Pe facebook: Turcia, incotro?

luni, 22 august 2016

Turcia, incotro?

Turcia, incotro?– 22 iulie 2016

Gheorghe Gradinaru shared Adrian Severin's post.

"Irelevanța NATO, deplasarea centrului de interes strategic al SUA în Pacific și bulversarea trilateralei ruso-sceptice Polonia-România-Turcia prin apariția trilateralei Rusia-Turcia-Israel, echivalează cu prăbușirea sistemului de securitate al României, care tocmai pe aceste structuri se baza."

Adrian Severin published an article on WordPress.

July 22 ·

WordPress

1. Indiferent cine a organizat puciul de la Ankara, ceea ce se întâmplă în prezent în Turcia poartă numele de terorism de stat - adică folosirea de către autori tatea publică a fricii ca mijloc de guvernare. Ce va urma? Răspunsul nu este foarte greu de dat. Urmează instalarea unui regim bazat pe represiune. Lucrul nu este chiar nou în Turcia. Pentru a o constata nu este nevoie să căutăm în Turcia premodernă, fiind suficient să studiem istoria Turciei kemaliste, ai cărei cetățeni știau că sunt liberi să facă tot ceea ce le permite armata. http://adrianseverin.com/turcia-incotro/

...

Turcia încotro? - Adrian Severin

in Articole

WORDPRESS

Gheorghe Gradinaru Si eu cred ca evolutia evenimentelor din Turcia va determina SUA sa considere prioritar pentru interesele sale geostrategice zona asiatica( nimic nou daca nu luam in considerare evenimentele din Ucraina)

Draghi Puterity Cred ca pozitia SUA va fi de fapt, mai ales dupa alegerile din toamna, pozitia Wall Street-ului. Ori acesta pare mai dispus / capabil sa colaboreze cu Asia, decat cu Rusia, pe care va incerca sa o tina intr-un conflict cu Europa. Abia daca in Germania puterea nu va mai fi in mana "atlantistilor" am putea avea o apropiere a UE de Rusia (ceea ce reprezinta o optine naturala si benefica pentru ambele entitati, IMHO).

Smaranda Dobrescu Cele doua aliante posibile indicate de AS nu par perfect compatibile, existand in fiecare trinom incompatibilitati etnice sau religioase. Sigur, exista pe de o parte gesturile mutuale de apropiere ale Rusiei si Turciei. Dar asta nu inseamna ca SUA se va grabi sa piarda un aliat puternic militar precum Turcia si nici Rusia sa castige o putere militara importanta in apropierea ei. Dupa parerea mea mai e loc de discutii si interpretari, de actiune si reactiune. E important si viitorul presedinte al SUA care va fi favorabil Rusiei(Trump) sau dimpotriva (Clinton)
Ceea ce pare evident este insa insularizarea noastra geostrategica si consecventa cu care decidentii nostri nu refac datele analizei pe masura ce evenimentele evolueaza. Nu mai vorbesc de previziuni si variante pregatite.

Alexandru Botu -"Sedeti si cugetati"-a fost intrebat Mihai Sadoveanu, aflat in documentare la Istambul si prezent pe malul Bosforului.
- "Nu, numai sed!", a raspuns Sadoveanu.
Cred ca suntem cam in situatia lui Sadobeanu, din motive cu totul diferite.

Gheorghe Gradinaru http://www.colibasanu.ro/.../turkey-seeking-for-power-to.../

Turkey: Seeking for Power to Fuel the Energy Hub

COLIBASANU.RO

Smaranda Dobrescu Ar fi binevenit un raspuns exact referitor la data intelegerii Turcia -Rusia pentru a intelege pozitia SUA fata de noile posibile reasezari:
""Turkey-Israel negotiations were going on and America was supporting to establish these relations again. But if we established the relations and made the agreements with the Russians before the Israelis, I'm sure the Americans would be sad. But the timing was very good and very proper way this happened.""

Prospectiv A-z .
"The Kurdish problem has been the core of the reason for which Turkey cannot simply follow the U.S. lead in international war against the Islamic State (IS), building, for the first time, significant resistance to the American strategy in the region." Atat retin din textul Antoniei Colibasanu.

Prospectiv A-z .
Sa inteleg ca asumptia autorului acestui text este ca cei care au initiat evenimentele in Turcia se vor opri aici? Probabilitate aproape de ZERO, desi succesul nu le e garantat niciuneia dintre parti Sistemul de securitate al Romaniei a fost prabusit odata cu economia si exodul romanilor.

Daca Israelul ajunge sa-si caute securitatea alaturi de Turcia si Rusia, evenimente mult mai dramatice se vor fi intamplat deja. Sa ne aducem aminte de toate tripletele astea dinaintea Razboaielor si la ce au folosit

Mihai Ion Turcu Securitatea israelului este asigurata de SUA (de puternica diaspora evreiasca americana). Israelul nu are sprijin printr-o diaspora evreiasca influenta in Rusia nici in Turcia. Trump, care ar putea fi viitorul presedinte american, are un mesaj contradictoriu privind relatia cu Israelul ca si pentru aliatii arabi ai SUA sau Europa, mai clar privind Rusia. Realist Trump anunta abandonarea pozitiei de unica supraputere planetara, extrem de costisitoare, alternativa fiind o lume multipolara negociata pragmatic, neideologic

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 22 august 2016

Turcia, incotro?

Gheorghe Gradinaru shared Adrian Severin's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv