Pe facebook: Propaganda despre propaganda

marți, 6 septembrie 2016

Propaganda despre propaganda

Propaganda despre propaganda – 3 august 2016

Doi băieți de care n-a mai auzit nimeni dar trebuie să-i admirăm că sunt românași plecați în SUA (cu o engleză execrabilă) au dat un articol- despre cât de groaznică e propaganda rusă. Acuma- pe lângă banalitățile și stupiditățile cunoscute (de genul că dacă spui ceva împotriva SUA pe stradă te tratează oamenii ca pe omul lui Putin) respectivul articol cam bate șeaua să priceapă iapa- ce-ar fi să mai interzicem noi FB că propaganda lui Putin se duce pe-acolo- și ce să vezi..."From then on, Facebook Romania has become a main stream communication channel, where the prime minister, the president and other government officials and institutions are routinely issuing official statements via Facebook exclusively. ". Deci Cioloș le dă numai pe FB pe alea oficiale și la fel și Iohanis. Da românii sunt cam tâmpiței (în viziunea autorilor) și ce să vezi..."The Romanian authorities have not yet reacted to this sort of propaganda. On one hand, they're busy with an intense and difficult effort to fight corruption at all levels of government. On the other hand, the fluid nature of the propaganda described herein makes it difficult to formulate legislation and methods to counteract it.". Dar să stăm o țâră că interzice Pruna și FB...altfel rușii ăia spun niște minciuni nerușinate..."ii. The Eurosceptic postings present the EU as a strong threat to the Romanian industry and agriculture. The anti-EU texts produce references to the Romanian industry prior to 1989 and associate the disappearance of a large fraction of that industry - due in large part to inept and corrupt privatization processes - with the EU integration. This theme resonates strongly with the Romanian population of ages 50 and above, where some level of nostalgia for the "good old times" exists, and where participation to vote is significant.".
Acuma stau și mă întreb- cât de tâmpit trebuie să fii (stabilit în America sau nu) ca să ai impresia că tot ce spui tu e adevărat și corect și numai asta e adevărat și corect- când faptele, vai faptele- sunt cam împotriva ta. Dar totul e din vina propagandei lui Putin- și mizeria, și criza economică și lipsa de idei a liderilor și evident că și terorismul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 6 septembrie 2016

Propaganda despre propaganda

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv