Pe facebook: Anticoruptia, panaceu universal?

miercuri, 21 ianuarie 2015

Anticoruptia, panaceu universal?

Anticoruptia, panaceu universal? – 3 ianuarie 2015

Smaranda Dobrescu a distribuit postarea publicată de Constantin Gheorghe.

Se pare ca si altii considera ca anticoruptia nu este panaceul universal impotriva tuturor relelor si mai ales ca noi, doar noi trebuie sa fim sanctionati, umiliti, pusi la colt..

Constantin Gheorghe

Am intrat în epoca a ceea ce eu numeam ”populismul soluțiilor simple”. Complexitatea(explică Dan Selaru ce și cum) ne încurcă, și atunci e bine ca, oricât de complicată ar fi o problemă, să avem o soluție simplă, pe înțelesul tuturor, de preferință una care poate ține loc și de slogan, vezi ”Jos comunismul”. După care, evident, lucrurile rămân la fel, în cel mai fericit caz, dar, de obicei, sunt mai rele ca înainte. Și iar apare o soluție simplă, de genul celor predicate de Nigel Farage, spre pildă, în ceea ce privește emigrația. Nu merge economia? Vine madam Merkel cu soluția: austeritatea. Și așa mai departe. Maestrul populismului soluțiilor simple în România a fost/rămâne băsescu. Iar madam Macovei îi calcă ferm pe urme, cu anti-corupția ca soluție de combatere a sărăciei.

Populismul soluțiilor simple este faza terminală a democrației, și după ea nu urmează decât un nou totalitarism. Secolul XX e plin de exemple de acest gen. Pe care nu vrem să le mai vedem, ocupați fiind să ne urâm între noi, sau să ne urâm trecutul, fără să-l înțelegem însă, înainte de a-l urî.

Viorel Straoanu Nemtii au dat vina pe evrei,turcii pe armeni ...noi pe corupti.

Fogarassy Paul ... si pe tigani !

Mihai Ion Turcu Conceptu de "coruptie" a fost intins peste masura. Nu exista corupti fara corupatori. Reprimarea corupatorilor ete la fe e importanta. Cangrena momentuui a noi este"burghezia compradora", sterila, destructiva, instrumentul prin care corupatorii, cu pret mic, obtin ce vor.

Smaranda Dobrescu " Corupția Occidentului nu scuză corupția Orientului; corupția membrilor
occidentali ai UE nu scuză corupția României. Corupția occidentală arată
doar că Orientul nu deține monopolul comportamentelor deviante și că
excepționalismul corupției românești este un mit. " (AS)

Octavian Lupu Coruptia nu este un accident ci face parte integranta din ceea ce numim democratie. Ceea ce difera de la un stat la altul este rafinamentul si amploarea coruptiei. Unii, precum americanii, au si legalizat-o partial.

Mihai Ion Turcu Este greu sa corupi o persoana autonoma. Este greu a conduci totaitarist peroane autonome.Este greu a fii autonom daca esti fundamental sarac. Este impoibil a fii autonom daca nu vrei sa fii autonom. Este rentabil nu si onorabi sa nu fii autonom daca corupatorul te platete bine. Si daca nu tii sa fii onorabil ce mai conteaza ce faci in schimbul platii. Este neonorabil i arogant sa corupi oameni. Uneori fara sa fii avut i fiind onorabil platesti un corupt pentru a obtine un folos vital, cum ar putea fi sanatatea sau dreptatea. Principala uferinta a romanilor ete lipsa autonomiei.

S.D Asta ar cam insemna, Domnule Turcu ca toti ne nastem liberi si ca nici vorba ca ar fi si oameni cu suflet de sclav! Ce minunata societate formata din copiluti. Se pare ca inca de la gradinita incepe lipsa de autonomie...Presupunand ca totusi parintii isi doresc si isi cresc copiii in spiritul unei morale..
Mihai Ion Turcu Aderarea moasrta la UE a avut accept national in baza rationamentului simplu ca fiind integrati excludem evoutilie interne pre o forma sau alta de stat totaitar. S-a adaugat rationamentul geopolitic privind relatia noastra cu Federatia Rusa.principia toate democratiie pot esua in dictatura. Mai multe democratii conjugate este probabil sa poata bloca derapajul uneia din ele. Putem aduce in discutie tema "statului savant" ca alternativa la statul condus de reprezentanti aesi periodic prin scrutin, care nu ete ferit de simplism populist dar care prezinta riscul elitimului . Intre decizia prin reprezentanti alesi si statul avant eitit poate ca solutia ar putea fi guvernul tehnocratic (savant).

Smaranda Dobrescu Motivatia aderarii noastre la UE a ramas neschimbata, atat in ce priveste dorinta evitarii alunecarii spre totalitarism cat si a specificului geopolitic ce ne invoca vremuri nedorite . Ceea ce nu am evaluat in momentul aderarii, noi si poate altii a fost diminuarea democratiilor interne datorita insasi structurii si functionarii UE. Acum ne aflam in situatia sa evaluam, dar nu singuri ci in conjunctie cu alte state membre daca democratia (reprezentativitatea, cel putin) interna este mai pretioasa sau posibilele beneficii economice ale statutului de stat membru. S-ar putea accepta in ideea celei de a doua optiuni ca un guvern tehnocrat ar fi o solutie potrivita . Doar pentru un timp extrem de scurt, spun eu. Pentru aceasta formula este nevoie de un accept de sustinere din partea tuturor partidelor politice. Lipsiti de oameni in esalonul 2 al executivului si in teritoriu, puterea lor politica si financiara se va diminua spre disparitie si in Parlament se vor bloca actiunile. Este de fapt o problema a clasei politice in general si in special a clasei noastre politice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 21 ianuarie 2015

Anticoruptia, panaceu universal?

Smaranda Dobrescu a distribuit postarea publicată de Constantin Gheorghe.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv