A fost 23 august

A fost 23 august – 24 august 2016

 

Prospectiv A-z

 

Ca tot a fost 23 august...
_______________

Adrian Cioroianu

Nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi trădat Germania în acel 23 august. Îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a trădat şi câte alianţe a schimbat în plan extern Otto von Bismark în cariera lui de cancelar. SINGURA MIZĂ REALĂ A POLITICII EXTERNE E INTERESUL NAŢIONAL - restul e retorică.

Dragi prieteni reali sau virtuali într-ale Istoriei, chiar dacă nu veţi fi cu toţii de acord cu ceea ce urmează, vă propun un punct de vedere. Din acest motiv e frumoasă Istoria - pentru că putem schimba idei, cheia adevărului absolut nefiind la cineva anume.

Aşadar:

1. Nu, nu a existat nici o "telegramă de la sovietici" pe care ar fi aşteptat-o Mareşalul Antonescu pe 23 august 1944. Aceasta este o pură legendă, deloc inocentă. Nimeni nu a văzut-o, nici la Bucureşti, nici la Moscova, nici în vreun alt loc. Întrebaţi-vă mai bine „<i>cui prodest</i>" această legendă.

2. Tot ce doreau sovieticii în legătură cu România era să tragă de timp (prioritatea lor era să ajungă la Berlin). Stalin nu avea atunci nici un interes să-i ofere lui Antonescu / României presupusele „condiţii mai bune de armistiţiu". Dimpotrivă, interesul URSS era să intre luptând într-o Românie inamică.

3. Stalin NU era interesat ca regimul de la Bucureşti să se schimbe. Pentru Stalin era mai bine dacă Mareşalul Antonescu ar fi condus România în timp ce Armata Roşie ar fi ajuns, cu baioneta la armă, în Bucureşti. Evident, sfârşitul lui Ion Antonescu ar fi fost acelaşi, dacă nu chiar mai rău. Dar ar fi fost cert mai rău pentru România.

4. Ideea că armata română i-ar fi putut ţine în loc pe sovietici pe linia Focşani - Nămoloasa - Galaţi este pură supoziţie. În cel mai bun caz, era o simplă problemă de timp - adică se mai amâna puţin deznodământul. Ne place sau nu ne place, în acel moment înaintarea sovieticilor spre inima Europei era implacabilă.

5. Înlăturarea Mareşalului Antonescu, în acel moment, a fost singura soluţie raţională la o problemă care oricum era complicată. Din păcate, I.A. nu avea nici viziunea si nici viteza de reacţie tactică pe care momentul concret o cerea. Pentru binele ţării (sau ce mai rămânea din el), Mareşalul ar fi trebuit să întoarcă armele - sau trebuia eliminat el însuşi. Asta a fost, pe scurt, miza zilei de 23 august 1944.

6. În realitate, sovieticii au fost politic-frustraţi de evenimentele de la Bucureşti. Ei nu au mai venit ca „eliberatori" - pentru că Bucureştiul era deja eliberat, când au ajuns sovieticii, la final de august. Desigur, propaganda ulterioară a spus altceva - dar adevărul e unul singur: NU Armata Roşie a eliberat Capitala, ci tocmai acel eveniment din 23 august.

7. Chiar şi cu sovieticii în plin avânt, nimeni nu putea intui în acel moment că vor urma 45 de ani de comunism peste Estul Europei. E nedrept să acuzi pe cei care l-au înlăturat pe Ion Antonescu de faptul că ar fi „pregătit" comunizarea ţării. A cere acelei generaţii să aibă premoniţii sau previziuni e exagerat - e ca şi cum, peste ani, nepoţii nepoţilor noştri ne-ar acuza că nu am prevăzut toate problemele a căror sămânţă (deseori insesizabilă) se află în chiar zilele noastre de azi. (Desigur, e foarte posibil ca nepoţii să o facă!)

Şi propunerea de concluzie: nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi trădat Germania în acel 23 august. Unu la mână, îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a trădat şi câte alianţe a schimbat în plan extern Otto von Bismark în cariera lui de cancelar. SINGURA MIZĂ REALĂ A POLITICII EXTERNE E INTERESUL NAŢIONAL - restul e retorică. Şi doi: la 23 august, România nu a trădat Germania, ci pe un Hitler pe care chiar şi nişte eroi germani încercaseră deja să-l omoare, în cateva rânduri. Un Hitler care transformase Germania într-un stat zombificat şi mancurtizat.

Aşadar, să nu vă surprindă dacă vă voi propune următoarea cheie de lectură: prin faptul că i-a întors spatele lui Hitler, România i-a făcut Germaniei un mare bine! Să nu ne mai punem cenuşă în cap, că nu e cazul - dimpotrivă, orice german raţional ar trebui să mulţumească în sinea sa Regelui Mihai şi românilor de atunci pentru că aceştia au grăbit căderea oribilului Reich. Aşa cum, desigur, orice maghiar raţional îşi dă seama că intervenţia României din 1919, împotriva fantasmelor lui Bela Kun, a scăpat Ungaria de la a deveni, anticipat, o republică sovietică.

*** Acest text reprezintă numai opiniile autorului şi nu implică instituţiile cu care acesta a fost sau este asociat. Sunt posibile editări, corectări şi update-ări ulterioare ale textului.
______________________

Sertorius
Dl Cioroianu ne servește aici un truc retoric. Se poziționează în contra unei afirmații extremiste (aceea cu România care a trădat Germania în 44), care se bucură de puțini susținători, ptr ca, tranșându-și din start simpatia publicului, să-și plaseze ulterior părerile sub acest paravan convenabil. Nu e de mirare că multă lume s-a repezit să "aprecieze" articolul înainte de a-i analiza mai atent afirmațiile. Să urmărim tezele dlui Cioroianu:

1. Telegrama sovietică n-a existat. Proba? Nimeni n-a văzut-o. Argumentul însă nu e definitiv. Adevărul e că misterul telegramei nu poate fi pătruns. Dacă ea a existat, actorii momentului (atât Cancelaria lui Stalin, cât și regimul instituit la 23 August în România) au avut cu toții interesul s-o facă să dispară. Chiar dacă ea a existat, iar autorii loviturii de stat ar fi avut cunoștință de conținutul ei, acțiunea de răsturnare a lui Antonescu s-ar fi petrecut conform planului. De ce? Regele și anturajul său s-au gândit că răsturnarea aliatului lui Hitler ne va asigura o poziție mai bună în fața Aliaților. Asta a fost principala motivație a lui 23 August; propaganda cu Antonescu cel "naiv" și "orgolios", care ar fi mers până la capăt alături de Hitler e un balast necesar ptr justificarea posterioară a acțiunii.

2. La acest punct, dl Cioroianu este contradictoriu. Susține, pe de o parte, că Stalin nu era interesat să acorde românilor armistițiul, iar, pe de alta, că "prioritatea lui Stalin era să ajungă la Berlin". E la mintea unui copil neșcolit că cele două afirmații sunt contradictorii. Dacă românii, prin absurd, ar fi ales să lupte până la capăt alături de nemți, Stalin se confrunta pe meleagurile noastre cu mai multe aliniamente defensive destul de puternice. Era mai întâi linia Focșani-Nămoloasa-Galați, iar apoi, arcul carpatic. Toate însumate, după estimările momentului, ar fi costat Armata Roșie sacrificii serioase și o întârziere de multe luni, poate ani. Gândiți-vă numai la faptul că sovieticii ajunseseră în apropierea Varșoviei în august 1944 și, chiar ajutați enorm de Actul de la 23 August și de presiunea exercitată de Aliați din vest, au avut nevoie de aproape un an de zile ptr a parcurge cei 500km de teren plan, fără bariere naturale semnificative, dintre capitala polonă și Berlin. În concluzie, e adevărat că prioritatea lui Stalin era să ajungă la Berlin (și cât mai departe spre vest) înaintea Aliaților, însă nu poate nicidecum să fie adevărat că sovieticii ar fi dorit să "tragă de timp" și să prefere să piardă luni prețioase să ne cucerească țara cu arma în mână. Uităm oare că Stalin se înțelesese deja cu Aliații asupra faptului că România va intra, după război, în sfera de influență sovietică? De ce să pierzi vremea să cucerești ce este deja al tău, în loc să îi dai lui Antonescu un armistițiu și să ajungi mai repede în vest, acolo unde puteai pune mâna și pe teritorii care nu-ți fuseseră promise? Pricepe cineva?

3. Din demontarea punctului 2 rezultă și enormitatea celui de-al treilea. Actul de la 23 August i-a servit perfect pe sovietici. Au ocupat fără luptă România și au încercuit mai multe divizii germane aflate în Bugeac. Dl Cioroianu uită suspect faptul că Stalin se înțelesese deja cu Churchill asupra viitorului României. Ce-i păsa dictatorului sovietic dacă cel pe care-l va alunga în final de la putere, după război, ptr a-și instala acoliții comuniști, se numea Ion Antonescu sau Mihai de Hohenzollern? A anulat cumva 23 August 1944 evenimentul de la 6 Martie 1945 sau pe cel de la 30 Decembrie 1947? În niciun fel. Și atunci, unde și-o fi pierdut memoria de istoric dl Cioroianu?!

4. Faptul că soarta războiului era pecetluită nu anulează în niciun fel importanța defensivă a liniei Focșani-Nămoloasa-Galați. Iată ce scrie cel mai prestigios strateg militar al secolului XX (cel de la care au învățat carte Guderian, Rommel sau von Manstein) despre defensiva care putea fi organizată împotriva sovieticilor în România: "The Carpathians, prolonged southward by the Transylvanian Alps, constituted a line of defense of great natural strength. Its apparent lenght was diminished, in a strategical measurement, by the small number of the passes across it - thus facilitating economy of force. Between the Black Sea and the corner of the mountains near Focsani there was a flat stretch of 120 miles, but the eastern half of this was filled by the Danube Delta and a chain of lakes, so that the 'danger area' was reduced to the sixty-mile Galatz Gap" (B. H. Lidell Hart, Strategy, 284-285).

5. E absurd. Poate cea mai proastă situație ptr o țară este ca ea să se prezinte dezbinată în fața dușmanilor. Antonescu nu se agăța de putere. Le-o oferise încă din primăvara lui 1944 lui Maniu și lui Brătianu, iar aceștia refuzaseră. Puciul de la 23 August nu ne îngăduie să avem și depoziția Antonescu despre evenimente, însă e mai mult decât probabil faptul că Mareșalul aștepta ca Stalin să accepte termenii armistițiului. După ce defensiva pe linia Carpaților-Focșani-Galați, i-ar fi arătat că pierde timp prețios în cursa spre vest, Stalin i-ar fi acordat mai devreme sau mai târziu armistițiul lui Antonescu în termeni incomparabil mai buni decât cei obținuți după 23 August. Dl Cioroianu colportează o idee vădit falsă, contrazisă de toate datele istorice, aceea că Antonescu s-ar fi opus ieșirii României din război și, deci, trebuia eliminat. Justificarea asta propagandistică ulterioară a Regelui și a comuniștilor (care au venit după 1945) este în chip evident prefabricată și falsă.

6. Ce idei năstrușnice de copil care joacă PlayStation ne oferă la acest punct dl Cioroianu! Carevasăzică, bieții sovietici erau "frustrați". Stalin își mânca unghiile de nervi că nu... "eliberase" el Bucureștiul! Să râdem sau să plângem de nivelul la care a ajuns istoriografia noastră așa zis "serioasă"?! În realitate, Stalin a scăpat până și de obligația de a trimite o telegramă în care să accepte în scris propunerile de armistițiu ale guvernului român, a avut drum liber ptr a avansa rapid spre București, fără luptă, bașca faptul că a încercuit diviziile germane din Bugeac. Frustrarea trebuie că i-a fost mare! În plus, dezbinarea din tabăra română îi pregătea singură ascensiunea spre putere a comuniștilor.

7. Și la acest punct, dl Cioroianu o face pe inocentul. Mă rog, nu cred că un om normal îl poate acuza pe Rege că ar fi "pregătit comunizarea țării". Tâmpenia asta, marca T. Băsescu, n-are nicio noimă. Însă, de asemenea este adevărat că în momentul ocupării țării de către Armata Roșie, toți românii cu un dram minim de inteligență au înțeles că eram la cheremul lui Stalin. Dacă-l citești pe dl Cioroianu, ai impresia că românilor care asistau (precum N. Steinhardt) la intrarea trupelor sovietice în București în acea zi de 31 august 1944 le era cu totul imposibil să prevadă comunizarea țării. După dl Cioroianu e ca și cum cineva s-ar apuca azi să prevadă că în 2025 va avea loc o mare criză financiară. E drept că sunt ceva "semințe" vizibile azi, însă e de-a dreptul supraomenesc că riști o asemenea previziune. Iată însă că tatăl lui N. Steinhardt, dacă citiți Jurnalul Fericirii, un bătrânel evreu oarecare la acel moment, și-a tras fiul de mânecă și i-a atras atenția că tocmai asista la începutul comunizării României!

În final, un cuvânt și despre "cheia de lectură". O altă aiureală. Avem cumva obligația de a ne justifica față de nemți? Haideți să vă ofer eu o altă cheie de lectură. Dacă Mareșalul n-ar fi fost răsturnat, este probabil că România ar fi obținut condiții mai bune de armistițiu, onoarea ca neam i-ar fi fost salvată, armata germană s-ar fi retras ordonat, fără a mai avea loc lupte pe teritoriul nostru, iar ostașii români n-ar mai fi fost dezarmați și trimiși în Siberia. Actul de la 23 August a fost un gest pripit și prostesc care ne-a cauzat mai multe pagube, umane, materiale și morale.

 

 

23 august 1944 - şapte idei (şi o propunere de concluzie)

Nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi trădat Germania în acel 23 august. Îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a trădat şi câte alianţe a schimbat în plan extern Otto von…

ADEVARUL.RO

Alexandru Botu Nu-mi place istoria scrisa dupa pozitii partizane. Si aceasta nu numai pentru ca se schimba dupa cum se perinda si cei de la putere, dar o astfel de istorie poate sa distruga esenta a ceea ce se intampla cu societatea dincolo de "amprentele" lasate de diferite autoritati, respectiv ceea ce face sa dainuie o natiune, dincolo de "ratiunile" cinice ale unor conducatori potenti.
Mai ingaduitor si mai empatic as fi cu o istorie scrisa de invinsi, dar asa ceva nu a fost posibil pana acum, invingatorii nu au permis sa se publice asa ceva si nici nu vor permite.
De asemenea, as citi cu placere istorii legendare pentru ca as avea libertatea sa-mi inchipui un trecut in viziune proprie si nu unul vandut ca la tarabe.
Oricum, acei istorici care prezinta lucrurile cu intentia de a justifica ceea ce au facut invingatorii isi tencuiesc singuri ingustimea efemeritatii.

 

Mihai Ion Turcu "Linia Focsani-Namoloasa Galati", insemnand fortificatii , era un proiect de stat major. Urma sa fie construita. Rezistenta pe aceasta posibila linie si apoi pe Carpati, ar fi intarziat inaintarea sovietica spre vest. In Raport cu "aliatii" (SUA, Anglia,URSS), aceasta rezistenta, cu pierderile implicite si distrugerile prin bombardamente, fac discutabile avanatajele Romaniei pe teren si la tratatul de pace. Unanim se recunoaste ca decretarea unilaterala a armistitiului a scurtat razboiul .Participarea armatei romane la razboiul din vest a avut valoare in evaluarile privind trasarea granitelor la tratatul de pace. Ce a ocupat armata sovietica prin lupta a devenit teritoriu sovietic (Basarabia, Bucovina de Nord). Nu la fel s-a intimplat cu teritoriul extras din Romania prin Dictatul de la Viena unde armata romana a participat ca beligeranta impreuna cu "aliatii"contra Germaniei si Ungariei.Atat Maresalul Antonescu cat si partidele politice aveau in vedere un armistitiu.In acest sens se duceau tratative (care odata cu inaintarea sovietica stagnau).Ce nu stiau este ca zonele de influenta la incheierea razboiului, cu scontata infringere a Germaniei, erau stabilite, Romania fiind distribuita in spatiu de influenta sovietic. Logic, Maresalul considera ca tratativele pentru armistitiu din pozitia de beligeranta ar da posibilitati mai bune de negociere.Ce avea in vedere ca procedura politica in raport cu Germania, era obtinerea unui acord al Germaniei pentru armistitiu cerut de Romania, insotit de o rearanjare a frontuilui in conditii de retragere a armatei romane si rteragerea, fara pierderi, a germanilor din teritoriul Romaniei, in situatia in care armistitiul ar fi fost acceptat de "aliati". Evaluarile altele decat ale Maresalului Antonescu nu dadeau sanse unei asemenea posibilitati. Regele, formal seful statului, Antonescu fiind "conducatorul" statului, s-a atasat opiniei celor care nu creditau cu sanse de succes proiectul Maresalului Antonescu. Este vorba despre evaluari divergente intr-o situatie critica cu perspective de mari pierderi , militare, bunuri, populatie civila si teritorii. Cert, fara implicarea autoritatii constitutionale a sefului statului si armatei, Regele Mihai I, implicarea in continuare a Romaniei in razboi alaturi de Germania, ar fi urmat proiectul Maresalului Antonescu, minus armistitul avut in vedere, deoarece, acuma stim documentat, Furerul nu avea in vedere nici armistitiul nici un act formal de capitulare.Faptul ca Germania a pierdut dezastruos un razboi dezastruos pentru intrega Europa, si nulitatea proiectului politic german pentru Europa, in care Romania conta ca teritoriu strategic si resurse, si deranja prin faptul de a fi populat cu romani, nu angajeaza vre-o culpa morala pentru noi. In competitie, in Europa, se aflau trei proiecte, doua, cel german si cel sovietic fiind pentru noi la fel de dezastruoase.Proiectul anglo-franco-american, la care cu drag si prin traditie am fi subscris, nu ne includea. Aliatii nostri occidentali europeni, Franta si Anglia nu ne-au aparat de germania si URSS (cele doua dictate cu rapt teritorial), Anglia recunoscand acest lucru cu adaugarea promisiunii ca la finele confruntarilor vor tine cont de faptul ca nu s-au putut respecta garantiile din tratatele incheiate la finele I RM. Care ar fi rostul analizei propuse de Domnul Cioroianu ? Discutia priveste aspecte de moralitate si moral. Prezuma ca germanii actuali ar avea rezerve fata de Romania actuala, in consecinta retragerii noastre din lupta alaturi de Germania, act "imoral", noi tinzand sa ne asumam "imoralitatea" in cauza si consecintele ei actuale, manifeste prin lipsa de interes a Germaniei fata de Romania, Germania fiind puterea hegemonica a UE. Se mai adauga o discutie interna despre valoarea nationala a posteritatii Maresalului Ion Antonescu in opozitie cu valoarea nationala a posteritatii Regelui Mihai I, inca viu. Tema este conectata cu readucerea in discutie a optiunii pentru forma de guvernamant monarhica sau republicana, formal netransata, real transata. Romania este republica. Actul de la 23 august si urmarile lui nefaste, este munitie pentru republicani impotriva ideii de monarhie centrata pe existenta inca in viata a Regelui Mihai I. Asocierea nationalista a Maresalului Ion Antonescu cu republica este fara sens, republica este o creatie a ocupantului sovietic. Absurditatea creste, ambele tabere angajate in polemica "Antonescu sau Mihai" fiind nationaliste.

Preda Mihailescu Impresia mea este ca scopul acestei productii este sa apara a NU fi pe pozitii anti-romanesti, pentru a presura mai eficace apoi pilula "Telegrama desigur nu a existat, si pentru Stalin era absolut secundar si irelevant ce se petrece in Romania!". Prima, o opinie si nu un fapt, a doua, o afirmatie in contradictie logica cu datele contextuale. Altfel, ok. 

Mi se pare mai surprinzator articolul care reia un interviu pe care Coposu l-ar fi dat in '45, si care nu a aparut niciodata. Un interviu in care sustine ca Maniu, el si cativa altii "complotau" inca din '41 pentru a-l inlatura pe Antonescu, si lovitura de stat a fost reusita acestui complot pe care comunistii incearca (in '45) sa si-l asimileze. http://adevarul.ro/.../adevarul-ascuns-71-ani.../index.html

 

 

Adevărul ascuns 71 de ani despre lovitura de stat din 23 august 1944. De ce a oprit…

ADEVARUL.RO

 

Mihai Ion Turcu Pe vremea aceea democratii de scoala veche nu puteau subscrie nici la dictatura regala nici la " dictatura militara a Generalului Antonescu.Pentru ambele au existat "ratiuni de stat". Maniu nu-l agrea pe excomunicatul Principe Carol dar a fost de acord cu revenirea lui in tara. in anumite conditii (nerespectate de numit). Carol al II-lea a lasat statuyl fara cap, insui desi nul agrea pe Generalul Antonescu i-a transferat prerogativele de carmuire autoritara situatia interna si internationala fiind tulbure si amenintatoare. Comunistii care intern nu reprezentau ceva ne-au fost pusi in carca de "aliati" la cererea lui Stalin.Ce a urmat este tencuiala peste o realitate dura condusa in forta de o putere de ocupatie in sensul unei scheme ideologice straine nou la care ne-am adaptat fortat.

Prospectiv A-z .
Maniu si ceilalti vorbeau in toti acei ani cu Aliatii, acoperiti fiind impotriva suspiciunilor Gestapoului de Antonescu insusi... Daca memoria nu ma inseala, printre mesajele schimbate era si unul de prin 1943 care-i indemna la crearea unui partid comunist in Romania.

 

Mihai Ion Turcu Partidul Comunist din Romania, nesemnificativ ca pondere ,cu specific privind membrii, a fost scos inafara legii pentru ca prelua teza Internationalei Coministe potrivit careia Romania era un stat imperialist realizat prin rapt teritorial si trebuia contestat pentru a fi desfiintat si teza autodeterminarii minoritatilor pana la ruperea teritoriilor locuite majoritar de minoritari din corpul acelui stat imperialist, ceea ce a condus la judecarea programului politic comunist ca fiind neconstitutional. Fara aceste obiective, in spirit democratic, PCR ar fi putut fiinta.In Franta, Italia, Grecia, Spania, partidele comuniste au fiintat,in anii 60 erau foarte importante, nu stiundaca mai fiinteaza, nu auzim ceva despre ele. La noi a existat omiscare socialista si social-democrata, PNT fiind considerat partid de centru stanga.Dictatura carlista scosese partidele politice inafara sistemului statului, Ion Antonescu a guvernat fara partide, ceea ce poate sa fi fost considerat un fapt nedemocratic.

 

Prospectiv A-z

Ar fi fost vorba de un alt partid comunist decat cel neromanesc si dirijat de Moscova.

Dupa 1990, odata cu depunerea armelor de catre URSS, s-au cam dus toate partidele comuniste vest-europene. 

Intrebarea pe care o reiau pentru o tara cu geografia Romaniei este daca poate face ceva in conditiile democratiei cu geometrie variabila. Daca da, cum; daca nu, cum?

Alexandru Botu A.Simion, intr-un volum monumental "Preliminarii la Insurectia Nationala Antifascista sui Antihitlerista de la 23 August.."-sper ca am citat pe aproape, din memorie ne prezinta faptele in succesiunea lor, pe baza unor documente redate cat mai in detaliu. Gandire si actiune mai intortochiate si mai neangajante decat ale celor doi lideri politici raspomeniti greu de gasit in alte momente istorice.

 

Prospectiv A-z .
Nu-i asa greu, uitati-va la Romania dela Coposu-Constantinescu incoace!

 

Dinica Roman Ion Gurgu
Pamfil Şeicaru în articoul intitulat "Politica anistorică", îşi exprimă următoarele convingeri: „Dacă războiul a fost o patetică verificare a potenţialului moral şi material al naţiunii, în acelaşi timp a fost şi o posibilă verificare a democraţiei române, care a angajat destinul poporului român în graba cu care s-a precipitat să impună ţării printr-o îndrăzneaaţă mistificare, capitularea. Ce s-a salvat prin lovitura de stat din 23 august 1944? Vieţi omeneşti? Cine are curajul să facă inventarul vieţilor omeneşti suprimate de către trupele ruseşti numai în primele două luni după capitulare? Bunuri materiale? Bunuri spirituale? Ce s-a salvat prin gloriosul act de eliberare? Şi după?
Cu ce frenezie au fost batjocorite sacrificiile unei armate eroice! Cu ce îndrăzneală unică s-a răsturnat tabla de valori etice, preamărindu-se actele de spionaj în favoarea unor puteri străine, dându-se oricărei acţiuni trădătoare un titlu de recunoştinţă naţională şi etichetându-i criminali de război pe cei care participaseră la lupta împotriva Uniunii Sovietice!" (n.n. - zeci de generali şi sute de ofiţeri superiori exterminaţi în Penitenciarul Aiud au rămas şi azi fără un monument de recunoştinţă din partea actualilor guvernanţi).
La niciun popor din lume nu s-a înregistrat un caz similar de renegare a armatei naţionale - (n.n. – finlandezii, care au luptat şi ei împotriva Uniunii Sovietice şi cărora Stalin le-a cerut să condamne pe ofiţerii care luptaseră pe front împotiva armatei sovietice, i-a răspuns lui Stalin astfel: "Noi nu avem criminali de război, noi avem numai eroi!" Şi n-au condamnat pe nimeni). Noi nu numai că am predat Armata Română Uniunii Sovietice, adică 170.000 de ostaşi, oţeliţi în trei ani şi două luni de război, care luptau pe frontul de la Iaşi, dar s-au surpat rezistenţele morale ale naţiunii prin violenţa cu care partidele democrate au pledat culpabilitatea României, în speranţa că îşi vor asigura titluri şi recunoştinţa învingătorului. (n.n. - au ajuns şi ei în închisori alături de cei care am rămas fideli crezului şi educaţiei anticomuniste).

https://www.facebook.com/ion.gurgu/posts/1311004688934409

 

Dinica Roman http://vlad-mihai.blogspot.ro/.../dr-teofil-mija-ziua-de...

 

 

ROMÂNIA, UNEŞTE-TE!: Dr. Teofil Mija: Ziua de 23 august 1944…

VLAD-MIHAI.BLOGSPOT.COM

 

Mihai Ion Turcu Dinica Roman@ insumi sunt nascut in 1944. In anii 50 eram copil. In treacat l-am cunoscut pe , cred capitan la acea vreme, pe Generalul Gurgu, cred ca este cu 10 ani mai tanar decat mine, deci era copil in anii 60.Ce spune este plin de suflet.Partidele democrate, toate au fost lichidate, capii lor au ajuns dupa gratii, unde au si murit, putini au supravietuit pana in 1965.

 

Preda Mihailescu Mihai Ion Turcu @ Iar activitatea acestor partide a fost revizuita si integrate in mistificari care au dainuit pana astazi, cum se vede in unele discutii despre 23 August, in aceste zile. Multi romani isi inchipuie dictatura din timpul razboiului ca ceva din America de Sud, cu teroarea populatiei si anularea libertatilor civile, si sunt sceptici cand le spui ca partidele de opozitie functionau si isi exercitau toate atributiile politic-administrative in stat, in afara de cele cu implicatii militare.

 

Mihai Ion Turcu Preda Mihailescu @ si criticile lui Maniu . in scris, erau afresate direct Maresalului....

Preda Mihailescu Mihai Ion Turcu @ Da - la acelea ma gândeam in primul rând. Si ceea ce Coposu in acel interviu din 1945 numeste - din motive ale momentului, banuiesc - o conspiratie pentru rasturnarea dictaturii, incepute de ei inca din 1941, referindu-se la contactele secrete cu Englezii - de fapt erau incurajate tacit de Antonescu, deci in mod evident ca denumirea de "complot anti-" avea scopuri concrete post-factum, pentru a contra apropierea de catre comunisti a opozitiei impotriva razboiului. Dar nu a folosit, desigur.

 

Mihai Ion Turcu Antonescu nu putea duce tratative cu aliatii. Tratativele i-i erau cunoscute si tacit asumate.

 

Smaranda Dobrescu Mihai Ion Turcu ,cel pe care-l banuiti a fi generalul Turcu este un tanar teolog, tata de familie cu copii si prieten al meu. Este un baiat foarte devotat cauzei nationale si recuperarii trecutului in tot ce a insemnat acesta: bravura, onestitate, apararea neamului. Are si acum o activitate culturala intensa, activitate de editare si de voluntariat .

 

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu @ la cautarea FB apare Generalul cu trei stele Ion Gurgu, am presupus ca este autorul textului care trateaza o problema militara.Sincer am fost surprins de felul in care un general trateaza o problema atat de complicata ca aceea in cauza, impresia mea despre ofiterul Ion Gurgu, pe care l-am cunoscut in relatii de serviciu, fiind una pozitiva. Ce doar lecturi tehnice mai aprofundate permit comprtehensiune in chestiunea armistitului unilateral decretat de Regele Mihai I este calculul de specialitate facut de militari de stat major, regele, de varsta prietenului Dumneavoastra sau mai tanar, avand asistenta de specialitate, privind situatia militara si situatia trupelor noastre de pe front, in momentul decretrii armistitiului.Armata a participat activ si eficace la operatiune de iesire din beligeranta impotriva alaiatilor.Pe frintul de est tata a pierdut un frate, nu stim unde, insusi a fost grav ranit, fapt care i-a salvat viata pentru ca fiind spitalizat n-a ajuns la Stalingrad, din regimentul sau s-au inapoiat 16 ofiteri. Insusi dupa decretarea armistitiului, a revenit in tara pe jos, numai noaptea, siua stand adpostiti, fiind vanati atat de sovietici cat si de germani, dar si de populatia civila. Razboiul este o activitate extrem de brutala.

 

Dinica Roman O treime din petrolul masinii de razboi germane venea de la Ploiesti. Dupa Berlin si Viena, Ploiestiul era cel mai strategic obiectiv in Europa germana. 

https://youtu.be/ZHuM8UN_Y20