Pe facebook: Vreti autostrazi si spitale?

marți, 11 octombrie 2016

Vreti autostrazi si spitale?

Vreti autostrazi si spitale? – 12 august 2016

Smaranda Dobrescu

Un individ pe nume Dan Badea despre care nu am aflat de pe Google decat de cate ori s-a certat cu sotia si au aparut la rubrica de mondenitati, vine cu o dezinformare uriasa, nu de alta dar cu investitiile la pamant cum ne aflam si cu revolta liberalilor ca bugetul a fost prost construit, arunca o bomba neoliberala numai buna sa-i dea curaj lui Ghinea sa taie capitolul de asistenta sociala: "Ajutoarele sociale pentru putori (de fapt venitul minim garantat) reprezinta 16% din PIB, motiv pentru care nu avem spitale autostrazi, etc."
Sa restabilim putin adevarul: Asigurarile sociale(pensiile) impreuna cu asistenta sociala reprezinta 11,1 % din PIB in 2016. Daca pensiile reprezinta cca 10%, colectate din contributii nu de la buget prin transferuri, atunci asistenta sociala care reprezinta alocatii pentru copii, pentru persoane cu dizabilitati, ajutoare de incalzire si venit minim garantat inseamna 1,1% PIB. Asadar pentru venitul minim garantat, caci pe el il contesta specialistul se acoeda in acest an sub 1% din PIB. Daca Dan Badea s-ar fi multumit sa redea evenimente mondene si cuplari/decuplari in lumea show-bizzului, ar fi ramas un remarcabil blogger sau jurnalist sau cum s-o fi numind.

Dan Badea: Vreți autostrăzi și spitale? Atunci tăiați, dracului, ajutoarele sociale pentru putori!

Recunosc, îi detest pe toți aceia care își beau ajutoarele sociale pe marginea…

JURNALISTA.NET|BY JURNALISTA

Alexandru Botu Replica ar fi fost bine sa se dea si in publicatia care a gazduit minciuna lui DB.

Alexandru Cosmin Codreanu Dreptacii de Dambovita mi se par sublimi cand vorbesc numai de eficientizarea bugetului de Stat, nu si despre sporirea lui, de crestere economica, creare de locuri de munca, investitii in sanatate sau educatie, mijloace eficiente de fidelizare a investitiilor straine, etc.

De asemenea, mi se amuzant ca tocmai bloggerii sa fie avocatii eficientei. Pai cum asa domnilor angajati si part-time bloggeri, cum se impaca eficienta cu postarile zilnice care tind sa cred sunt scrise (si) in timpul programului?

Smaranda Dobrescu Nu stiu daca blogul Jurnalista.ro ii apartine personajului, dar e tare. Daca ar stii macar categoriile bugetare si din ce provin, nu si-ar permite asemenea enormitati. Ar face pur si simplu politica tehnocrata si atat. :-

Smaranda Dobrescu Mi se pare deosebit de interesant ca Ministrul Muncii si-a schimbat 4 secretari de stat. Printre cei nominalizati se afla si Valentin Ionescu, fost ministru al Privatizarii un timp in guvernul Ciorbea. A facut un mic salt si iata-l pe locul opus vocatiei D-lui. Aceasta este parerea lui despre sistemele sociale:
" Sistemele sociale sunt un cancer al Uniunii Europene. Incurajeaza lenea si aceste migratii la care asistam. " Numai bun sa se ocupe de privatizarea totala a sistemului de pensii si de lupta impotriva saraciei prin fonduri non-bugetare, ci europene. Doamne fereste sa ramana tehnocratii!Ei in loc sa gandeasca la stoparea rapida a oricaror privatizari, eventual sa faca renationalizari, isi imagineaza ca mai au ce vinde pe doi lei.

Prospectiv A-z .
https://youtu.be/ti3rjogF_VU

Owen Jones meets Ha-Joon Chang | The economic…

YOUTUBE.COM

Prospectiv A-z .
parerea mea
+19
"Globalizare" este un eufemism pentru o situatie ce nu poate fi descrisa pe sleau, de teama spectrului "politichiei incorecte".

TIASO
+19
Globalizarea a favorizat doar investitorii care au emigrat dupa mana mai ieftina de lucru in conditii de munca la limita sclaviei.Cu produsele obtinute astfel si, normal, cu mult mai ieftine,s-au intors pe piatza de acasa,sub legislatia ocrotirii comertului liber, unde au creat somaj sau scaderea veniturilor celor ramasi acasa,investitori si muncitori,creand si acasa,pentru ca cei ramasi sa faca fata unei astfel de concurente , directia impusa de noile conditii spre venituri tot mai mici si munca cu drepturi tot mai putine.Toate acestea se datoreaza in primul rand faptului ca s-au acceptat in zona comertului liber state care,pentru munca pe salarii de doi lei, nu respecta nici macar drepturile muncitorilor la fel ca in statele avansate,ci pe baza faptului ca au oferta mare de mana de lucru,nu respecta muncitorilor nici program de lucru de 8 ore,nici ore suplimentare platite ,nici concedii platite,nici asigurari sau alte drepturi normale in tarile civilizate.Toate astea se datoreaza,in primul rand, politicienilor din tarile avansate si clientelei lor corporatiste, carora putin le pasa de ce se intampla cu cetatenii tarilor lor,ei urmarindu-si doar interesul lor direct si lacom.Ei au creat toata situatia si au acceptat in zona comertului liber astfel de colonii de sclavi unde tot ei,impreuna cu autoritatile locului,isi impart praduiala.Si cand vor iesi popoarele "cu ghilotina in piatza"(sau cu tzepele),or sa zica,asa cum au mai zis boierii care si-au facut de cap fara nicio limita,ca-i lumea a dracului.

Fantastic
+9
Ce om curajos si ce analiza corecta face!!! Asa este si in Romania, acum treizeci de ani un cercetator avea 4200 lei, o institutoare avea 3.000 de lei salariu, iar pensionarii aveau in jur de 3.000 de lei, azi aceeasi persoana, are o treime din pensia de atunci, iar cercetatorii au cam disparut, dar putem echivala cu gradele univ. si ajungem la un salariu sub 3000 de lei deci cu 25-30% mai mic decat acum 30 de ani. Atunci Statul asigura pregatire gratuita de la gradinita la facultate si locuri de munca, azi un parinte trebuie sa contribuie la plata unor taxe scolare, iar absolventii cu greu isi gasesc un loc. Are dreptate cand spune ca liberalii au o problema de perceptie a realtatii. Economic as mai aminti ca odata in anii '90 aurul oscila intre 250-350$ uncia azi oscileaza intre 1.000- 1.300 ajungand si la 2.000$ in anii trecuti, deci cam acesta este nivelul de devalorizare.

http://www.cotidianul.ro/joseph-e-stiglitz-neoliberalii.../

Joseph E. Stiglitz: Neoliberalii ar trebui sa facă o vizită la psihiatru

COTIDIANUL.RO

Preda Mihailescu Parca Bechetel a incasat niste miliarde pentru nefacere de nimic. Cand un mega mogul este platit pentru facut nimic se numeste altfel decat ajutor social? Domnul Badea?

Prospectiv A-z .
Acest Badea imi pare unul devenit dupa 1989, care s-a adapat la ceea ce in Romania s-a spus ca-i fantana adevarului. De unde sa stie prostovanul asta util ca-i unealta la siluirea varstinicilor si copiiiilor, inclusiv din neaugusta-i stirpe?!

Dinica Roman https://youtu.be/ainyK6fXku0

William Shatner - Common People - YouTube

YOUTUBE.COM

Smaranda Dobrescu Odata, poate ne vom face un fel de imn al Atelierului, pus pe frontispiciu..

Smaranda Dobrescu Dinica Roman, mai pune altul, ca il fredonez de vreo ora. Imi place din ce in ce. Mai e putin si ies sa fac revolutie. Come with me! :-)

Dinica Roman Ei, doamna Smaranda Dobrescu, era asa un apropos la popularii astia gen Badea, Ghinea, pedelepretc.

Smaranda Dobrescu Pai, eu cu revolutia ce tinteam?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 11 octombrie 2016

Vreti autostrazi si spitale?

Vreti autostrazi si spitale? – 12 august 2016

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv