Pe facebook: Ordinul de zi pe unitate in discutia despre legile justitiei

luni, 25 septembrie 2017

Ordinul de zi pe unitate in discutia despre legile justitiei

Ordinul de zi pe unitate in discutia despre legile justitiei – 24 august 2017

Cionoff Serban shared a link.

„HUO!!!" - Ordinul de zi pe unitate în discuția despre legile justiției – 24 august 2017

Am citit titlul ăsta pe fluxul de știri și m-au trecut fiori reci pe șira spinării: „Reacție dură de la Bruxelles". Fiind vorba, firește, despre modificările legilor justiției…

JURNALUL.RO

Smaranda Dobrescu Excelent!

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/constantin.gheorghe.16/posts/1133540336778211

Constantin Gheorghe

August 24 ·

Mă tem că, în servicii, dar nu doar acolo, s-a dezvoltat un curent de extremă-dreapta, neo-legionar, cu "comuniștii" și "corupții" pe post de evrei, lucrează împotriva democrației și, da!, împotriva statului de drept. Oameni care dispun de expertiză-probabil cu stagii de pregătire în SUA, mai ales, se vede modul de operare al "serviciilor" americane din anii 60, din America Latină-de foarte mulți bani negri, și care constituie coloana vertebrală a "statului paralel".

băsescu le-a deschis calea și le-a facilitat misiunea. Uitați-vă pe ce oameni s-a sprijinit în guvernare, în zona asta, a serviciilor. Toți tineri, gata de orice! În timp s-au autonomizat, și încep să nu mai asculte de comenzi. Se radicalizează, au un ideolog, mai mult ca sigur, și acționează tot mai coerent. Pregătesc un climat al "loviturii de stat permanente". Uitați-vă la viteza cu care se schimbă miniștrii și guverne! Uitați-vă la campanile de presă duse împotriva unor politicieni incomozi pentru interesele lor.

Ideea de bază a acțiunii lor prinde la idiotul român. Știu foarte bine cum reacționează frustrările românilor, și le întrețin sistematic. Au cu ce: controlează, practic, toate canalele media. În România la zi și când e bine e rău. Suntem în plin război psihologic!

Iar dacă vă închipuiți că mai controlează cineva ceva în serviciile de informații și vă puneți speranța că schimbarea șefilor lor rezolvă vreo problemă, este ca și când v-ați lega singuri de scaunul electric, și ați apăsa pe buton! Fanaticii sunt cei mai periculoși indivizi, în orice domeniu s-ar manifesta ei. Cu atât mai mare este pericolul, când fanaticii sunt în serviciile secrete. Aici nu este vorba despre obsesiile noastre cu Securitatea. Aici este vorba despre o realitate de coșmar, care ne macină zi de zi încrederea în orice înseamnă instituție a democrației, și în care, insidios, se face apologia totalitarismului.

Eduard Virgiliu "Reactiile de la Bruxelles" sunt echivalente cu "Reactiile de la Inalta Poarta" cand eram sub Imperiul Otoman?!?

Preda Mihailescu Probabil ca ceva mai rau - caci sunt mai frecvente, si mai chitibusare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 25 septembrie 2017

Ordinul de zi pe unitate in discutia despre legile justitiei

Cionoff Serban shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv