Pe facebook: Guvernul livreaza rezultate!

duminică, 31 iulie 2016

Guvernul livreaza rezultate!

Guvernul livreaza rezultate! – 5 iulie 2016

Smaranda Dobrescu shared Arthur Suciu's post.

La cele spuse de colegul Arthur Suciu adaug ultima declaratie de azi a premierului Ciolos: "Guvernul a intrat in faza livrarii de rezultate"
Cum ar fi fost daca nu ar fi livrat deja rezultate?

Arthur Suciu

July 5 at 9:47am

Declaraţii tehnocratice: românii ar trebui să muncească pe doi lei, drepturile omului sunt un lux, învăţământul gratuit e o reminiscenţă comunistă şi, ultima, mersul cu trenul e un lux.

Într-adevăr, e un lux să ajungi de la Bucureşti la Suceava în şapte ore, îngrămădit într-un bou vagon cu 100 de scaune, fără masă, cu un WC plin de rahat, fără vagon restaurant (în schimb, cu un comerciant care vinde cafeaua la suprapreţ), cu opriri în fiecare orăşel şi, eventual, cu o întârziere de câteva ore. Totul costă aproape 100 de lei.

Like

Alexandru Botu "Guvernul a intrat in faza livrarii de rezultate"
Guvernul lucreaza la un proiect mare ori la mai multe. Daca acestea sunt sau nu componente ori chiar guvernare vom vedea ceva mai tarziu. Fatalitatea tuturor proiectelor nu este atingerea unor obiective, obtinerea unor rezultate, ci furnizarea de "livrabile, adica de niste justificari birocratice ale cheltuirii timpului si banilor. Formularea dintre ghilimele este facuta de cineva care a lucrat si inainte in administratie si acum si care doreste sa impace si pe conservatorii si pe modernistii birocrati, ori mai precis sa le dea satisfactia fiecaruia de a intelege ce doreste. Are tara "rezultate" sau "livrabile" prin actul de guvernare?, atunci totul este minunat!

Smaranda Dobrescu Mai jos, e o postare care descrie parte a proiectului de tara al presedintelui. Ea se refera la regionalizare. Eu cred ca indiferent cat de importanta e sarcina aceasta, e nevoie de schimbare de Constitutie, de acordul partidelor si de referendum. Nu e chiar simplu. Vor trebui niste argumente foarte puternice caci lumea e suspicioasa si nici nu e obisnuita cu masuri in sprijinul romanilor..Masuri care deocamdata apar a fi in sprijinul altora..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 31 iulie 2016

Guvernul livreaza rezultate!

Smaranda Dobrescu shared Arthur Suciu's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv