Generatia mea – stigmatul unei societati ratate – 31 iulie 2016
Dinica Roman shared Vasile Ernu's post.
Generația mea – stigmatul unei societăți ratate
____
În ultima perioadă mă tot întîlnesc cu oameni din generația mea cu care discut. Sînt cei născuți în anii 70. Este ultima generație de copii educați în comunism dar care în afară de educație nu au avut alt avantaj al regimului. Căderea regimului i-a prins în liceu sau la facultate. Ei erau priviți ca o generație a speranței: optimiști și energici. Erau foarte convinși că vor schimba lumea și mai ales țara din temelii. A fost o generație foarte optimistă.
Acum, ajunși spre 40-45 de ani pe ochii lor citesc doar atît: disperare, depresie, cinism. Ce s-a întîmplat? Unde au dispărut optimismul și speranța? Ce s-a întîmplat în ultimii 25 de ani cu ei?
În anii 90 s-au aventurat în 1001 afaceri din care s-a ales praful. Și-au abandonat profesiile crezînt în tot soiul de mituri. Meseriile praf, familiile la limita depresiei sau a exploziei în caz că le mai au. Energiile epuizate. Ochii triști spălați în pastile și alcool. Joburi? NET.
Cine a reușit? Escrocii, băieții fără scrupule, șarlatanii, bandiții și cei cu chiag bun de familie asigurată. Atît, nu foarte mulți dar foarte obraznici, moraliști și gălăgioși. Și foarte insensibili la castele inferioare. Restul carne de tun. Majoritatea. Mai sînt și excepțiile. Și toată această tragedie am trăit-o ca pe un mare chef de izbîndă. Pînă acum am citit istoria anilor 90-2000 într-o notă optimistă, victorioasă. Abia acum începem să recitim istoria noastră într-o cheie tragică și realistă.
Dar nu disperați: se poate și mai rău.
Mulți îmi spun că vor să o ia de la capăt. Eu cred că nu se mai poate. Și greul abia acum începe să vină: fără meserii, fără joburi, fără asigurări, fără pensii, fără familii stabile, doar cu ficații și creierii praf. Adică fără viitor. Să ne sinucidem în masă? Să nu ne grăbim că mai avem treabă.
Ce-i de făcut? Cred că ar fi corect pentru generația noastră să ducem lucrurile pînă la capăt. În sus nu mai putem dar în jos putem încă mult. Datoria generației noastre e să facem rana cît mai vizibilă: pînă la fiere, pînă la os, purulentă și sîngerîndă. Cred că e de datoria noastră să devenim stigmatul unei societăți ratate. Poate cei mai mici vor învăța ceva din rănile și tragedia noastră.
Pace. E un mesaj foarte pozitiv....
Preda Mihailescu Vasile Ernu - Chiar nu avea avantaje de la sistem? Privind ideologia sa inaripata?
Smaranda Dobrescu Nu-l stiam pe D-nul Ernu un om deprimat sau care se socoate o victima dornica sa se ascunda in gaura de sarpe ca sa dovedeasca ticalosia altora. D-l Ernu are un ziar citit unde are ocazia sa fie ascultat, comentat si recunoscut ca lider de opinie al stangii nealiniate politic, alaturi de alti remarcabili tineri deloc deprimati, mai degraba radicalizati. Ca au motive, da, au gramezi de motive sa fie nemultumiti, cum au motive si multe alte segmente ale societatii romanesti. Tocmai de aceea statutul de stigmat pasiv si sangerand al societatii nu poate fi invocat decat sub forma unei atingeri a terminatiilor nervoase capabile sa reactioneze ofensiv. La lupta ,generatie cu ficatii prastie, cu familii distruse, fara slujbe, fara bani!
Prospectiv A-z .
Vasile Ernu scrie de romanii intre 40-45 ani care traiesc in Romania. Probabil descrierea facuta de el generatiei sale este corecta, indiferent de pozitia sa personala vis a vis vreun sistem...
Ioana Muresan Scrie despre romanii intre 40-45 ani care traiesc in Romania PE CARE-I CUNOASTE sau CU CARE INTRA IN CONTACT. Ca fiecare dintre noi si dumnealui are un cerc de cunostinte format mai ales din indivizi de o aceeasi profesie, preocupari, stil de viata. E cam hazardat, zic eu, sa generalizezi la o intreaga generatie.
Prospectiv A-z .
Aveti si dumneavoastra dreptate, doamna Muresan, astfel de observatii tind sa fie personale; n-as subestima insa capacitatea lui Ernu de a observa din interior pe spatii mai intinse decat cele care ni se deschid noua. Ernu circula.
Mihai Ion Turcu O lume in resezare, "cal-magar" cu mai multe riscuri decat tentatii , si viitor incert.
Smaranda Dobrescu Din pacate, cum le aseaza vremurile astea, caci nu e generatie sa nu fi fost sacrificata odata sau de doua ori ca perioade in viata. Cum putem evalua reusita sau non-sacrificarea? Cred eu ca prin existenta unor sanse in fata unor generatii sau segmente de generatii..Cei de 40-45 nu au avut sansa afirmarii profesionale, desi au reusit sa se instruiasca. Cei de varsta noastra, Domnule Profesor am avut nesansa parintilor terorizati de comunisti si teama personala de a fi exmatriculati. Acum ne confruntam cu "binefacerile varstei a treia, " blestemul tinerilor" Etc, etc. Cum ar fi daca am fi mai uniti si mai sinceri?
Dinica Roman tot tineresti
http://mihaivasilescublog.ro/.../ghid-amatorii-de.../
Scurt ghid pentru amatorii de hipsteriţe
Eşti un golan notoriu, dar toată viaţa ai avut un fetiş cu fetele alea pe care le vezi citind pe la terase carţi ale…
Smaranda Dobrescu Esti sigur ca ai dorit sa agati aici scurtul ghid? De altfel, delicios!
Dinica Roman Da, m-am gandit ca adauga o dimensiune la textul initial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu