Pe facebook: Marian Munteanu, rotita in lupta pentru controlul Romaniei

vineri, 6 mai 2016

Marian Munteanu, rotita in lupta pentru controlul Romaniei

Marian Munteanu, rotita in lupta pentru controlul Romaniei – 17 aprilie 2016

Gheorghe Gradinaru

"Dacă privim cu o oarecare seninătate la toată această luptă și dacă evităm să ne înfierbântăm de zgomotul scandalului, ne rămâne doar varianta că este vorba de un calcul politic extrem de subtil, de rece și de cinic, care aparține nu atât unor forțe politice și grupuri de interese din țară, cât mai ales, forțelor politice și economice care se luptă pentru controlul asupra României. Marian Munteanu, cu voie sau fără voie, este principalul personaj al unui experiment de inginerie socială și de resetare a controlului asupra mulțimilor. Valul "anti-sistem" care amenință să inunde atât Uniunea Europeană, cât și SUA, revolta oamenilor din ceea ce se numește "lumea liberă" împotriva politicienilor și bogaților sistemului, dezamăgirea profundă pe care a provocat-o în oameni eșecul democrației de tip neoliberal și capitalist necesită o reacție din partea sistemului."

Candidatura lui Marian Munteanu - renaștere națională, conspirație antinațională sau oportunism...

Candidatura liderului Marian Munteanu, din partea PNL, la funcția de Primar al Capitalei, a declanșat un scandal teribil și a tulburat multe "cuiburi de viespi".…

ACTIVENEWS.RO

Smaranda Dobrescu In 1990 Marian Munteanu era simbolul spiritului revolutionar, al apararii democratiei si al luptei cu comunismul. A facut el oare vreun gest notabil, pentru a fi considerat azi un reprezentant al fascismului/legionarismului, un individ care se opune valorilor democratice? Oare el sau societatea romaneasca s-a schimbat in acest sfert de veac?
La lansarea formatiunii "Alianta Noastra"-trecuta de altfel neobservata, s-a sesizat cineva ca societatea civila isi adauga un corp strain regulilor sale?
In prezent atat adeptii Aliantei cat si simpatizantii PNL ca si ai societatii civile sorosiste sunt socati, scandalizati, fiecare din diverse motive.
Aici mi se pare partea gresita a rationamentului lui Munteanu sau al celor care l-au initiat: de ce nu a candidat ca independent la Primaria capitalei, fara succes, evident dar pastrandu-si adeptii aproape si creandu-si vizibilitatea de care avea nevoie formatiunea lui cu tenta nationala?
In concluzie ma alatur urmatoarei idei a materialului de mai sus:
"Dacă Marian Munteanu rămâne candidatul PNL - probabil că nu va rămâne, logica "jocului" ne conduce spre această supoziție - și va câștiga alegerile, va fi obligat să renunțe, treptat, la valorile pe care le-a proclamat prin intermediul Platformei Civice Naționale "Alianța Noastră". Poate că în formă, le va păstra, dar pe fond, la nivelul acțiunilor concrete, va renunța să le promoveze, dată fiind presiunea exercitată de interesele camarilei PNL sau va demisiona, eșecul fiind, în fond, același. Dacă va pierde alegerile, se va spune că "cetățenii au reacționat împotriva legionarismului și fundamentalismului" etc."
Cu alte cuvinte candidatura din partea PNL este un gest inutil, menit sa intarzie formarea unei miscari de tip national, de dorit macar ca pondere la actiunile zgomotoase ale societatii civile de tip Soros.

Mihai Ion Turcu Ion Iliescu a repus in circulatie eticheta de "legionar". A circulat in 1990 o fotografie cu un baiat "infasurat in steagul verde legionar" proba vie si vizibila a continutului "legionar" al "Pietei Universitatii". Copilul era infsurat intr-o fata de masa verde luata dintr-un restaurant, textila care avea functia de a-l proteja de frig. Miscarea legionara n-a avut "steag verde" , umblau cu tricolorul si prapori de biserica.vedem ca si A. Florian este preocupat de legionari si de antisemitismul dintr-o tara fara everei. Ne incurcam in etichete stigmat. Domnul Munteanu nu este deloc sigur ca va fi Primar General, inca nu stim ce fel de program administrativ are pentru Bucuresti, cred ca nici nu are vreunul , a fost impins la inaintare de PNL in criza de candidat in speranta ca va reusi s-o eclipseze pe contracandidata promovata de PSD, evident in spatele lor se aduna scopuri politice ( Primarul General al Bucurestiului este a II-a persoana cea mai legitima prin numarul de voturi din Romania, dupa presedinte, votat direct, si virtual posibil candidat la presedintie. Pe modelul Iliescu si Basescu presedintelui i se atribuie puteri pe care constitutional nu le are , de unde importanta data de partide acestei functii.

Prospectiv A-z .
Cred ca intrebarea nerostita este: A fost Piata Univeristatii un Maidan romanesc avant la lettre? Daca da, a fost bun sau rau?

Trecand la M.M., acest ultim lider studentilor comunisti de la Universitate, problema se pune: Cine si CAT l-a controlat?

P.S. Maidanul romanesc a fost 'rezolvat' de Iliescu cu Prima Mineriada...
P.P.S. O discutie foarte interesanta si aici, in general cu date:https://nastase.wordpress.com/.../dificultatea-de-a.../...

Prospectiv A-z .
Am mai citit din declaratiile recente ale lui MM. Cred ca cei obsedati sa-l aseze undeva, inainte de a-i considera candidatura, ar putea s-o faca in vecinatatea lui Calin Georgescu. Mesajele celor 2 mi se par rezonante.

Doina Nicolescu Buna analiza. Si Marian Munteanu pare ca nu-si da seama ca nu este pregatit pentru acest rol. Anul 2016 este mai complicat decat anul 1989.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 6 mai 2016

Marian Munteanu, rotita in lupta pentru controlul Romaniei

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv