Pe facebook: Deal cu Canada: CETA- vize

sâmbătă, 6 august 2016

Deal cu Canada: CETA- vize

Deal cu Canada CETA- vize - 7 iulie 2016

Smaranda Dobrescu

Premierul pune piciorul in prag si impune conditii Canadei: ori ridica vizele pentru romani, ori nu semneaza Tratatul CETA. Eu cred ca conditiile de ridicare a vizei cu Canada erau oricum aproape indeplinite datorita procentului mic de refuz inregistrat in ultimul timp. Dar, e bine. Sa vedem daca va fi premierul atat de dur si in privinta renuntarii la vizele americane in legatura cu TTIP-ul !

Ce spune Cioloș despre eliminarea vizelor pentru Canada

Premierul Dacian Cioloș a declarat, miercuri seara, că lucrurile se mișcă în vederea eliminării vizelor pentru Canada, precizând că va ține legătura cu premierul canadian, Justin Trudeau, în acest sens.

COTIDIANUL.RO

Draghi Puterity O lovitura de imagine reusita.

Prospectiv A-z .
Mai bine ar lasa vizele exact asa cum sunt, ca doar s-a platit destul bir in oameni, si s-ar ocupa de protejarea tarii de raiduri ale mineralelor montate din jurisdictie canadiana. Mini-tratatul asta nu-i decat capul TTIPului.

Draghi Puterity Prospectiv A-z - Exact. Si TTIP-ul nu are umeri...

Draghi Puterity ... intai curata gunoaie, apoi ne scapa de vize, daca mai si da cu mopul, cred ca stiu cine o sa fie urmatorul PM ;)

Smaranda Dobrescu Intre timp ii schimba pe necoptii aceia de tehnocrati, da satisfactie oamenilor care s-au saturat de discursuri cinice si nimeni nu baga de seama in final ca guvernul la sfarsit de mandat e complet altul decat cel investit, deci rezultatete tehnocratilor si ale lui Ciolos nu au fost chiar de nota maxima..

Dinica Roman Costi Rogozanu
Anunţuri pompoase cu dispariţia vizelor pentru Canada. Dup-aia mici dezumflări (de fapt, rămîn destule condiţii pentru accesul în Canada, să ai viză de SUA de exemplu, haha), dar, ce mai contează, tot e bine. Doar că aceste veşti vin lapachet cu graba Canadei de a-şi finaliza propriul tratat comercial cu UE, CETA. Acest tratat e mai aproape de final decît celebrul TTIP, tratatul comercial cu SUA, dar spiritul e acelaşi: dereglementare, distrugerea plaselor sociale, întărirea companiilor mari în faţa statelor şi tribunalelor.

La noi, au apărut deja diverşi specializaţi în glorificarea tratatelor, unul dintre ei fiind un soi de politician cu profil de lobbyst (livrat de PSD, dacă nu "stînga lui peşte prăjit" atunci cine?), care urlă toată ziua beneficiile uitînd să explice cum au ajuns milioane de europeni să voteze petiţii împotriva TTIP.

Pentru cei care n-au chef de prea multă documentare, două sînt marile pericole în tratatele tip CETA-TTIP: întîietatea marelui business în justiţie, practic vor fi forţate guverne să încurajeze şi să plătească multe costuri colaterale pentru investiţii (cu toate consecinţele de mediu sau sociale); tendinţe şi mai puternice în zona privatizării serviciilor publice. Pentru cine vrea să citească mai mult, articolele astea ar fi un bun început. Într-unul se face referire şi la cazul românesc cu Roşia Montană:

Canadian companies are already doing this all over the world. A company called Gabriel Resources recently announced it was suing the Romanian government for damages, after parliament blocked the development of one of their gold mines over environmental fears. They now face a compensation claim for possibly billions of pounds. CETA would open this system to thousands more companies, including US companies with subsidiaries in Canada, like Wal-Mart, Chevron, Coca Cola and Monsanto. It is inconceivable that Britain wouldn't face a case. (sursa)

Sau aici, tot despre surioara TTIP-ului, CETA.

De amuzament, puteţi citi şi cum se umflă în pene Sorin Moisă că ne dau voie canadienii fără viză graţie eforturilor sale (de fapt, negociere între vize şi un tratat comercial fără scrupule, pentru care nu sîntem în stare nici măcar să pretindem scoaterea vizelor fără alte condiţii).

http://voxpublica.realitatea.net/.../romania-competitiva...

România competitivă 12 ore în picioare la cusut pe salariu minim. Şi vizele de Canada contra...

S-a dat drumul mărețului plan Cioloș-Iohannis, de fapt un anunț cam nesimțit al faptului că în toamnă se va încerca guvern tehnocrat sau de uniune națională. Dar să-l luăm în serios, să-l citim că oricum altceva mai bun nu-i de făcut. O primă premiză complet greșită dar dragă analiștilor neutri care...

VOXPUBLICA.REALITATEA.NET

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 6 august 2016

Deal cu Canada: CETA- vize

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv