Pe facebook: Planuri pentru kurzi

miercuri, 28 septembrie 2016

Planuri pentru kurzi

Planuri pentru kurzi – 14 august 2016

Alexandru Cosmin Codreanu

"(...) în ianuarie 2016, Casa Alba a decis sa-si schimbe strategia, introducînd kurzii ca forte terestre, în ofensiva lor împotriva Statului Islamic. SUA a cîntarit foarte bine consecintele planului lor strategic care odata cu înfrîngerea Statului Islamic, conduce automat la crearea statului kurd, garantat de Casa Alba. Kurdistanul va îngloba un teritoriu urias de 390,000 km² care acum apartine Turciei, Siriei, Irakului si Iranului si va avea o populatie de peste 30 de milioane de locuitori."

De ce a devenit Erdogan anti-euroatlantist ?

Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni. Bombardamentele aeriene rusesti au fost extrem de eficiente, întrucît au fost planificate pentru a creea brese în dispozitivele rebelilor islamisti, pe care…

ZIARULDEGARDA.RO

Ștefan Botoran Foarte, foarte interesant!

Gabriela Savitsky Documentat. Și absolut logic.

Ștefan Botoran Tare, de aceea îmi place acest grup!

Prospectiv A-z .
Nu-i rea deloc punerea impreuna a celor cateva cunoscute. Ma indoiesc insa ca SUA/Vestul ar vrea sa dea atata teritoriu kurzilor.

Poate ca acelasi articol al lui Ralph Peters (http://www.armedforcesjournal.com/2006/06/1833899 ) a fost folosit si de tabara Erdogan pentru a sparge tabara pucistilor...

Mai departe, pot observa si paralela sugerata de Vasilescu intre epurarile din anii 1950-1960 din Romania si epurarile lui Erdogan de acum. Paralela poate fi dusa mai departe, caci Turcia epurata nu-i vreun hopa-mitica!

Gheorghe Gradinaru 1. Linkul catre articolul lui RP din iunie 2006http://armedforcesjournal.com/blood-borders/

Armed Forces Journal – Blood borders

International borders are never completely just. But the degree of injustice they inflict upon those whom frontiers force together or separate makes an enormous difference — often the difference between freedom and oppression, tolerance and atrocity, the rule of law and terrorism, or even peace and…

ARMEDFORCESJOURNAL.COM

Mihai Ion Turcu Crezand ca pot orice nu se mai straduiesc sa si inteleaga ceva.Fara intelegerea starilor de lucruri si luarea in consideratie a oamenilor rezulta fiasco.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 28 septembrie 2016

Planuri pentru kurzi

Alexandru Cosmin Codreanu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv