Pe facebook: Alternativa Europei cu doua viteze

joi, 30 martie 2017

Alternativa Europei cu doua viteze

Alternativa Europei cu doua viteze – 2 martie 2017

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

Ce ati alege intre alternativa desfiintarii UE, pas cu pas, evocata ieri de Pierre Moscovici, comisar european, si alternativa unei Europe cu doua viteze (un nucleu dur franco-german in jurul caruia sa graviteze Italia, Spania, Olanda si Belgia, si o periferie a tarilor ne-integrate, slab dezvoltate, cum ar fi Romania), sugerata de Jean-Claude Junker, presedinte inca-ne-demisionar al Comisiei UE?
Caci, stimati concetateni, catre aceasta minunata optiune ne indreptam, si nu catre o Europa prospera, libera si atenta cu drepturile omului, asa cum visam noi atunci cand fluturam flamura albastra cu 12 stele galbene...

Alexandru Botu Ce sa alegem? Adica proiectul care "s-a vandut" era doar o reclama? Toate angajamentele facute in numele acelui proiect au fost de incercare? Pentru a accepta varianta a doua, ni se da ca alternativa desfiintarea UE, chiar pas cu pas? Nu cumva si in alegerea alternativei ni se sugereaza deadreptul sa alegem varianta cea mai proasta?

Smaranda Dobrescu In postarea facuta dimineata de mine, mai jos, mi-am exprimat parerea, fara sa stiu de propunerile lui Moscovici, doar in baza unui studiu facut de mine in urma cu doi ani: Repunand acum in mare graba D-l Juncker pe tapet problema Europei cu mai multe viteze, consider ca solutia unica care ne-ar putea aduce un minim avantaj fata de desfiintare sau alte variante ar fi aceea a pietei comune, adica a pastrarii Europei ca o zona de comerţ liber şi eventual instituţiile care au elaborat legile unei reale competiţii

In fata alternativei enuntate de D-l Piperea, as raspunde in virtutea aceluiasi studiu ca desfiintarea UE pas cu pas, cu toata durerea ar fi de preferat solutiei cu o Europa bogata care are destule piete de desfacere de tip colonii.

Smaranda Dobrescu Salut ideea lui Dragnea (cred ca prima din ultimul timp de apreciat cu entuziasm) de a propune presedintelui in ultimul ceas o discutie cu decidentii politici, poate mai larga, privind pozitioarea Romaniei in ideile actualei UE de restructurare.
Un astfel de mandat nu poate fi dat presedintelui de catre Parlament apeland la impresii si mai ales afecte care ne-au incercat in ultimii 10 ani. O scurta analiza a situatiei-nu exhaustiva- ar trebui sa ne dea raspuns la cateva intrebari: care este gradul nostru de autonomie energetica, care e costul la kwh pe medie sistem national, la metru cub gaz , la carbune, la noi si in cosul comun UE, care ne sunt rezervele de petrol, pe ce suprafata de teren agricol contam, cate fonduri am avea nevoie sa suplinim fondurile structurale, ce ramuri ar putea furniza cel mai repede produse la export, ce fonduri disponibile ar fi pentru nevoile din agricultura. Cat de mare este datoria suverana, unde ne sunt rezervele de aur, ce ordin de marime au? Daca la majoritatea problemelor am avea un raspuns incurajator pentru autonomie, abia atunci m-as gandi la avantajele proprii specifice: Nu trebuie sa avem in circulatie doua monede cum poate ar avea altii, ar fi doar leul , datoria suverana o poate acoperi BNR si nu BCE ramanand sa apelam la pietele externe in mai mica masura, am putea sa controlam inflatia si dobanda la credite mai usor. Important ca datoria suverana nu s-ar pune pe bursa, unde bondurile respective s-ar putea cumpara ieftin si tara practic sa fie cedata pe nimic.
Printre dezavantaje as enumera lipsa suficienta a capitalului autohton si probabil intoarcerea capitalului strain in tara de origine. Un element necunoscut ar fi comportamentul bancilor straine.
Daca raspunsul de la primele analize ne-ar indica a fi dezavantajos sa revenim la autonomie decat sa acceptam o prezenta periferica in UE, atunci fara conditia modificarii Tratatului nu se pune problema inaintarii pe acest drum.

Doina Nicolescu Daca presedintele are cosilieri buni, acestea trebuie sa fie punctele care se vor discuta la consultari. Sunt curioasa (pentru amuzament) cu ce propuneri vine USR sau d-na Turcan.

Rizea-manea Marius Regret dar vom constata ca Pres-ul nu poate iesi din linia asumata de aservire intereselor germane .Este prea implicat si mult prewa dator din toate punctele de vedere ,dar mai ales doctrinar ....Daca vrem sa putem negocia corect macar in ceasul al 12-lea ,trebuie debarcat de urgenta !!!

Rizea-manea Marius Nu putem refuza un statut periferic intr-o europa cu doua viteze ,si sa ne asumam Doua viteze impuse de interese europene si americane ,fara ca si asa subreda ,sa se duca pe apa sambetei caruta cu coviltir cu tot ....

Rizea-manea Marius Cine alearga dupa doi iepuri ,.....moare sigur si flamand ....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 30 martie 2017

Alternativa Europei cu doua viteze

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv