nu se transforma prin exagerare intr-un fel de religie de nediscutat.

 

Dinica Romanhttps://www.facebook.com/bogdan.alex.duca/posts/10207710271820621


Dinica Roman https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10207721685065945&set=a.1467354969674.64940.1407568389&type=3

 

Bogdan Duca

October 13 at 11:14pm · 

Eu când sărut sfinte moaşte (şi o fac de fiecare dată când mi se iveşte ocazia) am în cap trei gânduri.

Primul gând este acela că am un contact fizic cu un erou al credinţei, fie că a fost martir, mare teolog, mare ascet, mare ierarh,sau a cultivat virtuţi speciale.
Din acest punct de vedere nu e nimic diferit din bucuria pe care o am de a întâlni, fie şi într-un cadru formal, un scriitor, un gânditor, un politician, un muzician, un artist care îmi place. Sau când le vizitez mormintele.

Al doilea gând este acela liniştitor, al biruinţei asupra morţii: trupurile neputrezite, parţial putrezite sau osemintele sfinţilor sunt, prin harurile lor- vindecări, miracole foarte diferite şi nenumărate- dovezile acestei biruinţe şi a continuităţii dincolo de moarte.

Al treilea gând este mai "filosofic": moaştele şi cinstirea lor în biserici ne aduc cu picioarele pe pământ, ne scot din ispita spiritualizării excesive. Creştinismul care cinsteşte moaşte este concret şi atotcuprinzător: îmbrăţişează întreaga creaţie, nu se lasă dus de iluzii dualiste, cum ar fi aceea că materia ar fi rea.

Încă de la începuturile sale, Creştinismul s-a construit pe trupurile sfinţlor. Mormintele martirilor au devenit primele altare, şi au rămas, în Bisericile Tradiţiei, adevăratele Altare.

 

Dinica Romanhttps://www.facebook.com/marcelina.popa/posts/1142478529133097

 

Marcelina Popa

October 13 at 11:31pm · 

Maine e Sf. Parascheva. Cunosc personal doua familii care au mers, de-a lungul timpului, la Iasi sau la alte pelerinaje similare. Sigur ca nu e suficient ca sa fac vreo ipoteza cat de cat plauzibila cu privire la profilul psihologic al pelerinilor romani, insa vad ca se discuta pe net despre pupatorii de moaste ca despre niste habotnici cu suflete uscate, pe deasupra si prosti de bubuie. 
Or, cele doua familii pe care le cunosc eu sunt tot ce poate fi mai diferit de aceasta descriere!
E vorba, in primul rand, de nasii mei de cununie. Doi oameni fara multa scoala, dar inteligenti si gospodari, care au crescut trei copii (doi sunt IT-isti in Bucuresti si unul calugar) si au avut grija de inca doi orfani. Sunt singurii oameni pe care-i cunosc care au gazduit la ei in casa cersetori inghetati si persoane psihotice alungate in strada de familiile lor. Maine nu vor merge la Iasi fiindca nu mai sunt chiar in putere (el are 82 de ani), dar au pregatit bunatati pentru niste bolnavi din Centrul de Recuperare Neuropsihiatrica de la Zebil si le vor duce acolo personal.
A doua familie de pelerini e formata din doi prieteni ai mei din facultate (sot si sotie), ambii profesori de matematica si cu o cultura mult peste media categoriei lor profesionale. Si ei sunt niste oameni buni sa-i pui la rana! Fac meditatii gratuit cu copii saraci, sunt extrem de saritori, inclusiv cu oameni straini. 
Oamenii astia patru sunt mai tot timpul bine dispusi, n-au nimic scortos, nimic fariseic. Si nu se cred grozavi, dimpotriva. 
Deci ... s-o lasam mai usurel cu prejudecatile! O spun pentru a nu stiu cata oara: exista si carti despre psihologia pelerinilor. Cu cat cunosti mai bine un domeniu, cu atat esti mai rezervat in opinii. Cei care vorbesc cu dispret despre fenomenul asta nu stiu mai nimic, nu-l inteleg fiindca nu-l cunosc si nu vor sa cunoasca decat ceea ce le confirma preconceptiile. Altfel nu-mi explic faptul ca, desi unii ca mine le tot explica rabdator, an de an, ca se pripesc, o iau mereu de la capat (de carti nu mai vorbesc: tl; dr).

 

Dinica Roman Mă uit la Ele. Sunt Babele alea care s-au născut înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când e Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste.

Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manualele actuale.

Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor.

Pe spinarea Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele astea au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țări.

Babele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou să-l dea nepoților la oraș, "să aibă oușor bun, de țară, maică…". Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite.

Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis "Doamne ajută!" la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus cu teamă și blândețe, pe când Omul lor suduia. Babele au moșit femeile și au învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au lăut pruncii și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte o poveste ori descântec. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o mângâiere aspră când părinții au plecat să spele domnești dosuri italiene pentru câțiva firfeurei.

Babele astea nu au avut curent și au învățat carte la lumânare. Dar au scris ori au ținut minte și au dus mai departe povești, cântece, snoave și tradiții. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lampă ii cu altițe, cămeși de mireasă și de mire, au țesut covoare, lăicere, cuverturi, grindare, au împletit șosete groase bărbaților care s-au dus la pădure să aducă un car de lemne, copiilor care s-au dus cu uratul ori la școală… Am întrebat o Babă de la Sucevița, care cususe astă-iarnă cămeșa soțului și iia ei, bătute de cruciulițe, de ieșiseră împreună, în straie aidoma, la o Mare și Sfântă Sărbătoare: "Când ai cusut atâta, mătușă, în trei luni? Printri treabî, maicî!". Stâlpi. Stâlpi de oameni ce țin și Cerul sus și Pământul jos, și mai duc și portul, în cel veac ce vine.

Babele astea ele au grijit vatra, casa, tinda, prispa și ograda, au vopsit gardurile, au albit ștergarele și au împodobit ferestrele și porțile. Babele au făcut masă mare cu zamă de cucoș, găluci cu carni și cuptioare de poale-n brâu și au așteptat oaspeți mari, copiii-domni, la hram ori la sărbători. Atunci și-au spălat mânurile mai abitir, numai că nu iese negreala, chiar cu sare de lămâie. Nu iese decât oleacă de sânge prin crăpăturile adânci, dar trece cu seu de oaie.

Babelor ăstora le-au murit copiii în burtă sau în leagăn din lipsă de medici, de medicamente ori de cunoștințe, pile și relații. Le-au murit bunii și străbunii, iar ele se tot țin de calendar, de biserică și de cimitir. Babelor ăstora capitalismul le-a luat și ce le mai rămăsese după comuniști. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii și nepoții. Lor nu le-au mai rămas decât pomenile, rugăciunile, lacrimile și batistele cu noduri în care stau ascunși câțiva lei. Și câțiva biscuiți ieftini.

Și niște sfinți. Cu care ele vorbesc, se sfătuiesc, la care se roagă și de la care nădăjduiesc ajutor. De la cine, altcineva, să aștepte? Copiii? Ocupați. Nepoții? Plecați după Pokemoni aka diplome. Statul? Care? Societatea civilă? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile și vecinii. Neamurile și vecinii de rând, la moaște. Să pupe un mort.
https://www.facebook.com/doina.filipescu.73/posts/10211126506546303
https://doinafilipescu.wordpress.com/.../14/calea-babelor

 

Doina Filipescu added 7 new photos.

October 14 at 9:09pm · 

Sarcasm pe FB: "Alertă de trafic intens în Iași. Pe drumul către moaște se circulă babă la babă!"

CALEA BABELOR
---------------------------
Da, sunt din Iași. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor către moaște. De 17 ani am străzile îngrădite, mă satur să dau explicații jandarmilor când sunt la volan și uneori merg pe jos, am mai mult de curățat la poartă, am găsit un portofel golit, într-o primăvară, pe sub frunze și zăpadă, cu acte de Babă în el, aruncat peste gard, în grădina mea, în toamnă, de un șmecher de hoț… și, împreună cu niște surori catolice dintr-un sat, am găsit Baba și i-am trimis actele…

Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, apelează SMURD-ul & ambulanța deja ocupate, nu-i așa? cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla…

Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.

"S-a fi făcut grâu`, maicî, pi la voi, anu' ista? Pi la noi, nu, c-o plouat… Șî, câți copchii zîci cî ai? Șî pi undi's, maicî? Ș-a mii, tăt diparti…Tăt duș cu treabî, au șî ii copchii la școli… Nu, niși a mii n-o vinit anu ista… da' cu ajutoru Sfintii poati vin la anu că de-amu sî cam gatî… s-o cam gătat cu viața noastrî… atâta bucurii mai avem șî noi… gându' la copchii și aișea, la Sfântî…"

Și mai fac un pas… și mai trec de un gând. Și mai spun o rugăciune, când le este frig, se mai încurajează… se mai contrazic unele cu altele, apoi se împacă, își mai dau un colț de pâine, doar au drum de dus înainte… poate mâine dimineață o să ajungă coada…

Uneori ies în stradă cu ceaiuri calde, cu porții de hrană fierbinte. Și ne bucurăm de a dărui, nu de a primi. Și fac asta împreună cu fiica mea. Cum aș putea s-o învăț, mai direct, respectul, compasiunea? Există un curs mai bun de Personal Development?

Câteodată plouă crunt și e un frig de îți aduci aminte și păcatele nefăcute. Și de Sfânta Parascheva e frig când plouă, fraților. Anul ăsta, cât pentru cei zece în care nu a plouat… Când intru în casă: căldurică, Chopin pe youtube, supă fierbinte, sfeșnic cu lumânare aprinsă pe masă… bețișoare parfumate… subiecte… suntem "normali". Afară, lame de cuțit. Și ploi însemnate cantitativ. Cu intensificări ale vântului.

Vine noaptea. Dai să te culci. Ca să te liniștești, cumva, în sufletul tău, te gândești că... e alegerea Lor. Și… Vrei să scapi de Babe? Nu poți. Le vezi la televizor: umilite, arătate în posturi jenante, căutate cu lumânarea de niște mici șacali care, astfel, își ascut dințișorii pentru viitor.

Dar, slavă Domnului, Babele de la televizor nu seamănă cu cele din rând. Eu mă duc dimineață să verific. Când colo, ce văd? Basmale și Mâini. Mâinile crăpate, aspre, uscate și înnegrite de muncă, de frig, de zloată, de arșiță… Mâinile lor noduroase, cioturi închircite de cărat greutăți la animale, cu sacul, de la câmp…

Mă uit la Ele. Sunt Babele născute înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste.

Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manuale.

Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor.

Pe spatele Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care noi am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țări.

Babele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou, să-l dea nepoților la oraș, "să aibă oușor bun, de țară, maică…". Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii cu iz de fum și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite.

Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis "Doamne ajută!" la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus, blajine, pe când Omul lor suduia. Babele au învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au moșit femeile. Babele au lăut pruncii, i-au legănat și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte un descântec. Babele astea au pus flori mirositoare în grindă: de curat, de leac și de frumos. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o aspră mângâiere când părinții erau plecați să spele domnești dosuri italiene pentru câțiva firfeurei.

Babele astea nu au avut curent și au învățat carte la lumânare. Dar au scris ori au ținut minte și au dus mai departe povești, cântece, snoave și tradiții. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lampă ii cu altițe, cămeși de mireasă și de mire, au țesut covoare, lăicere, cuverturi, grindare, au împletit șosete groase bărbaților care s-au dus la pădure să aducă un car de lemne, copiilor care s-au dus cu uratul ori la școală… Am întrebat o Babă de la Sucevița, ce cususe astă-iarnă cămeșa soțului și ia ei, bătute cu mii de cruciulițe, ieșiți împreună, în straie aidoma, la o Mare și Sfântă Sărbătoare: "Când ai cusut atâta, mătușă, în trei luni? Printri treabî, maicî!". Stâlpi. Stâlpi de oameni ce țin și Cerul sus și Pământul jos, și mai duc și portul, în cel veac ce vine.

Babele astea ele au grijit vatra, casa, tinda, prispa și ograda, au vopsit gardurile, au albit ștergarele și au împodobit ferestrele și porțile. Babele au făcut masă mare cu zamă de cucoș, găluci cu carni și cuptioare de poale-n brâu și au așteptat oaspeți mari, copiii-domni, la hram ori la sărbători. Atunci și-au spălat mânurile mai abitir, numai că nu iese negreala, chiar cu sare de lămâie. Nu iese decât oleacă de sânge prin crăpăturile adânci, dar trece cu seu de oaie.

Babelor ăstora le-au murit copiii în burtă sau în leagăn din lipsă de medici, de medicamente ori de cunoștințe, pile și relații. Le-au murit bunii și străbunii, iar ele se tot țin de calendar, de biserică și de cimitir. Babele astea nu mai au părinți, nu mai au alean. Doar dor. Babelor ăstora capitalismul le-a luat și ce le mai rămăsese după comuniști. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii și nepoții. Lor nu le-au mai rămas decât pomenile, rugăciunile, lacrimile și batistele cu noduri în care stau ascunși câțiva lei. Și câțiva biscuiți ieftini.

Și niște sfinți. Cu care ele vorbesc, se sfătuiesc, la care se roagă și de la care nădăjduiesc ajutor. De la cine, altcineva, să aștepte? Copiii? Ocupați. Nepoții? Plecați după Pokemoni aka diplome. Statul? Care? Societatea civilă? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile și vecinii. Neamurile și vecinii de rând, la moaște. Să pupe un mort.

Pentru că, pentru ele, morții, viii și Dumnezeu sunt tot o lume. Iar sfinții sunt mijlocitorii. "Da, Ghiță, așteaptă-mă, vin la Sân' Dunitru", zicea mătușa mea, pe la Schimbarea la Față, omului ei, plecat în ceea lume, de aproape un an. Ea trăia la fel de conștientă și coerentă peste Tot. Glissando. Apoi se uita la mine și zicea: "Îi ghini vițălu', c-o fost cam galeș? Da' vaca, ați dat la vacî? Sî culegi prunili, maicî, sî faci magiun la feti…" Apoi iar se uita la moșul Ghiță al ei din aer și vorbea cu el dându-i vești despre vițel… Și se muta cu ochii la Sfânta din icoană. "Maicî Precistî, sî mă duci la Sân' Dunitru la omu' nieu". Și fix la Sân' Dunitru s-a dus la întâlnire. Zis și făcut. Cu rânduială, rost și prin conlucrare.

Cele mai multe Babe nu știu de FaceBook. Pentru ele a Face înseamnă a Fi. Ele nu îți dau Like. Îți dau o binecuvântare, un măr, un ou, o poală de nuci sau de fasole. Nu virtual, în materie, maică. Nu au cont bancar, dar au un pitac pus deoparte pentru nepoți. Babele pierd casele la inundații sau pământurile și pădurile, fraierite de primari. Dar ele mereu găsesc o încurajare pentru tine, cel venit cu Audi la țară, la fresh air. Pentru că ele, sărmanele Babe, de-atâta suferință, așteptare și credință, aproape că s-au sfințit așa, și ele, tot ținându-se de funia rugăciunii înălțate către Cer. Și s-ar duce pe ea în sus, să nu deranjeze ieșenii spilcuiți și miștocari…

Iar dacă încă nu te vezi și pe tine, acolo, printre ele, nu crede că nu ești pomenit în rugi. Nu scapi. Noi toți suntem în rugile lor "mult folositoare". Căci dintr-o Cale de Babe ne tragem toți, ca niște frați estimp și în ist loc. E Calea noastră Lactee. Dacă nu crezi, uită-te la bunele și străbunele tale. Mai sunt ele fete mari cu obrajii rumeni? Poate prin tablouri vechi.

"Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă." Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte. În miroznă de aspru busuioc și dulce mir. Babele-Arhanghel circulă prin frig, ploaie, pe Calea lor, tăcute. O dată pe an. Se văd și Ele cu Sfânta lor-speranța lor. Apoi, ca niște biserici mici, călcând tot cu baticul înaintea frunții, streașină - acoperământ al feței, te întreabă, sfioase, în care parte-i gara. Se retrag. Ca Mieii. Vulnerabile, buimăcite, mulțănind în stânga și-n dreapta domnilor jăndari. Duc cu ele, în măruntul lor triumf, busuioc, iconițe ieftine pentru cumătre și vecini, agheazmă pentru casă și animale. Și ne lasă singuri. Noi între noi. Ne lasă Iaș-ul, trafic-ul, Facebook-ul, mișto-ul, Mall-ul. Și Halloween-ul! Rămânem fiecare cool, trendy, stylish, cu deadline-urile, income-urile și insight-urile noastre.

Mă întreb, în termeni de management, dacă Babele astea, și-au atins, per total, ținta. Cât s-au căznit ele, cât au scos din carnea lor prunci, cât au zidit lut cu pleavă și balegă cu mâinile lor, cât au ridicat, cât au cărat, cât au stins jarul febrei vreunui om al lor, cât s-au rugat, cât au plâns și au îngropat, totuși n-au putut clădi un strat cât de subțire de rușine care să stea pe veci în obrazul tuturor copiilor lor. Și asta, pentru că n-au cerut pentru ele nimic. Credeau că cineva va observa că li se cuvine un pic de onoare? Au așteptat ca buna educație să o dea școlile prin care copiii le-au trecut?

Ei bine, ele au rămas așa, simple și stinghere, cu modestia de femei necunoscătoare și trecute. Și cu nădejdea, credința și dragostea lor. Și cu Sfinții. Și cu Dumnezeu.

Iar noi? Va trebui să reușim noi singuri să devenim o țară de oameni cuviincioși, care să le sărute mâinile și să își ridice pălăria în fața lor, a Babelor, oricine și oricare ar fi ele. Și să avem și noi atâta iubire, nădejde ziditoare, smerenie, bună-cuviință și putere câtă au Babele astea din "viam senectute".

Dacă vrei, întoarce-le un bob de respect. Căci rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului. Până acum. În veacul vecilor, le-om ține noi și-ai noștri.

Putea-vom?

Mihai Ion Turcu Sunt locuri si evenimente repetitive care aduna oamenii si-i tin imreuna intr-un anume spirit.

Niciun comentariu: