Pe facebook: Liber la exploatarea forestiera?

luni, 25 septembrie 2017

Liber la exploatarea forestiera?

Liber la exploatarea forestiera? – 23 august 2017

Dinica Roman shared Elena Dulgheru's post.

O Ana Pauker a pădurilor României: din 2 august 2017, prin ordinul nr. 1078/2017 dat de ministresa mediului, exploatarile forestiere nu mai au nevoie de autorizatie de mediu de la Agentia Nationala pentru Protectia Mediului.

Decizie SOCANTA luata de vicepremierul Gratiela Gavrilescu: LIBER la EXPLOATAREA FORESTIERA

Decizie incredibila a unuia dintre vicepremierii lui Mihai Tudose . S-a dat un ordin de ministru prin care s-a eliminat autorizatia de mediu pentru…

BZI.RO

Dana Fantu Şocantă? De ce? Dacă aşa e ordinul, schimbăm şi noi ordinul.
Să mulţumim guvernului din 2005 şi parlamentului din 2006 pentru că a lăsat la latitudinea ministrului stabilirea activităţilor pentru care este necesară autorizaţia de mediu.
După o privire rapidă prin reglementări, da, aş zice că asta înseamnă că se dă liber la tăiat.
Rămâne necesară autorizaţia de exploatare forestieră. Ideea e că, din câte înţeleg, pe onor ministerul mediului nu-l interesează impactul exploatărilor asupra mediului.
Interesant că oengeurile pentru protecţia mediului pe care le urmăresc tac mâlc. Mă întreb de ce..

Dana Fantu Şi încă o observaţie: rămăsesem cu impresia (falsă, după cum îmi arată Ordinul) că în ariile naturale protejate exploatările vor fi complet interzise. Constat că dimpotrivă. Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate sau administratorii/custozii vor fi consultaţi, din curtoazie. No more comment.

Dana Fantu Revin: Acum in direct la telefon Ana Pauker. Ştiţi ce zice? Că este un pas spre debirocratizare :))
Un anume domn Păun de la un oenge confirmă ce scriam aseară, după prima lectură. Spune că Ordinul va fi atacat în instanţă.
Bine. Ideea e că se confirmă că hârtiuţa i-a fost băgată pe sub uşă doamnei vice-prim-ministru. În caz că mai existau dubii privind statutul nostru de plantaţie de negri.

Prospectiv A-z .
Debirocratizare in contextul asta inseamna stana fara caini! Stiu, responsabilitatea sociala corporatista va re/compensa.

Dana Fantu Insist pe subiect, că e vital. Se trezesc, în sfârşit, organizaţiile de mediu. Iată un punct de vedere despre cum se va întâmpla de acum încolo:
Dan Suciu, tocmai am citit in Codul Silvic, Capitolul 8 care se refera la exploatare.

Art 62.6 "Autorizatia de exploatare se elibereaza de ocolul silvic care asigura administrarea sau serviciile silvice".

Art 65.2 "Titularii autorizatiilor de exploatare raspund pe toata durata exploatarii pentru prejudiciile produse in cuprinsul parchetului si drumurilor auto forestiere pe care circula."

Din acestea eu inteleg ca:
- pentru fondurile forestiere publice oamenii care dau autorizatia de exploatare sunt Romsilva - adica tot oamenii care exploateaza => conflict de interese
- pentru fondurile forestiere private sunt ocolurile silvice private - niste operatori economici care nu au neaparat ecologia ca principal interes

Ca sa faca conflictul de interese si mai frapant, tot acest jucatori sunt responsabili si sa se asigure ca exploatarea se intampla conform regulilor. Si tot ei sunt obligati sa isi plateasca singuri daune in caz ca au cauzat prejudicii:

Atr 66.1 "In scopul asigurarii fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor privind eventualele prejudicii din vina titularilor autorizatiilor de exploatare, [...] acestia depun la ocolul silvic, anticipat emiterii autorizatiei de exploatare, o cautiune de minimum 5% din valoarea contractului."

Inteleg ca prevederile amenajamentului traseaza niste recomandari de exploatare dar nu inteleg cine se asigura ca aceste recomandari sunt macar luate in seama in avizul de exploatare. Poti sa ma lamuresti te rog?

http://www.euroavocatura.ro/.../Codul_Silvic.../page/10...

Codul Silvic actualizat 2016. Legea 46/2008, republicata

CODUL SILVIC 2008 (Legea nr. 46/2008) - Republicat…

EUROAVOCATURA.RO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 25 septembrie 2017

Liber la exploatarea forestiera?

Dinica Roman shared Elena Dulgheru's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv