Intre sacru si "popa ala"

Intre sacru si „popa ala” – 9 martie 2015

Stefan Kovacs

Între sacru și ”popa ăla”
--------------------------------
Oamenii au nevoie de Sacru- ca un fel de limită superioară unde și-ar dori să fie. Ne-ar place să avem calități de semi-zei sau de îngeri, ne-ar place să avem înțelepciunea și demnitatea Sfinților. Omul lipsit de Sacru e un animal al cărui singur semn de viață e că dă și el cu botul prin troacă uneori.
Pe de altă parte omul este o ființă finită și imperfectă. Omul greșește. Omul păcătuiește cu voie sau fără voie- dar păcătuiește.
A nu vedea Pădurea din Cauza Copacilor e cam similar cu a nu vedea Sacrul din cauza unor ființe finite. Toată propaganda din ultimul timp contra BOR și a Religiei în general se concetrează împotriva unor oameni care poate că au greșit. Din fericire Sacrul rămâne și mama științei ateee nu poate dovedi nici măcar plauzibil că Dumnezeu n-ar exista. Și pentru că tot acest exercițiu este un exercițiu de prost-gust, care vrea să relativizeze Sacrul- se ajunge la argumentul ”popa ăla”. Preotul din argument poate fi un păcătos- asta nu înseamnă că toți Preoții sau majoritatea acestora sunt niște păcătoși.
Oamenii deștepți tind către Sacru. Oamenii triști și lipsiți de educație sunt zădărâți de ”popa ăla”. Unde doriți să fiți ?

 Adrian Rusu În istorie, «mama ştiinţei» s-a preocupat mai mult să demonstreze ca Dumnezeu EXISTA.... Inexistenţa nu trebuie demonstrata, ptr ca se experimentează direct - e ca si cum te-ai apuca sa «demonstrezi» că omul respira.

  Stefan Kovacs Omul de știință normal nu are probleme cu Dumnezeu. Nu-i stă în cale Dumnezeu.

  Alexandru Botu Ba, chiar, Omul de stiinta actual se minuneaza cand incepe sa-l inteleaga pe Dumnezeu.

  Mihai Ion Turcu Nu se poate "demonstra" nici existenta nici neexistenta lui Dumnezeu. Dumnezeu este un obiect al creduintei.

  Alexandru Botu Einstein a demostrat existenta "prin lipsa existentei". Dumnezeu nu este obiectul credintei (ar fi ceva concret, identificabil, finit si marginit etc, pe masura cunoasterii omului), asta din cate stiu eu, este chiar Existenta (Eu sunt cel ce Sunt). Fiinta umana este singura care are un ideal absolut.

  Ionel Iani Velciov procentul de inscriere e de 90% ... la toamna va fi de sub 80% ... poate ca era mai bine invers ... in loc de progres vom avea regres ...

  Smaranda Dobrescu FB-ul e plin de aceste discutii pasionate despre utilitatea sau neutilitatea predarii religiei in scoli. Eu ma intreb daca noi, majoritatea prospectivilor am fi facut religie in scoala am fi fost azi mai buni, generosi, luminati, smeriti? Oare discutiile cu bunica sau orele de religie facute optional pe langa vreo biserica nu erau echivalente? Oare confesorul la care am trimis copiii sa invete ca cei in nevoie pot fi ajutati si mangaiati, sau pildele de moralitate din familie nu sunt actiuni echivalente? Un singur lucru ma determina sa am dubii: Copiii ai caror parinti prefera sa le ofere altfel de ore de invatamant, nu vor deveni oare proscrisi in ochii parintilor colegilor conformisti? Aici nu am raspuns.

  Mihai Ion Turcu Avem statistica, majoritatea parintilor au optat pentru frecventarea orelor de religie de catre ai lor. Desigur ceilalti copii devin "problema" si vor fi presati sa se razgandeasca. Este complicat sa asigurii studiile alternative. Daca deliberat ora de religie se plaseaza la mijlocul programului, si nu exista oferta alternativa, elevii respectivi vor sta prin curte. In plus religia fiind materie, cu notare si contributie la medie, nu se poate ca cei care nu opteaza pentru religie sa nu ai ba o nota la alta materie optionala . Se mai pune problema celor de alta religie sau confesiune decat ortodoxa (minoritari). Predarea actuala este confesionala, ortodoxa.

  S.D  Predarea actuala e greu de facut altfel decat in spiritul confesiunii majoritare din motivele tehnice pe care le-ati enuntat. Nu inseamna insa ca copiii apartinand altor confesiuninu nu sunt discriminati sau nu stau prin curte la orele respective. Se pare ca deocamdata, este inutil sa discutam (90% nu ne permite )

  A.B   Mic fiind, toti ma amenintau cu Dumnezeu, ceea ce nu-mi placea deloc. Dar pentru mine faptul de a fi fost daruit prin botez Domnului, prin voia si credinta parintilor a fost de ajuns sa accept si ceea ce nu mi-a placut. Credinta se invata in familie, nu in scoala. Lectii de religie, asa cum se fac si cele de educatie cetateneasca ori de circulatie pe drumuri pot sa se faca, acolo unde exista macar dascali meseriasi. Altfel, mai bine nu!

  M.I.T  Alexandru Botu, initierea religioasa nu se face nici de la amvon nici de la catedra, cum psihoterapie nu se face la televizor, ambele presupun o relatie personala.

  S.K  Nimeni nu vorbește despre ”inițiere religioasă”- care e normal să se facă în Biserică. Ideea- cel puțin după mine- este să dai copiilor un punct de reper normal într-o lume care deja devine anormală.

  Viorel Straoanu Sub cuvint de onoare o sa va povestesc ceva.Deci...bunica din partea mamei ,o femeie evlavioasa ,fara a fi habotnica,era prescornita.Adica facea prescuri ,din care se facea anafura ( sau nafura cum se spune pe la mine ).Ca sa faci prescuri trebuia sa fii vadana ( vaduva) de mult timp,sa fii evlavioasa si mai ales o femeie recunoscuta de comunitate ca fiind de o moralitate desavirsita.Procedura era cam asa:cineva cu un necaz,o suparare,cu o dorinta sau mai multe ori poate pur si simplu pt sufletul celor decedati,venea la bunica ,mai spre seara,cu faina si ulei rugind-o sa faca prescuri.Tot atunci lasa si un biletel pe care scria ce doleanta are,care este scopul prescurii pe care bunica avea sa o coaca si totodata lasa bunicii si plata acestei manopere:vreo gaina sau niste oua alaturi de o ,,litra" de rachiu ori niste banuti ,cit credea doritorul prescurii de cuviinta.Bunica framinta aluatul ,spunea rugaciuni legate de aceasta manopera,il lasa la dospit dupa care il ,,stampila" cu chistolnicul si apoi il baga la cuptor.Cind ma aflam si eu pe acolo ,imi spunea povestioare biblice si imi explica in general despre cele sfinte asa cum putea o femeie cu 4 clase sa faca ca sa priceapa un copchil care invata la scoala ca D-zeu nu exista.Intr-o buna zi m-am pus sa citesc biletelele cu doleante ale ,,clientilor" bunicii.Tin minte ca am dat peste unul in care o tanti Margareta,voia ca preotul satului la care ajungeau prescurile la sfintit sa se roage pt ,,reusirea" la examenul de treapta 1 de liceu a fiului ei.Eram eu destul de maricel dar tot am pus botul si ideea de pune pe bunica sa faca o prescura si pt mine incit sa iau note mari fara sa invat mi-a incoltit in minte.Am vrut sa fiu totusi sigur si-am intrebat pe bunica cum sta treaba.Aceasta a intuit cam unde bat si inca odata sub cuvint de onoarea va spun,mi-a raspuns cam asa: mama,eu fac prescura si ma rog sa ia baitul examenul,parintele sfinteste si el prescura si se roaga pt baiat.DAR daca baiatul nu pune burta pe carte nu intra la liceu.Punct.Pilda cu D-zeu care iti da dar nu iti baga in traista a fost cum nu se poate mai bine ilustrata si m-a marcat incit o tin minte.Am invatat si stiu destule lucruri si fara sa fi facut religie la scoala,modest cum sint afirm chiar ca sint mai pregatit decit o coana preuteasa careia i-a gasit primarul un loc de profesoara de religie in vreo scoala.

  S.K  Acuma fără să fiu nu știu cum- zic că o societate normală are nevoie de niște repere. Noi am fost crescuți oarecum cu reperul partidului unic. Generațiile tinere sunt crescute- și din păcate și educate- într-un spirit de egoism primitiv- unde important e doar ce vrea ”copilul” și din păcate și societatea (cea din țări mai dezvoltate ca noi) îl învață că contează doar persoana proprie- și pe restul să-i ia dracul...