Pe facebook: Sa cerem statut de protectorat american

luni, 25 septembrie 2017

Sa cerem statut de protectorat american

Sa cerem statut de protectorat american – 24 august 2017

Dana Fantu shared a link.

Eu propun să cerem statut de protectorat american. Măcar să ne mulgă numai americanii.
Atinge domnul Cristoiu şi ,,nevoia" de a alimenta şi pibul Germaniei, dar nu merge mai departe cu informaţia.
Să mergem puţin în urmă la afacerea corvetelor multirol.
Aşadar, în varianta ,,corveta Cioloş-Motoc", cele 4 corvete comandate la Galaţi urmau să coste 800 milioane euro; pentru operarea lor însă, era necesară achiziţia de muniţie în aceeaşi valoare, alte 800 milioane, care urma să fie cumpărată de la nemţi.
În varianta ,,Tudose-Ţuţuianu", cea actuală, corvetele au fost lansate în dezbaterea publică la preţul de 1,6 miliarde.
Acuma eu mă întreb, având în vedere entuziasmul nostru în înzestrare: suma asta nouă include şi muniţia germană, sau a mărit olandezul preţul ca pedeapsă că ne-am codit, şi urmează să fie adăugată la nota de plată?...

S-a ivit în Europa o proastă cu bani: România. Emmanuel Macron se grabeste să-i facă o vizită | România lui Cristoiu

EVZ.RO

Dana Fantu Şi o primă confirmare, mai puţin poetică:
http://www.economica.net/.../romania-franta-rachete...

Vizita lui Macron: MBDA vrea să producă rachete în România, iar Airbus…

ECONOMICA.NET

Dinica Roman https://www.activenews.ro/.../Lucian-Davidescu-%E2%80...

Lucian Davidescu

Lucian Davidescu: „Cine cumpără arme fără offset este trădător de țară!"

O analiză publicată de ActiveNews despre cum se…

ACTIVENEWS.RO

Dana Fantu Experţii noştri în securitate (dl. Claudiu Degeratu, de exemplu) înţeleg prin offset un fel de barter, aşa. Spune -citez din memorie- aşa: ,,Nu putem cere offset cu borcane de zacuscă Topoloveni".
Până şi o ignorantă ca mine ştie ce înseamnă clauzele de offset şi că nu au legătură cu schimburile comerciale. Aşa că mă întreb: dacă mai apar doi-trei experţi de ăştia, care să justifice de ce nu solicităm offsetul, nu-i aşa că vom fi de-a dreptul fericiţi că i-am făcut pe americani şi am pus mâna pe armamentul lor?!

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/mirel.palada/posts/1649991568346566

Doina Nicolescu De pe site-ul Ministerului Justitiei. Toata lumea vorbeste, nu stiu cati sunt in cunostiinta de cauza. Poate ne lamureste un jurist

.„Sunt propuneri de fond şi nu de formă, pe care le considerăm firești, necesare şi normale, de natură să asigure buna ...See More

Principalele modificări propuse la Legile justiției – Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 317/2004 | Total Visits 75 | Ministerul Justitiei

Principalele modificări propuse la Legile justiției – Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 317/2004 Theodora Dumitrescu Comunicate fara poza Domnul prof. univ. dr. Tudorel TOADER, ministrul justiţiei, a prezentat astăzi, 23 august 2017, principalele modificări propuse la Legile justiț...

JUST.RO

Dana Fantu Pentru acurateţe, vă propun un topic separat.
Subiectul modificărilor la ,,legile justiţiei" nu a fost (cred) încă abordat în grup şi ar fi păcat să nu-i dăm importanţa cuvenită, mixându-l cu isteria înzestrării militare.

Dinica Roman https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1466950376705034&set=a.106869436046475.9187.100001702577727&type=3

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 25 septembrie 2017

Sa cerem statut de protectorat american

Dana Fantu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv