Lucian Boia-Capcanele istoriei – 11 martie 2015
Smaranda Dobrescu
In cartea " Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950", Ed. Humanitas, 2011, Istoricul Lucian Boia vrea sa ni-l ia si pe Enescu invinuindu-l de colaborationism cu comunistii. Singura replica pe care am citit-o ii apartine lui Sever Voinescu, in Dilema veche:."În cartea dlui Boia, cazul Enescu e prezentat într-o pagină (272-273). În esenţă, momentele de cădere ale marelui muzician sînt, după dl Boia, trei: a mers într-un turneu în URSS unde a fost primit triumfal, a devenit şeful subsecţiei de muzică la ARLUS şi, cel mai grav dintre toate, a fost candidat pe listele comuniştilor la infamele alegeri din 1946. Dl Boia încearcă şi o explicaţie: influenţa soţiei. Ni se spune că Enescu era apolitic, pe cît de prezent în viaţa muzicală a ţării acelor ani, pe atît de absent din viaţa politică. De fapt, ni se mai spune că Enescu era „absent faţă de tot ce se petrece în jur“
http://dilemaveche.ro/…/au-existat-mari-romani-impecabili-e…
Succesul cărţii dlui Lucian Boia e imens. Mai toţi
cei pe care îi cunosc au citit cartea şi jubilează în...
dilemaveche.ro
Prospectiv A-z .
Traind in Romania si fiind bombardat de asemenea chestiuni te imbolnavesti de ficat sau cinism. Intr-adevar, care alta sa fie reactia omului normal fara acces la tribuna? Fereasca-l sfantul pe Boia de *huliganism*!
Acest linge-blide la post/comunisti, care a siluit istoria inainte de si deopotriva dupa 22 decembrie 1989, pangareste fara limite. Care o sa-i fie urmatoarea tzinta, Elie Wiesel?
Traind in Romania si fiind bombardat de asemenea chestiuni te imbolnavesti de ficat sau cinism. Intr-adevar, care alta sa fie reactia omului normal fara acces la tribuna? Fereasca-l sfantul pe Boia de *huliganism*!
Acest linge-blide la post/comunisti, care a siluit istoria inainte de si deopotriva dupa 22 decembrie 1989, pangareste fara limite. Care o sa-i fie urmatoarea tzinta, Elie Wiesel?
Alexandru
Botu Poate sunt
naiv, dar am inceput sa nu mai reactionez cu indignare la astfel de
"viziuni" , deoarece am constatat ca iubirea mea fata de tot ce se
"desacralizeaza" creste necontenit, se reaprinde jeraticul uitat sub
spuza din prea multa preocupare pentru traiul zilnic. Cu cat Eminescu, Enescu
s.a. pot fi vazuti de altii ca cei care ii disloca de la un huzur curent doar
lor cuvenit, cu atat stiu ca am prieteni invincibili de oameni obisnuiti si
vremuri neobisnuite.
Octavian
Lupu Cu ceva
vreme in urma mediocrii incercau sa explice genialitatea prin patologic, pentru
a coborâ geniul la nivelul lor. Acum cu acelasi scop este folosit politicul.
Coborarea de pe soclu a valorilor nationale prinde foarte bine unei generatii
debusolate care in mod mai mult sau mai putin voit i se insufla caracteristici
de retardat:" Lasa-ma ba cu Enescu al tau ca era comunist. Eu pe telefon
mi-am pus Gutza."
Mihai Ion
Turcu La un moment
dat am fost interzis vesnic de la a urma studii universitare. Vesnicia a durat
5 ani. Printre acuzele enumerate erau si faptul de a fi citit o carte de
Nietsche (nu era adevarat, am avut-o foarte scurt timp dar nu apucasem s-o
citesc) de aici acuza de fascism, mai eram si vorbitor de germana, apoi ca am
afirmat ca Hegel ar fi "foarte inteligent" de unde acuza de idealism.
In scurta replica posibila cu prilejul "demascarii publice" in marea
aula a Uniev
Smaranda Dobrescu E usor
de imaginat efectul demascarii publice asupra unui tanar de 18-19 ani, intrat
in facultate cu bucurie si determinare de a da tot ce poate. Am cunoscut
cazuri, am avut si in familie. cel mai greu este sa nu te blazezi in aceste
cazuri, sa nu devii mizantrop, sa iesi din pielea victimei. Putini au reusit!!
M.I.T universitatii
Bucuresti, rotonda de la Drept,am raspuns ca as fi voit sa citesc cartea lui
Nietsche dar n-am avut timpul necesar si ca niciodata n-am spus prostia
"hegel este foarte inteligent' convingerea mea fiind ca Hegel este
genial.Final mi-am luat licenta printr-un studiu de filozofie comparata hegel
-marx scrieri din tinerete,priivind conceptul de munca. (A fost revansa mea si
ultimul meu contact cu filozofia).Heidegger a fost membru al partidului nazist
fiind recorul universitatii din Feiburg, (a epurat profesorii evrei). Sa nu mai
citim Heidegger? Exista un demers de ingropare a lui Mircea Eliade in contul
simpatiilor sale legionare. Domnul Boia "demonstreaza" ca orice poate
fi daca nu daramat cel putin relativizat.Am depus cindva un examen privind
"istoria PCR", profesor era un cercetator la filiala academiei din
Cluj. Am avut oe biolet "Intelectualii democrati in perioada 44-48"
in subiect intrand si un articol scris de Enescu. Intrebarea de baraj a fost
"cate cuvinte are articoluol ?" am raspuns ca este scurt si cuprinde
urmatoarele idei..." Da dar "cite cuvinte are articolul" (???)
Si mi-a spus cate cuvinte are. Examinarea a durat 2 ore si am fost notat cu 6
(nota mare, majoritatea nu luau examenul ). Enescu era o stea a artei
interpretative si a compus Oedip, o lucrare revolutionara in muzica lirica.
Preda Mihailescu Varul meu care este compozitor la München a fost
intotdeauna revoltat de faptul ca, obiectiv vorbind - cred in calitatile sale
muzicale, care ii permit o apreciere care aproximeaza "obiectivul" -
productia muzicala a lui Enescu (nu numai Oedip, dar si)...Vezi mai mult
O.L Enescu nu a compus
cantece pentru brigadieri si nici vreo opera care sa celebreze constructia
barajului de la Vidraru. Ce mici compromisuri personale a facut asta e o alta
poveste. Sa nu uitam ca si occidentul l-a pupat in posterior mult timp pe
Ceausescu care s-a bucurat la vremea lui de primiri triumfale si cuvinte de
lauda de ziceai ca el va ajunge presedintele guvernului mondial de care vorbesc
conspirationistii. Si toate astea pentru a atinge anumite scopuri si pana la un
moment dat.
M.I.T Artistii se
valueaza dupa un singur criteriu - valoarea operei lor, universala si pentru epoca
lor.Oamenii de stiinta dupa nou adus in stiinta etc.. Marginaliile nu conteza.
Exista actual prostul obiecei de a judeca pe cineva pentru liniaritatea sa.
Liniaritatea nu este o valoare in sine, mai rau, poate fi o catastrofa.
P.M Aici nu vorbim de
aprecierea locala, ci de ceea internationala. Care poate fi propulsata sau
inhibata de tara de bastina. In cazul lui Enescu in mod evident nu exista
'banuiala' de propulsare. Brancusi este incontestat, IN CIUDA actiunilor
Romaniei. Asta este trist!
A.B Nu de strainii care au facut lucruri similare ori chiar
mai abominabile nu au loc, pe aici, "fudulii" nostri mitici, ci de
oamenii seriosi care nu si-au construit valoarea pe regimuri, ci pe invariabile
politice si conjuncturale. Asta cu referire la ultima postare a Domnului Octavian
Lupu.
P.A-z .
via Arthur Suciu
<<BOIA ȘI EMINESCU
Lucian Boia nu-i recunoaște lui Eminescu nici un merit. El este DOAR un ”occidentalizat” (scris, nu știu de ce, între ghilimele). Pentru Boia, faptul că Eminescu a fost culegător de folclor românesc, cunoscător al cronicilor moldovenești și al literaturii dinaintea sa, cum a fost ea, de la Văcărești la Mumulean și așa mai departe, nu contează. Or, ceea ce atrage în primul rând la Eminescu și este un element foarte important, pentru a-l înțelege, este această imersiune în limba română populară, urmărind forjarea unei limbi culte, faptul că el pleacă de la limba populară și de la tradiția culturală românească. Pentru Boia, originalitatea lui Eminescu la nivel european este ”relativă și discutabilă”. Boia confundă, nu știu dacă intenționat sau nu, originalitatea cu avangarda. Din această perspectivă, nici Heine - una din sursele germane ale lui Eminescu - n-a fost chiar așa original, căci nu Heine a inventat romantismul. Potrivit judecății sale, mult mai original a fost Macedonski, ceea ce e greșit. Macedonski a fost mai bine integrat în mișcarea culturală europeană a epocii sale, dar Eminescu a fost un poet mai bun, mai original. El nici nu a avut, în cultura română, funcția de avangardă, ci pe aceea, mai importantă, de creator al limbii. Boia recunoaște că Eminescu ”i-a cucerit pe români prin uluitoarea muzicalitate a poeziilor sale”, dar adaugă, mai degrabă ironic, că această ”misterioasă calitate” se pierde prin traducere. ”Uluitoarea muzicalitate” nu este însă iepurașul pe care Eminescu îl scotea din joben. Se știe că-și rescria poemele la nesfârșit. ”Uluitoarea muzicalitate” își are originea în foarte multă muncă, între altele și munca de a cunoaște poeți și filosofi germani importanți. Că această muzicalitate se pierde prin traducere, nu e vina lui Eminescu. Și Goethe își pierde muzicalitatea prin traducere, și Heine, și mai toți poeții. Mai spune Boia că tinerii de azi nu mai vor să audă de Eminescu. El nu mai corespunde sensibilității lor. Nici aici nu cred că are dreptate. Pe când eram în liceu, foarte puțini îl citeau pe Eminescu. Foarte puțini, pentru că nu erau interesați, dar și pentru că, într-adevăr, profesorul de limba română, deși preda Eminescu la nesfârșit, o făcea într-un fel tâmpit și grețos. Și astăzi lucrurile stau la fel, dar în cauză nu e doar Eminescu. Goethe e citit de mulți? Heine e citit de mulți? Să fim serioși.
În concluzie, Lucian Boia greșește. Dar greșește grav, căci nu-și interoghează propriile supoziții. Când practici hermeneutica suspiciunii, este obligatoriu să-ți sondezi supozițiile propriei negații. Supoziția lui: tot ce-i românesc e de căcat. Nu-i chiar așa. Ceva nu-i în regulă cu Boia.>>
via Arthur Suciu
<<BOIA ȘI EMINESCU
Lucian Boia nu-i recunoaște lui Eminescu nici un merit. El este DOAR un ”occidentalizat” (scris, nu știu de ce, între ghilimele). Pentru Boia, faptul că Eminescu a fost culegător de folclor românesc, cunoscător al cronicilor moldovenești și al literaturii dinaintea sa, cum a fost ea, de la Văcărești la Mumulean și așa mai departe, nu contează. Or, ceea ce atrage în primul rând la Eminescu și este un element foarte important, pentru a-l înțelege, este această imersiune în limba română populară, urmărind forjarea unei limbi culte, faptul că el pleacă de la limba populară și de la tradiția culturală românească. Pentru Boia, originalitatea lui Eminescu la nivel european este ”relativă și discutabilă”. Boia confundă, nu știu dacă intenționat sau nu, originalitatea cu avangarda. Din această perspectivă, nici Heine - una din sursele germane ale lui Eminescu - n-a fost chiar așa original, căci nu Heine a inventat romantismul. Potrivit judecății sale, mult mai original a fost Macedonski, ceea ce e greșit. Macedonski a fost mai bine integrat în mișcarea culturală europeană a epocii sale, dar Eminescu a fost un poet mai bun, mai original. El nici nu a avut, în cultura română, funcția de avangardă, ci pe aceea, mai importantă, de creator al limbii. Boia recunoaște că Eminescu ”i-a cucerit pe români prin uluitoarea muzicalitate a poeziilor sale”, dar adaugă, mai degrabă ironic, că această ”misterioasă calitate” se pierde prin traducere. ”Uluitoarea muzicalitate” nu este însă iepurașul pe care Eminescu îl scotea din joben. Se știe că-și rescria poemele la nesfârșit. ”Uluitoarea muzicalitate” își are originea în foarte multă muncă, între altele și munca de a cunoaște poeți și filosofi germani importanți. Că această muzicalitate se pierde prin traducere, nu e vina lui Eminescu. Și Goethe își pierde muzicalitatea prin traducere, și Heine, și mai toți poeții. Mai spune Boia că tinerii de azi nu mai vor să audă de Eminescu. El nu mai corespunde sensibilității lor. Nici aici nu cred că are dreptate. Pe când eram în liceu, foarte puțini îl citeau pe Eminescu. Foarte puțini, pentru că nu erau interesați, dar și pentru că, într-adevăr, profesorul de limba română, deși preda Eminescu la nesfârșit, o făcea într-un fel tâmpit și grețos. Și astăzi lucrurile stau la fel, dar în cauză nu e doar Eminescu. Goethe e citit de mulți? Heine e citit de mulți? Să fim serioși.
În concluzie, Lucian Boia greșește. Dar greșește grav, căci nu-și interoghează propriile supoziții. Când practici hermeneutica suspiciunii, este obligatoriu să-ți sondezi supozițiile propriei negații. Supoziția lui: tot ce-i românesc e de căcat. Nu-i chiar așa. Ceva nu-i în regulă cu Boia.>>
P.M Ceva nu - i in regula cu Boia: un eufemism. Sa se duca in
Iran si sa instaureze Sharia literaturii si a istoriei, el oricum doar asta
face de 20 de ani - ar fi in companie justa!
O.L Pentru a-l ingropa
si mai adanc pe Eminescu, dl. Boia ar trebui sa sustina si teza propagandei
culturale a proaspatului nostru "amic" de la rasarit si anume ca
Eminescu este poet ucrainean.
S.D Sunt cu "Capcanele istoriei" pe noptiera.
Vorbeste despre intelectualii romani ai perioadei 1930-1950.Pe undeva precum un
cliseu mostenit de la parinti, acei intelectuali ii consideram mandria
neamului, evident tinand seama de conditiile politice ale acelor vremuri
agitate si intelegand, sau condamnand unele manifestari. Boia reuseste
printr-un tertip ingenios(pune in gura unor comisii de evaluare a profesorilor
universitari cu scopul de a-i destitui pe cei potrivnici dictaturii lui Carol
al doilea, tot soiul de marsavii legate fie de lipsa de profesionalism
didactic, fie de aderarea la Miscare). sa arunce piatra individual in toti.
Niciunul nu a scapat ne atins. Urmaresc cu curiozitate sa vad daca Roller apare
cu vreun pacat. Pana acum, nu. E si acesta un mod de a-ti instraina si condamna
intelectualii nationalisti ai acelei epoci, asa, in masa. Asta, pentru cine il
ia foarte in serios.Printre cei atinsi, sunt Enescu, Noica, Eliade, Cioran,
Octav Onicescu, Gala Galaction, Radulescu Motru, Constantin Giurescu, Liviu
Rebreanu, doi dintre unchii mei, etc, etc.
P.M Acesta teza este
sustinuta de armata lui ... seful musamalizator, in retelele publice. Nici
limba romana nu mai este lasata in pace. Dar exista si teza ca ... bunicul cu
nume slav venea din Banat, tot in imperiu, etc. etc. Dar fatis cand i se va
raspunde acestui personaj? Adus sa taca, cum tace si Vantu si ceilalti.
Gabi Cretu
Adică cum, doar anticomuniștii au drept in istorie
sau sunt demni de admirația noastra?! Ca nu inteleg despre ce e vorba si nu-mi
vine sa accept ca m-am tâmpitinstantaneu... O fi ceva neclar...
S.D In perioada de analiza a cartii, 1930-1950 au fost
amintiti 130 de intelectuali care au constituit subiectul de analiza al cartii.
Printre acestia doar Petre Constantinescu iasi era comunist. De fapt Boia vrea
sa descrie relatia intelectualului cu puterea, descriere care se potriveste
cred eu si epocii noastre:
"Am zice ca intelectualul, mai ales el, ar trebui sa fie un om liber. Nu inseamna ca si este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice si presiunilor ideologice. Intr-un fel sau altul, cariera lui e dependenta de Putere (cu atat mai mult intr-un regim autoritar si, fara doar si poate, intr-unul totalitar). Nu putini intelectuali au de altfel fascinatia Puterii; se simt ei insisi mai puternici, adapostiti la umbra ei. In tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a gasi de fiecare data argumente potrivite pentru a justifica si a se justifica. Mai ales atunci cand i se pare ca istoria si-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil."
"Am zice ca intelectualul, mai ales el, ar trebui sa fie un om liber. Nu inseamna ca si este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice si presiunilor ideologice. Intr-un fel sau altul, cariera lui e dependenta de Putere (cu atat mai mult intr-un regim autoritar si, fara doar si poate, intr-unul totalitar). Nu putini intelectuali au de altfel fascinatia Puterii; se simt ei insisi mai puternici, adapostiti la umbra ei. In tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a gasi de fiecare data argumente potrivite pentru a justifica si a se justifica. Mai ales atunci cand i se pare ca istoria si-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil."
P.M Domnul Boia ar face
bine sa mai studieze putin istoria altor tari. Stilul sau 'critic' are un
purism dictatorial care s-ar potrivi mai bine cu Iranul sau vreun stat nazist.
Cum este de fapt gandirea individului - care desigur cauta in disperare sa uite
ce spunea si facea el insusi in perioada istorica pe care o critica cel mai
activ, adica cea a anilor 80. Dincolo de asta, termenul de anticomunist a
devenit mult prea interpretabil si maleabil pentru a mai putea fi folosit in
'public' - prea multi redefiniti avem.
G.C Renunt. Nu am citit
cartea si nu înțeleg scopul. Ma iritasera putin comentariile, ca nici lor nu
le-am înțeles scopul. Cand e vorba de probleme pe care le inteleg, mai revin.
Oricum, astept sa citesc cartea si comentariile despre intelectualii din
perioada 1980-2000, ca sa aflu cati au fost capitaliști...
P.M
Gabi Cretu
@ "Oricum, astept sa citesc cartea si comentariile despre intelectualii
din perioada 1980-2000, ca sa aflu cati au fost capitaliști..." - stimata
doamna, nu haina face pe om si nici eticheta. Egal daca el insusi incearca sa
si-o atribuie (ca dl Boia zicandu-si istoric), sau daca ii este atribuita de
altii. Din fericire omul se misca in coordonate mai complexe decat judecata
primei pietre. De aceea categoriile comunist/anticomunisti sau
capitalist/anticapitalist nu prea fac (sau desfac) omul.
G.C Suntem de aceeași părere, dupa cum observ...
M.I.T Intelectualii produc idei. "Die Gedanken sind frei
...." (Gandurile sunt libere, nimeni nu le poate constrange) din celebrul
cantec iluminist, contine un adevar, spiritualul in imaterialitatea sa nu poate
fi contentionat. Devine activ daca circula. Circulatia ideilor poate fi
controlata. Ganditorii pot fi redusi la tacere pina la a fi suprimati. Pot fi
si capacitati de putere, care nu este vreodata spirituala (doar autoritatea
poate fi spirituala), in plus, daca nu sunt cumva duce, precum celebrul
Larochefoucold si traiesc din ce gandesc si vind,problema libertatii spirituale
devine problematica. Atitudinea puterii fata de spiritualitate si circulatia
ideilor este importanta. Sralucitoare mi se pare urmatoarea : " Dupa ce
s-a facut asupra acestui lucru cu multa grija cercetare de catre
episcopi,abatii.ducii si de catre toti judecatorii si mai marii Sacrului nostru
Palt,acordam,insufletiti de parinteasca dragoste,privilegiul de fata tuturor
acelora care,ca oameni ai scolii ,calatoresc pentru studii, si mai cu seama
profesorilor care dau invatatura despre legile divine si sacre ,anume ca in
locurile in care se ocupa de studiile lor literare,atat ei cat si trimisii lor
sa vina si sa traiasca acolo in siguranta.Caci, intrucat faptuind lucruri bune
merita lauda si protectia noastra, socotim ca se cuvine ca pe toti aceia prin a
caror stiinta e luminata lumea, iar viata supusilor e indreptata catre
ascultarea de Dumnezeu si de noi,servitorii Sai, sa ii aparam cu dragoste fata
de orice fel de nedreptate. De dragul stiintei ei au devenit pribegi, din
bogati s-au facut saraci, pe ei insisi se nesocotesc, viata si-o expun tuturor
primejdiilor,si adesea patimesc fara pricina de pe urma nedreptelor atacuri ce
le indura -lucru foarte greu de rabdat-din partea celor mai ticalosi oameni.
Prin aceasta lege universala si pentru totdeauna valabila,hotaram asadar ca de
acum incolo nimeni sa nu mai aiba indrazneala de a neindreptati in vreun fel pe
un om al scolii, nici sa cuteze a-i provoca veo dauna. De la aceia care in
cunostinta de cauza vor incalca aceasta lege, si de la carmuitorii acelor
locuri din acea vreme cand se va fi intimplat aceasta si care ar fi neglijat sa
pedepseasca delictul,de la toti trebuie sa se pretinda restituirea bunurilor
rapite,iar pecetea infamiei fiindu-le aplicata prin insai legea de ei
nesocotita,ei sa fie lipsiti pentru totdeauna de demnitatea pe care au detinut-o.
Dar daca ,cu toate acestea ,cineva ar voi sa porneasca o actiune juridica
impotriva vreunui om al scolii din vre-o cauza oarecare,sa le fie acordata
oamenilor scolii posibilitatea de a alege daca sa vina la judecata inaintea
domnului sau magistrului lor, ori inaintea episcopului cetatii, carora le-am
acordat pentru aceasta drept de judecata. Iar daca cineva ar indrazni sa ii
traga inaintea altui judecator,atuncea hotararea aceastuia.chiar daca ar fi
foarte indreptatita,sa fie anulata, din pricina unei atare indrazneli.Si am
poruncit,ca aceasta lege sa fie introdusa intre constitutiile noastre
imperiale, sub titlul "Nu fiul pentru parinte rtc" Frederic
Barbarpssa SRI Iperator. 1155. Acest document este baza autonomiei universitare
( cu gratie golita de continut in Romania) .
S.D Frederic I al
Sfantului Iimperiu Roman, o mare personalitate a istoriei. Cat respect si
consideratie se acorda dascalului la 1100! Tineti minte perioada 1948-1960 cand
profesorii erau dati afara din scoli sau universitati in urma unei anonime prin
care se indica un dusman al poporului ?Mama mea, tanar cadru universitar,
matematician, eleva a lui Barbillian, cu stagii la Paris a fost gonita din
universitate caci sotul ei, fost social democrat ce nu pactizase cu comunistii
era in inchisoare?
P.M Sarmanul Barbarossa cred ca, prin intelepciunea si puterea
sa a fost mai singular in epoca aceea decat ... Gandhi in secolul 20.
P.M
Am citit cu ocazia aceasta pentru prima data (in mod
constient) faptul ca oponentul lui Heinrich IV, acel papa Gregor VII care a
impus suprematia papala in chestiunea investiturii, era nascut
"Hildebrandt", deci la originea bisericii noi schismate, mai tarziu
numita latina, lupta pentru putere era tot intre germanici.
S.D Canossa 1077, as depicted by Carlo Emanuelle
P.M Da, au fost tot felul de interpretari, dela cele lugubre
si umilitoare pana la interpretarea decenta data de Hildebrandt-Gregor VII, ca
ar fi fost o pocainta acceptata. Interesant este insa faptul ca aceasta avea
loc la 20 de ani dupa ce sefii bisericii devenita doua se anatemizau reciproc
la fel cum l-a anatemizat Gregor pe Heinrich IV. Mie detalii de acestea
impreuna cu faptul ca nici scoala si nici istoria romaneasca nu m-a invatat de
incercari de reimpacare ca au avut loc pana pe la 1300, cu probleme produse
cand de unii cand de altii, precum nu m-au invatat nimic nici despre inasprirea
persecutiei ortodocsilor de catre catolici dupa 1300, mie imi ridica multe
multe ... teme de meditatie.
M.I.T In cauza este
emanciparea bisericii universale de puterea imperiala. Biserica universala
incepe prin a fi universala sub Constantin si in mod abslut sub Teodosiu,
imparatii fiind in fapt capii bisericii.(Coroana imperiala consta dintr-o
coroana si o mitra episcopala, suveranul primind mirungere episcopala, orbul
imperial este crucifer, piese de vesmant imperial sunt identice cu cele
episcopale etc.) Universalitatea bisericii universale inceteaza odata cu
reforma. Romanii transilvaneni, incepand cu dinastia Anjou s-au pierdut
statutul politic ca scismatici nu ca romani, religia ortodoxa fiin
"tolerata" (Constitutiile Aprobate).Legat de aceasta conditie, care
afecta si drepturile civile, incepind cu Ludovic de Anjou, si feudalizarea de
tip frank a Ungariei si Transilvaniei, familiile aristocratice romanesti
devenind "nobili adevarati" parasesc biserica ortodoxa. Invers fara
sustinere feudala biserica ortodoxa decade.Incercarile de refacere a bisericii
universale ca universala ,ultima notabila "Unirea Florentina" au
esuat desi adoptata atat de papa cat si de Imparatul Roman (bizantin), Cat a
durat a avut efecte pozitive asupra romanilor transilvaneni. Frmula moderna
"Unirea cu Roma" (Ucraina,Transilvania) initiativa a Habsburgilor si
papei, a esuat sub Stalin. O apropiere in alt spirit a realizat Patriarhul
Teoctist si Papa Ioan Paul II-lea. Principala biserica ortodoxa acuma este
biserica rusa cu pretentie impeiala, si desconsiderarea Patriarhului Ecumenic
al Constantinopolului , considerat decazut din ecumenicitate odata cu Imperiul
Roman de rasarit , mostenit de Tarii Rusiei. etc.
Un comentariu:
Mihai Ion Turcu @ Discutia este extraordinar de interesanta. Sunt convins ca aceasta pendulare intre biserica si forta lumeasca este generatoare de istorie mai mult ca orice in ultimii 2000 de ani. Si ea a avut loc NU NUMAI intre Ortodoxie si Catolicism. Dar cum bine spuneti, in primul rand intre acestea.
Cu privire la "Unire" va recomand o carte minunata "Chiesa Romena nel XVI-esimo Siecolo" scrisa de un Jezuit Milanez, Cesare Alzatti. Ar trebui NEAPARAT tradusa si publicata in Romania. El insista asupra faptului ca in secolul XVI, apropierea de Catolici si Papa a avut loc de jos in sus in multiple contexte in principatele Romane, ducand la repetate cereri de "comuniune" cu Papa, adresate de mitropoliti ai Moldovei in primul rand. Si jezuitul critic dur faptul ca aceste cereri au fost respinse sau neglijate, preferandu-se o apropiere de sus in jos, Unirea Ucraineana si apoi Transilvana.
Este interesant aspectul pe care il mentionati, interpretarea schismei ca o miscare de eliberare a Bisericii universale de sub primatul lumesc al imparatului Constantinopolitan. Eu eram obisnuit sa o privesc mai degraba ca rezultat al miscarii Germanice de a crea un propriu Imperiu Roman, miscare in care nu mai doreau sa fie tributari Constantinopolului - de unde primisera felurite derâderi (la care au raspuns 600 de ani mai tarziu cu inventarea termenului de Imperiu "Bizantin" impreuna cu toate atributele care au ramas pana astazi in imagistica populara, chiar si in partile noastre ale lumii.). Este adevarat faptul ca una din primele miscarii ale bisericii catolice schismatice a fost faimosul "Gang zu Canossa" in care Papa Hildebrandt il pedepsea pe autonumitul Imparat Heinrich IV pentru incercarea de a numi episcopi, deci tocmai de a ciunti din indepenta bisericii catolice. Totusi, daca ne uitam la suta de ani de dualism papal, la interventiile nu numai ale papilor in viata regilor ci deseori si invers, se ridica multiple semne de intrebare privitoare la adevarul acelei suprematii a bisericii universale.
Eu socotesc ca este foarte bine ca Biserica Ortodoxa isi are sediul la Constantinopol si Patriarhul Ecumenic ii este Vorgesetzt. O frana practica in calea panslavismului mesianic care fara doar si poate contopeste dorinta unui propriu Imperiu Roman cu ideile etnic rasiale slavizante. Este oare deplasata asocia de a spune ca mai bine a fost sediul bisericii la Roma decat la Berlin sau Viena, sub HRRDN?
Trimiteți un comentariu