Pe facebook: Dacian Ciolos, premierul serviciilor secrete

miercuri, 2 noiembrie 2016

Dacian Ciolos, premierul serviciilor secrete

Dacian Ciolos, premierul serviciilor secrete – 15 octombrie 2016

Doina Nicolescu

"De unde ştia Traian Băsescu faptul că Cioloş şi nu altcineva va fi succesorul lui Ponta? De la sistemul pe care îl condusese 10 ani şi care avea întotdeauna pregătiţi înlocuitori „de nădejde" pentru funcţiile cheie din stat."

Dacian Cioloș, premierul serviciilor secrete

Dacian Cioloș, premierul serviciilor secrete Contele de Saint Germain 15/10/2016 Dacian Cioloș, premierul serviciilor secrete2016-10-15T13:14:17+00:00 Editoriale No Comment Scorul acestui articol[Total: 0 voturi. Media: 0]Să nu credeți că, în…

CONTELEDESAINTGERMAIN.RO

Prospectiv A-z .
As reformula intrebarea sa sune asa: "Ce si cat timp o sa mai ştie Traian Băsescu de la sistemul pe care l-a condus +10 ani?"

Pentru a raspunde la intrebare, e simplu: Basescu avea o lista atunci cand a primit mesajul sa-l trimita la reshapt pe Boc si s-a pus problema schimbului guvernului, independent de democratie.

Ca-s toti parte din vreun aparat n-ar trebui sa ne mai mire, ci doar faptul ca aparatul, desi romanesc, nu poate veni cu o idee coerenta de salvare a Romaniei.

Doina Nicolescu "Aparatul, desi romanesc, nu poate veni cu o idee coerenta de salvare a Romaniei." Nu poate? In acest caz trebuie sa faca un pas in spate.

Prospectiv A-z .
Va face un pas afara, cel putin capii, la Ora H.

Alexandru Botu Mira-m-as! Si nu ca sa rimeze cu Ora H, ci pentru ca capii (cacofonie asumata) au fost totdeauna afara. Pe aici, si-au trimis doar picioarele....

Prospectiv A-z .
Pe sticla si mansetele ziarelor apar capete de capi locali.

Alexandru Botu Da, niste corbi, acolo si ei sa curete oasele mortilor de carne si piei!

Mihai Ion Turcu "Democratia" in felul in care a suptavietuit este precum virginitatea gravidelor.

Preda Mihailescu Gravidele aduc o noua viata, o noua fantezie a destiunului - si democratia violata?

Alexandru Botu Innoire fara distrugerea trecutului nu exista! Asa pare sa rezulte din comentarii...

Preda Mihailescu Alexandru Botu @ De ce - tocmai ca vremea cand mureau femeile la nastere a cam trecut. Si nici trecutul nu trebuie distrus....

Alexandru Botu Domnule Preda Mihailescu, nu eu trebuie sa raspund la intrebarea: DECE? Pentru ca eu doar am constatat ca asa stau lucrurile, adica daca se doreste (de cei care isi asuma dreptul de a-si dori) ca in locul a ceva sa se faca altceva, nu prin trecere tre...See More

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 2 noiembrie 2016

Dacian Ciolos, premierul serviciilor secrete

Doina Nicolescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv