Pe facebook: Cine vrea sa scape de Jean Claude Juncker?

duminică, 31 iulie 2016

Cine vrea sa scape de Jean Claude Juncker?

Cine vrea sa scape de Jean Claude Juncker? – 4 iulie 2016

Draghi Puterity

Imi aduc aminte ca scrisesem un mesaj cu ocazia anuntatei vizite a lui Junkers in Rusia, in care ma intrebam cat va mai dura pana vom afla cat de "corupt" e acest personaj. Nu il mai gasesc, ca sa adaug acolo o noua "fila de dosar", asa ca deschid un thread nou. Aflu acum ca el e de vina pentru mai toate relele intamplate in UE, de la Grecia, trecand prin criza refugiatilor si pana la Brexit. Eu, "in nemernicia mea, ca un caine turbat", credeam ca aceste lucruri sunt imputabile altcuiva... ;)

Angela Merkel vrea să scape de Jean-Claude Juncker. Preşedintele Comisiei Europene este...

Presiunea asupra şefului Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, este tot mai mare în condiţiile în care multe din statele europene îl consideră responsabil…

EVZ.RO

Prospectiv A-z .
A vazut careva telecomanda?

Alexandru Botu Eu nici nu am indraznit sa cred ca altcineva decat eu este de vina pentru tot ceea ce se intampla in UE.

Prospectiv A-z .
Facem progres, e bine sa ne cunoastem locul. Numai asa exista speranta ca astia nu vor periclita viitorul urmasilor lor la a 'shpea generatie!

Doina Nicolescu Cineva trebuie sa plateasca oalele sparte. Si nu va fii d-na Merkel.

Prospectiv A-z .
Frau Merkel n-are. Oua. Si nici eunucii care po.puleaza prima scena EUropeana.

Draghi Puterity Alexander Graf Lambsdorff, vicepresedintele Parlamentului European despre Angela Merkel (in traducere libera):

"Angela Merkel ar face mai bine sa isi tina gura. Faptul ca ea e stilizata acum ca o salvatoare a UE, e absurd. Brexit-ul e opera ei.

...

Merkel si Schäuble au hranit populistii din Marea Britanie. Cancelara a anulat, de una singura, regulile in vigoare in criza refugiatilor. Asta le-a dat un impuls populistilor germani, dar si celorlalti. Iar ministrul de finante a tinut Grecia in spatiul Euro pana s-a ajuns la pierderea Marii Britanii, pentru ca UKIP & Co s-au folosit de teama britanicilor ca vor trebui sa contribuie la stabilitatea Euro. "

http://www.spiegel.de/.../brexit-alexander-graf...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 31 iulie 2016

Cine vrea sa scape de Jean Claude Juncker?

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv