Pe facebook: Victimele legii sponsorizarii partidelor politice

marți, 3 mai 2016

Victimele legii sponsorizarii partidelor politice

Smaranda Dobrescu

Legea sponsorizarii privind campaniile partidelor politice a fost si continua sa fie absolut necorelata cu realitatea preturilor de campanie cu care se confrunta candidatii. Aici este un camp larg de ipocrizie din partea media pe de o parte si de incercari de a face fata cat mai putin ilegal din partea candidatilor pe de alta parte. Dupa cat cunosc eu lucrurile, cheltuielile de campanie ale unui candidat depasesc cu mult posibilitatile unui fost sau actual parlamentar bugetar. Situatia este unfair fata de candidati care fie accepta sponsorizari mai mari decat permite legea, fie renunta la a candida. Acesta este inceputul coruptiei, caci toti oamenii de afaceri care "au ajutat" campania sunt abonati din oficiu la contracte ulterioare cu statul.
Iata parerea lui Adrian Severin:
"Este plata publicității o ilegalitate de ordin penal? Dacă da, să fie inculpați și cei care au cerut-o. Este sponsorizarea o ilegalitate de ordin penal? Dacă este așa să fie inculpat și cel care a oferit-o."

Logica aiuritoare a lui Ludovic Orban și nu numai - Adrian Severin

Candidatul PNL pentru primăria Bucureștiului a intrat zâmbitor în sediul DNA, declarând că nu are emoții întrucât niciodată nu a obținut câștiguri decât din muncă cinstită și explicând doct că este acolo nu în…

ADRIANSEVERIN.COM

Mihai Ion Turcu Domnul LO nu a demisionat din conditia de parlamentarm ci din conditia de vicepresedinte al camerei si vicepresedinte al PNL. Avem o lege a licitatiilor publice care da posibilitatea blocarii tuturor licitatiilor prin contestarea castigatoriululi licitatiei, dre[t care treneaza lucrarile publice cu anii desi sunt finantate. Sistemul denunturilor la DNA poate scoate din cursa electorala pe indiferent cine, legislatia in materie permitand procuraturii interpretare. Ce intelegem este ca cineva nu-l doreste pe LO posibil candidat la functia de primar general drept care nu mai candideaza. Cel mai temut mamifer in Romania este "psisica" ....

Smaranda Dobrescu Poate ca cineva doreste o alta nominalizare pentru ca asa trebuie.. Intrebarea mea este daca actualul nominalizat, fostul lider al Pietii Universitatii, cel ce intrupa spiritul revolutionar, tanar, ajuns mai apoi sa fie candidatul la presedentie al Aliantei nationale (PUNR+PRN) condusa de Magureanu, anuntat de anul trecut ca initiatorul Partidului Nationalist coincide cu intentia celor care l-au "lucrat " pe LO.

Mihai Ion Turcu I-l cunosc personal pe Astalos Imre, am fost concomitent studenti , nu colegi....

Smaranda Dobrescu Avantajul D-voastra smile emoticon (asta daca nu cumva v-a turnat)

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu , nu era turnator era ofiter. De turnat a turnat colegul meu de camera, ne intelegeam foarte bine, i-am facut o vizita candva fiind cu treburi in orasul in care rezida, stiu exact ce si cum s-a intamplat. Nu am resentimente fata de el. A fost de altfel recunoscut oficios ca sursa demersului securitatii si obligat sa se retraga din facultate. Este lumea in care am trait.....

Smaranda Dobrescu Mihai Ion Turcu A fost si lumea mea... O amprenta grea a lasat. Se cheama suspiciune. A te uita mereu peste umar este un reflex pe cat de urat, pe atat de util..

Mihai Ion Turcu Fata de bufnite avem un handicap, ele se pot uita si inapoi. Cred ca avem un handicap si fata de insecte care vad panoramic.

Smaranda Dobrescu Si mai avem handicapul ca chiar daca vedem nu stim cum sa procedam si preferam sa ne retragem in tacere, in singuratate, in suferinta.. Incercata, generatie..

Mihai Ion Turcu Fiecare generatie a fost incercata in felul ei. Cu suis si coboras putem spune ca am mers inainte.

Smaranda Dobrescu via Sorin Mester:
Deci, candidatul la Presedintia Romaniei al stimabilului Virgil, nu, nu Ardeleanu zis Vulpea, desi n-ar fi de neglijat nici acest aspect, ci al inegalabilului fost socru al fostei neveste a fiului sau, l-am numit pe Magureanu zis Sarpele cu ochelari, este noul candidat anticomunist al PNL la Primaria Capitalei, recte Marian Munteanu.
E clar ca PNL, ingrijorat ca Primaria Capitalei este in pericol sa devina Phenianul estului Europei, a gasit rezolvarea acestui posibil pericol, dand strazii si societatii civile ceea ce SRI&DNA le-a inoculat ca au nevoie: un candidat "civil" care de la mineriada incoace s-a preocupat de resurse umane si, cu precadere, de exportul de tehnica militara. A reaparut dupa 25 de ani, cum altfel decat manat de initiative doldora de civism, autopropunandu-se ca lider cu oarece experienta al societatii civile, marcand momentul post Colectiv nu prin cererea iesirii la pensie, ci prin dorinta de a deveni ceva, orice doar sef sa fie, in structurile de putere neaose, nu de alta, dar trebuie schimbata paradigma politica. Iata ca "societatea civila" bine finantata din exterior si partial din interior, dar foarte bine structurata pe grade si functii, a venit cu solutia optima: pa Leo, sa ne traiesti Marian!
Traiasca anticomunismul forever young!
Am o singura nedumerire: mergeti la vot sau la pescuit? Traiasca pescuitul, viitorul de aur al omenirii!

Mihai Ion Turcu Nu pot suferi pescuitul. In copilarie fratele meu cu 10 ani mai mare, ma cara cu el la pescuit, in zori de zi la mama dracului pe marginea unei balti, mie fiindu-mi frig si somn. este periculos sa mergem la pescuit. Trebuie sa votam.

Smaranda Dobrescu Am votat de fiecare data. Daca acum in Bucuresti avem la indemana oferta PNL, Nicusor Dan, Gabriela Firea si Omul lui Basescu va trebui sa ma gandesc foarte bine daca nu ma duc sa fiu macar chibit la pescuit..

Mihai Ion Turcu Am ales intre Iliescu si Vadim Tudor, intre Nastase si Basescu, am ales intre Ponta si Iohannis, alegem intre ce ni se ofera. Este limita democratiei reprezentative.Eu cred ca va castiga Doamna Firea Pandele. Important este ca cine va castiga sa aiba legitimitatea voturilor, altfel rezulta apa calaie. V-am spus eu l-as alege pe Sfantul Francisc, pentru ca-mi este simpatic, dar nu candideaza.

Smaranda Dobrescu Asa e corect, cum spuneti. Asta nu ma opreste insa sa deplang faptul ca nu mai avem o pepiniera, ca cei tineri, entuziasti si foarte critici nu se incumeta sa stea pe tusa cativa ani si sa faca joc de glezne. Asa ajung doar cei agreati de alte natiuni, sau cei cu bani, sau oportunisti, cu o "curte" personala care asteapta cu gura deschisa tainul..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 3 mai 2016

Victimele legii sponsorizarii partidelor politice

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv