Pe facebook: Schimbarea la fata a Suediei

joi, 30 martie 2017

Schimbarea la fata a Suediei

Schimbarea la fata a Suediei- 3 martie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

In anii `90, o vizita in Suedia era o reverie.. Plecai de la hotel si lasai usa deschisa, mergeai pe strazi pline de tineri care iti zambeau, te ajutau cu placere cand aveai nevoie de o indicatie pentru o strada, o institutie.. Acum..

Suedia, țara unde Femeile au DISPĂRUT de pe străzi

Ziarista britanică Katie Hopkins a realizat pentru Daily Mail un reportaj terifiant pe străzile din Suedia, țara considerată cea mai liberală din lume....

EVZ.RO

Rizea-manea Marius Macar sunt mai atente in propriile case ...:)

Smaranda Dobrescu Nu neg posibilitatea ca ziarul care a publicat sa fi folosit ceva stiri exagerate. E totusi dificil de inghitit atatea enormitati.Pana si eu incep sa cred ca poate fi vorba de fake news

Preda Mihailescu Pe linia asociatiilor de idei, pretinsele agresate de Assange, nu erau si ele tot un fel de Suedeze? Si fara indoiala, victime la comanda guvernului?! Nu stiu exact cum merge implicatia, este una mai cu meandre, dar corelatia mi se pare foarte plauzibila. Fenomenele sunt corelate ...

Smaranda Dobrescu De ce s-ar prezenta in mod fals sau exagerat o situatie? Cine o distorsioneaza si la ce nivel?

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ Fals si distorsionat sunt notiuni relativ distincte. Ceva sa petrece in Suedia, si in timp ce in Anglia si Franta se aude foarte mult vorbindu-se de problemele generate de areactivitatea motivata politic corect, Suedia desvolta un fel de imagine tara simbol chiar a acestui gen de pasivitate.

Nu stiu daca se exagereaza sau nu. Un interes pentru exagerare in Anglia poate sa fie strategia straveche "bate calul sa inteleaga iapa". Nu vorbesti din problemele din Anglia, dar dai de inteles ca daca nu se trag anumite limite, iata o tara vikinga ca si Anglia unde a putut ajunge.

Pentru mine, participarea scarboasa la un coup monte impotriva unui om, la comanda unui guvern strain - fie el si al Americii - mi s-a parut insa si mai penibila!

Smaranda Dobrescu Preda Mihailescu Eu ma gandesc ca aceasta campanie negativa privind sistemul de ordine publica si aparare in primul rand al Suediei ar putea avea legatura cu interesul slab al nucleului dur european ca Suedia , poate si Danemarca sa nu ridice pretentii la acest statut.

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ Cam toti si-au adus macar o transa dintre cetateni in conditii periculoase, au musca pe caciula. Atat lucru este clar. Si clar este ca mesajul este: "Haide sa nu ajungem ca ei". Daca mesajul este o rafuiala cu Suedezii, sau o incercare de a indemna pentru o anumita politica interna (UK) sau chiar EU ... ma depaseste. In asa masura ca imi este foarte neplacut chiar si sa incerc sa alcatuiesc o lista de ipoteze plauzibila. Le doresc numai binele pe care ni l-au dorit si ei noua.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 30 martie 2017

Schimbarea la fata a Suediei

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv