Pe facebook: Cum ar fi fost daca..?

marți, 6 septembrie 2016

Cum ar fi fost daca..?

Cum ar fi fost daca? – 1 august 2016

Draghi Puterity

"DG: Cum ar fi arătat România dacă în 2008, 2009 s-ar fi mers până la capăt cu dosarele pe care le-aţi instrumentat? Cu aflarea adevărului despre corupţii care stăteau la masă cu preşedintele chiar?
CN: Am fi fost mult mai respectaţi afară! Pentru că anchetele erau făcute în cooperare. Washingtonul şi Moscova erau... partenerii nostri. Descopeream împreună şi ce greşeau ei. Şi care sunt corupţii lor! N-ar mai fi trimis nici unii, nici alţii României mutări în plic. Pentru că le puteam arată şi unde sunt eşecurile lor.
DG: Nu cumva ei v-au oprit? Ce interes să aibă parteneri egali?
CN: În 2008 nu se luase decizia asta! Eram egali. În 2009 s-a schimbat administraţia. Republicană cu cea democrată. Republicanii aveau interes ca România să fie puternică. Democraţii, mai puţin.
DG: Deci semnalul a venit de afară?
CN: Da, în principiu de afară."

Ciprian Nastasiu, atac la Traian Băsescu: "Ofiţer, nebun. Sper..."

Ciprian Nastasiu, procurorul care l-a anchetat pe Omar Hayssam și cel care l-a înfruntat pe Băsescu spunându-i că la Cotroceni îşi fac veacul personaje implicate…

DCNEWS.RO|BY DCNEWS

Alexandru Botu Nebuni si nebuni. Greu sa te dumiresti care este mai nebun ori mai ne bun.

Prospectiv A-z .
Postasem si eu, cu focus inclusiv pe citatul evidentiat de Draghi, am sters si repostez aici la comentarii pentru a nu avea redundanta.
_______________________________
DG: Cum ar fi arătat România dacă în 2008, 2009 s-ar fi mers până la capăt cu dosarele pe care le-aţi instrumentat? Cu aflarea adevărului despre corupţii care stăteau la masă cu preşedintele chiar?

CN: Am fi fost mult mai respectaţi afară! Pentru că anchetele erau făcute în cooperare. Washingtonul şi Moscova erau... partenerii nostri. Descopeream împreună şi ce greşeau ei. Şi care sunt corupţii lor! N-ar mai fi trimis nici unii, nici alţii României mutări în plic. Pentru că le puteam arată şi unde sunt eşecurile lor.

DG: Nu cumva ei v-au oprit? Ce interes să aibă parteneri egali?

CN: În 2008 nu se luase decizia asta! Eram egali. În 2009 s-a schimbat administraţia. Republicană cu cea democrată. Republicanii aveau interes ca România să fie puternică. Democraţii, mai puţin.

DG: Deci semnalul a venit de afară?

CN: Da, în principiu de afară.

__________________________

Observati, va rog, comenzile se dau incrucisat in Romania, dela triaj/e--cum am discutat aici in repetate randuri.

Acum rusii si americanii isi dau la gioale cum si pe unde pot, iar romanii sunt voluntari de inchiriat.
___________________________
DG: Dumneavoastră prindeţi, ca partid, administraţia Iohannis. Alt preşedinte peste acelaşi sistem... Ce speranţe aveţi?

CN: Aştept programul domnului Iohannis. Speranţa mea e că lucrează la un reset.

DG: Pentru că tace?

CN: Pentru că nu stă să răspundă criticilor. Ceea ce înseamnă că este foarte preocupat de nişte schimbări.

DG : Alt sistem cu aceiaşi oameni?

CN: Nu cred că vor mai fi aceiaşi oameni!

DG: Sunteţi cam utopic!
__________________________
Interesant. Sunt oameni care au speranta in KWJ, dar sa nu ne pripim!

Draghi Puterity Cel mai probabil Iohannis o sa incerce sa-i elimine pe patriotii care mai ramasesera prin servicii. Indiferent daca sunt hoti sau nu.

Draghi Puterity Update (vrea oare KWJ sa imi demonstreze ca ma insel, sau e doar o fumigena a lui SRS?)

http://www.antena3.ro/.../sorin-rosca-stanescu-florian...

Sorin Roșca Stănescu: Florian Coldea va fi dat afară de la SRI

ANTENA3.RO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 6 septembrie 2016

Cum ar fi fost daca..?

Cum ar fi fost daca? – 1 august 2016

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv