Pe facebook: CSM-ul ii cere Presedintelui Erdogan...

sâmbătă, 27 august 2016

CSM-ul ii cere Presedintelui Erdogan...

CSM-ul ii cere Presedintelui Erdogan – 26 uiulie 2016

Smaranda Dobrescu

"Ultimul Comunicat al Consiliului Superior al Magistraturii m-a umplut de revoltă. Sub semnătura preşedintelui Mircea ARON, CSM îi cere preşedintelui Erdogan, „respectarea tuturor reglementărilor şi tratatelor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Statul Turc este parte"! Ce facem însă cu drepturile omului în România, unde acelaşi CSM închide ochii la toate încălcările, participînd vîrtos chiar la unele dintre ele?"

De ce nu cere CSM garantarea drepturilor omului şi în România, nu numai în Turcia?

Ultimul Comunicat al Consiliului Superior al Magistraturii m-a umplut de revoltă. Sub semnătura preşedintelui Mircea ARON, CSM îi cere preşedintelui Erdogan,…

COTIDIANUL.RO

Draghi Puterity Pentru ca in Romania "drepturile omului sunt un lux teoretic"?

Alexandru Botu Pentru ca in Romania nu i se permite!

Smaranda Dobrescu Pentru ca in Romania se permite doar observatia ca e cea mai corupta tara si trebuie procedat in consecinta inca 1000 de ani..

Draghi Puterity "Coruptia" romaneasca e ca si povestea cu "nerespectarea drepturilor omului" vanturata de propaganda americana din anii '80. E aceeasi "basca a iepurasului", dar de alta culoare.

Mihai Ion Turcu Este un comunicat care a fost cerut de uniunile magistratilor, este de circumstanta si nu spune ceva anume ci doar ca CSM este "ingrijorat" ( in speta de soarta mahistratilor turc)i.

Smaranda Dobrescu In acelasi articol sunt date cazuri de catre AMR prin care CSM nu s-a sesizat cand judecatori au fost penalizati pentru decizii judecatoresti, etc..

Mihai Ion Turcu Doamna Smarand dobrescu, CSM este o facatura castrata .

Alexandru Botu Domnule Profesor Mihai Ion Turcu, Inteleg ca CSM este "ingrijorat" doar de semeni de ai sai din alta parte?

Mihai Ion Turcu Daca n-ar fi existat presiunea Asociatiei magistratilor, expres adresata CSM, n-ar fi fost nici "ingrijorat", chiar fiind ingrijorat pentru ca nu ai cum sa nu fii, atat pentru respectarea unor principii cat si pentru consecintele pentru noi a ce se intampla in Turcia la mare scara.La noi se balteste in coruptie, cu accese recurente de abuz si injustitie.

Smaranda Dobrescu Mihai Ion Turcu de acord cu definitia CSM :-)

Alexandru Botu "Facatura castrata"-o institutie fara ...vlaga, potenta.

Mihai Ion Turcu Mai rau, "facatura" este artificiala si sterila prin insasi intentia facatorului, dar ocupa locul a ceva care ar fi avut rost si functiune necesara..

Alexandru Botu Acum ma gandesc mai atent sa vad cate dintre institutiile statului nu sunt, in grade diferite, la fel de sterile. Desigur, vad si institutii foarte obraznice, care si-au depasit mult atributiile cunoscute si necunoscute.

Mihai Ion Turcu Alexandru Botu @institutiile care nu decurg organic dintr-o realitate cu fundament propriu, in dezvoltare, ci sunt implanturi, incumba riscul toxicitatii. Nu exista inovatie in vid.

Alexandru Botu Da, Domnule Profesor Mihai Ion Turcu, nici eu nu ma indoiesc de asta. Numai ca o privire fugara in istoria noastra ne face sa vedem ca de cele mai multe ori am fost obligati sa adoptam institutii/forme fara fundament organic propriu/fara fond si sa nechinuim sa ne adaptam la ele. Aproape niciodata nu am reusit sa ne adaptam, pana a venit o noua impunere, parand ca n-am putut termina nimic. Da, nu am terminat nimic din ceea ce ni s-a impus, dar nici de ale noastre nu am mai avut cum sa ne ocupam.

Mihai Ion Turcu Unele grefe s-au prins, cu folos. Ce si cand trebuie preluat si cu ce folos scontat? Noua, chiar in acest moment ni se baga pe gat "alimente" nocive, indigerabile. Ne-am angajat sa le inghitim , urmand sa le purjam sau sa murim (??), sau poate sa ne adaptam sau sa le modificam. Indemnul ar putea fi sa le modificam.

Mihai Ion Turcu Exista acuma riscul de a fi terminati inainte de a termina.

Prospectiv A-z .
"Ce facem însă cu drepturile omului în România, unde acelaşi CSM închide ochii la toate încălcările, participînd vîrtos chiar la unele dintre ele?""

Cand pucistii esuati vor fi arestati in Romania, va fi aceeasi reactie. Acum se construieste presiune pe Erdogan ca sa stim de unde-i va veni, sa fim gata sa ne bucuram.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 27 august 2016

CSM-ul ii cere Presedintelui Erdogan...

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv