Pe facebook: Romania balteste urat!

miercuri, 4 martie 2015

Romania balteste urat!

Romania balteste urat! – 15 februarie 2015

Prospectiv A-z

."În orice caz, România nu este în acest moment guvernată. Nici preşedintele, nici primul-ministru, pe lângă certitudinea că se detestă sincer, cu toată comedia civilităţii, nu guvernează nimic şi pe nimeni. Iar Parlamentul este o arcă a lui Noe care a adunat toate lighioanele meleagurilor româneşti. Cum observa unul dintre ei, dacă lipsesc o sută de la o şedinţă, nici nu se bagă de seamă. Liderii politici fac doar cheltuieli mari fără rost de la buget pentru ei înşişi, pentru anturajul lor numeros, dar şi pentru un aparat de stat cu nenumăratele lui servicii secrete, între altele, supradimensionat şi lipsit de orice busolă. Amestecul brutal al FMI şi al Comisiei Europene în deciziile capitale le dă guvernanţilor noştri impresia că rolul lor e doar acela de arendaşi disciplinaţi şi obedienţi. În rest, liber la „business” şi corupţie !

România bălteşte urât

cotidianul.ro

Octavian Lupu Aduceri aminte inspirate de acest articol...http://youtu.be/rqAZ0uDPCRc

Alexandru Andries - Dracula blues

Folk You 2006

youtube.com

Mihai Ion Turcu Arendasul trebuie sa realizeze o productie vandabila care sa permita plata arendei si sa-i asigure lui un venit. Cine este mosierul si care sunt conditiile contractului pentru a putea aprecia cat de bun este arendasul? Posibil mosierul este un uzurpator si arendasul un escroc.

Marian Galben Observatia dumneavoastra este foarte aproape de realitate. Romania cel putin nu este guvernata de catre romani......Parlamentul....acesta avand in componenta sa pana si cantareti de muzica populara....oare cat de departe poate merge in gandire si in administrarea Puterii.....??? Parlamentul are nevoie de oameni inteligenti si care sa aibe obisnuinta folosirii muschiului gandirii.....nu de cantareti de muzica populara si fosti sportivi....(pacat ca nu de arte martiale)......

Smaranda Dobrescu Muschiul gandirii are ca unitate de masura galeata/galetile cu bani pentru campania proprie si a partidului. Aici as remarca lacomia iesita din comun a mass media-companii private, de altfel si libere sa fixeze preturile-din timpul campaniei. O ipocrizie veritabila a acestora. Nu e de scuzat in niciun caz selectia partidelor, dar despre acest lucru am tot vorbit.

Ionel Iani Velciov este guvernata de esaloanele inferioare ...

M.G "Cei din urma vor fi cei dintai."....Iata ca acest lucru NU aduce nimic bun pentru societate.

Octavian Lupu Din cate am putut observa, politicienii rareori se selctioneaza din randul varfurilor intelectualitatii fie ea culturala, economica, juridica, etc. Clinton a fost un avocat semiratat, Reagan un actor de mana a doua, etc. Totusi unii dintre acesti mediocrii au performat. Problema nu e cum aducem superdesteptii in politica (rolul lor ar trebui sa fie mai degraba de observatori critici) ci cum crestem nivelul aurea mediocritas prin intermediul sistemului educational.

Mihai Ion Turcu Romania este adminitrata. Guvernarea presupune concept.

Prospectiv A-z .
Absolut de acord, domnule Lupu! Printr-un proces de dezvoltare institutionala, cu un mix elemente organice si de *modernitate*, demarat ca odinioara dela nivelul LICEULUI.

La un moment dat ridicam aici problema edificarii institutionale a Romaniei pe baza lectiilor de pana acum (cu dl. Severin). Acesta ar fi un proiect la care ar trebui lasati sa se inscrie toti cei care (cred ca) au ceva de spus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 4 martie 2015

Romania balteste urat!

Romania balteste urat! – 15 februarie 2015

Prospectiv A-z

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv